Spania, exemplul negativ al lui Romney din dezbatera electorală

Cele şapte cuvinte pronunţate de Romney - 'Nu vreau să o luăm pe calea Spaniei' - au răsunat ca o bombă în urechile spaniolilor, care au urmărit dezbaterea electorală din SUA. Era întâlnirea faţă în faţă dintre aspiranţii la cel mai important post al planetei, la preşedinţia unei naţiuni care în bună măsură guvernează destinele lumii. Să fii citat într-un discurs, mai ales în sens peiorativ, ar putea avea consecinţe mai pesus de aceste simple cuvinte. O bună parte a marjei înguste, de care dispune Spania pentru a ieşi din criză, depinde de imaginea sa externă. Romney, care a condus o firmă de investiţii timp de mulţi ani ar trebui să ştie acest lucru, notează vineri ziarul El Pais.

Această aluzie, făcută la un eveniment urmărit de milioane de oameni, poate deteriora colosal această imagine. În ultimii ani a devenit un lucru obişnuit să fie menţionate ţări cu probleme sau cu pondere internaţională redusă, pentru a le da ca exemplu de 'aşa nu se face'. Însuşi premierul Mariano Rajoy a spus într-o ocazie, 'nu suntem Uganda', cu intenţia de a atrage atenţia asupra presupusei insolvenţe a Spaniei. Acum este republicanul Romney, care se consideră un partener politic al lui Rajoy (conservator), cel care înlocuieşte Uganda cu Spania, într-o comparaţie nefericită.

Contextul în care a fost menţionată Spania şi realitatea crudă pe care o trăieşte această ţară, care trece printr-un moment economic extrem de dificil, dau şi mai multă greutate afirmaţiilor aspirantului republican. Fraza completă a fost: 'Spania cheltuieşte 42% din impozite pe seama statului. Şi noi cheltuim tot 42%. Nu vreau să o luăm pe calea Spaniei'. Cum nu exista, desigur, niciun reprezentant spaniol la această dezbatere prezidenţială, iar Barack Obama nu a putut să-l contrazică pe rivalul său în privinţa finanţelor publice ale Spaniei, a rămas dovedit eşecul modelului spaniol.

Evenimentele care au avut loc în Spania în ultimele luni şi situaţia sa economică a fost urmărită cu mare atenţie de mass-media americane. Astfel, în Spania, a stârnit o amplă polemică un reportaj recent apărut în The New York Times, care prezenta latura cea mai sumbră a crizei spaniole, sărăcia şi tristeţea care a copleşit populaţia, cu oameni obligaţi să caute prin ghenele de gunoi. Mass-media se ocupă de tot ceea ce înseamnă ştire şi accentuează de multe ori aspectele negative, fără ca aceste fapte să fie considerate distorsionate, sau mai rău, atacuri deliberate. Dar mijloacele de informare includ şi drepturi la replică, declaraţii sau răspunsuri de orice fel. Când un politician de asemenea rang face declaraţii atât de tranşante, efectul este copleşitor. Dacă Romney va fi ales preşedinte al SUA, care vor fi relaţiile sale cu Spania, membră a NATO, care are pe teritoriul ei baze militare americane şi este unul din aliaţii strategici ai SUA?

Cuvintele lui Romney ar putea avea inclusiv, consecinţe diplomatice. Fraza pronunţată de el, în cea mai rea situaţie trăită în istoria recentă a Spaniei, îl vor urmări de fiecare date când va avea contacte cu această ţară. Comparaţia critică a lui Romney, indiferent de faptul dacă este adevărată, alimentează prejudecăţile unei ţări împotriva celeilalte. Dă dreptate acelor americani care consideră Spania o ţară neimportantă şi înapoiată a Europei şi dă motiv spaniolilor, care nu ştiu prea multe despre SUA, să le considere sursa tuturor relelor. Acum patru ani, la dezbaterea din 2008, Obama a folosit Spania ca exemplu al folosirii energiilor alternative. Cât de mult a trecut de atunci, conchide ziarul.