Specialiştii au sărit în apărarea urşilor

Mai mulţi specialişti în domeniu, silvicultori, vânători sau membri ai organizaţiilor de mediu, au comentat recentele atacuri din ultima vreme ale urşilor, coborârea acestora din sălbăticia habitatului lor fiind un fenomen care i-a băgat în sperieţi pe români. Concluzia specialiştilor, ilustrată mai ales de publicaţiile locale “Jurnalul de Argeş” şi “Bună ziua Braşov” este clară: apropierea urşilor de sate nu este un fenomen neobişnuit, iar seceta nu are nicio legătură cu ultimele evenimente.

Mitică Georgescu, fost şef al vânătorii pe vremea lui Ceauşescu, a vorbit cu ziariştii de la “Jurnalul de Argeş”, fiind de părere că fenomenul se repetă în fiecare toamnă deoarece animalele coboară în livezile cu pruni, pentru a-şi asigura necesarul de rezerve energetice pentru hibernare. „În zona Domneşti, unde se făceau vânătorile pe timpul lui Ceauşescu, aşa ceva este un fenomen obişnuit. Nu ştiu ce legătură au atacurile urşilor cu seceta, cum s-a spus în ultima vreme, că ar exista o legătură între cele două fenomene. Se exagerează. Într-adevăr, s-au înmulţit contactele între oameni şi urşi. Ceea ce a rămas inexplicabil a fost cazul ursului despre care s-a spus că a omorât un om în Dâmboviţa. După părerea mea, acest urs era nevinovat. După ce a fost împuşcat, nu s-au găsit sub unghiile lui resturi de ţesuturi umane. Ca să se găsească un pretext pentru împuşcarea lui, s-a spus că ursul a fost turbat. Dacă ar fi fost turbat, ar fi trebuit să apară în zonă şi alte animale turbate”, a mai spus inginerul Georgescu, cel care, în cei peste 50 de ani de vânătoare, a avut numeroase întâlniri cu urşii. „Ursul nu e agresiv, în general. Ursoaica cu pui atacă sau ursul care este deranjat în timp ce se hrăneşte cu carne”, a mai adăugat Georgescu, care sfătuieşte oamenii ca atunci când călătoresc prin zone unde vieţuiesc urşi să meargă prin pădure făcând zgomot, pentru că ursul se retrage din calea omului.

Filip Georgescu, fost şef la Regia Naţională a Pădurilor Argeş, crede că există două explicaţii ale acestui fenomen. „În primul rând, am tăiat aproape 4 milioane de hectare de păduri, am golit munţii şi am distrus ecosistemul urşilor. Nu mai avem fag, al cărui fruct, jirul, constituie o sursă de hrană pentru urşi. Nu mai avem stejar şi conifere. Le-am braconat hrana, fiindcă urşii se hrănesc şi cu animale sălbatice şi, nemaiavând hrană, atacă la drumul mare. În al doilea rând comitem o mare greşeală învăţându-i pe urşi la mâncare. Adică îi concentrăm în diferite zone, ca să vină vânătorii străini să îi împuşte, iar noi să ne luăm astfel nişte bănuţi”. Părerea este împărtăşită şi de Gogu Davidescu, fost şef al Direcţiei Silvice Argeş: „Omul, în condiţii normale, nu se poate întâlni cu ursul, care se fereşte, nu stă în calea omului. Există foarte multe imagini cu urşi cărora unii turişti inconştienţi le dau din mână să mănânce şi nu păţesc nimic. Atacurile urşilor sunt provocate de om. Nu este ursul de vină”.

La rândul său, dr. Ovidiu Ionescu, prodecan al Facultăţii de Silvicultură din Braşov, a explicat pentru “Bună ziua Braşov” că suprapopularea urşilor e o falsă problemă, principala cauză a atacurilor asupra oamenilor fiind extinderea fâneţelor şi locurilor de păşunat în arealul sălbatic. "Habitatele naturale ale României pot susţine undeva la 4.000 de urşi, ori noi avem acum între 5.800 şi 6.200 de urşi. În pădure e o mare concurenţă pentru hrană între animalele sălbatice, cele domestice şi om. În aceste condiţii, o parte dintre urşi coboară spre livezi pentru a consuma acea hrană suplimentară de care au nevoie înainte de a intra în hibernare. Din când în când, mai simt nevoia şi de proteine, iar atunci atacă şi animalele domestice" a spus Ionescu.