Steinbrück, rivalul fantomă al lui Merkel

Unde este Peer Steinbrück? Aceasta este întrebarea pe care şi-au pus-o alegătorii germani, în general, şi simpatizanţii Partidului Social-Democrat, în particular, când SPD şi-a prezentat birourile electorale pentru alegerile din 22 septembrie, informează luni ziarul La Razon. Peter Steinbrück nu apare pe nicăieri, iar campania partidului, axată pe slăbiciunile coaliţiei democrat-liberale, la putere de patru ani, nu pare să o afecteze pe marea sa rivală, cancelarul Angela Merkel.

Faptul că Steinbrück se 'dezumflă' din nou în calitatea de candidat nu este un lucru nou. De când a fost ales candidat, în octombrie anul trecut, fostul ministru de finanţe a făcut numeroase gafe de care proprii susţinătorii s-au simţit ruşinaţi. Rămân în analele partidului criticile sale la adresa salariului cancelarului Merkel, pe care a acuzat-o că este avantajată de 'bonusul de a fi femeie', sau faptul că i-a calificat drept 'clovni' pe politicienii italieni Silvio Berlusconi şi Beppe Grillo.

Nu a contribuit la popularitatea sa nici dezvăluirea că, de când a abandonat guvernul, în 2009, a câştigat 1,2 milioane de euro din susţinerea a 320 de conferinţe în universităţi şi companii. Iar sloganul său 'sunt ceea ce gândesc' s-a întors împotriva lui, devenind cel mai mare duşman al său şi un coşmar pentru echipa sa de campanie. Cu tot acest 'bagaj', nu miră pe nimeni că social-democraţii încearcă să-şi ascundă, în faza iniţială a campaniei, candidatul pe care doar 20% dintre germani ar dori să-l vadă ca viitor cancelar.

Obiectivul lor, spun ei, este de a concentra atenţia asupra punctelor centrale ale programului partidului, precum salariul minim, chiriile la îndemâna tuturor sau creşterea numărului de locuri în grădiniţe. Sunt probleme sociale care interesează electoratul şi pe care Uniunea Creştin-Democrată (CDU) a lui Merkel s-a grăbit, în mod oportun, să şi le însuşească. De unde şi faptul că adevărata provocare a SPD în perspectiva alegerilor legislative din septembrie nu este atât faptul de a promite o schimbare, când de a marca diferenţele cu rivalii săi conservatori.

Este însă greu să găseşti diferenţe substanţiale în politica socială sau europeană între marile partide politice. Oricum ar fi, adevărul este că SPD se prăbuşeşte în sondaje şi se distanţează la circa 20 de puncte (22% faţă de 41%) de CDU, care speră să repete coaliţia cu liberalii din FDP, dacă aceştia reuşesc să depăşească pragul de 5% din voturi.

Înfrângerea anunţată de institutele de sondaj nu fac decât să agraveze eşecul cu care se confruntă în ultimul deceniu social-democraţii germani. Între 1998, când Gerhard Schröder a câştigat primele sale alegeri, şi 2009, când social-democraţii au obţinut cel mai prost rezultat după cel de-al doilea război mondial, SPD a pierdut jumătate din alegători. Cei 9 milioane de alegători s-au orientat spre Verzi sau Die Linke (Stânga) sau pur şi simplu au preferat să nu meargă la vot.