SUA: Sărăcia nu va fi niciodată subiectul unei dezbateri reale între candidaţii la preşedinţie

Subiectul sărăciei a lipsit din dezbaterea de miercuri, din Denver, Colorado, a celor doi candidaţi la preşedinţie. Şi chiar dacă motivele politice pentru care candidaţii şi-au concentrat campaniile pe clasa de mijloc sunt evidente, ele nu schimbă faptul că cei doi poartă responsabilitatea pentru neglijarea celor fără o voce puternică la urne - ceea ce se vede în special la Mitt Romney, care tratează această parte din electorat cu un dispreţ special, comentează cotidianul New York Times.

În speranţa de a-l pune într-o postură jenantă pe preşedintele Barack Obama, mai multe organizaţii media de dreapta şi-au amintit de un discurs ţinut de acesta în 2007, la o conferinţă susţinută la Hampton University, o universitate tradiţional de culoare din Virginia. Ca întotdeauna, aceste organizaţii au încercat fără succes să răstălmăcească cuvintele preşedintelui în cele ale unui provocator rasial. Ceea ce au reuşit însă să facă fără voia lor a fost să atragă atenţia asupra unuia dintre cele mai bune discursuri ale lui Obama, plin de idealuri şi idei despre sărăcia şi disperarea din mediul urban - subiecte ignorate în cursa prezidenţială din acest an.

Aşa cum o demonstrează discursul din 2007, Obama a fost în trecut destul de pasionat de îmbunătăţirea condiţiilor de trai pentru cei pe care i-a numit 'tineri, bărbaţi şi femei, fără speranţă, fără miracole, fără un sentiment al destinului, altul decât cel al vieţii trăite la limită - la limita legii, la limita economiei şi la limita structurilor familiale şi ale comunităţilor'. Mai mult, la 15 ani de la revoltele din Los Angeles, el a amintit audienţei de 'revoltele tăcute', care au loc atunci când cei care se luptă ajung la un prag al disperării.

Atunci când şcolile sunt întotdeauna de categoria a doua, disperarea se insinuează, a afirmat cu acel prilej Obama. Atunci când locurile de muncă bune sunt întotdeauna intangibile, când locuinţele sunt prea scumpe şi când infracţionalitatea şi violenţa se întâlnesc la fiecare colţ de stradă, oamenii decid că lucrurile nu vor merge niciodată mai bine. În acel an, după cum a remarcat Obama, 37 de milioane de americani trăiau în sărăcie şi departe de orice speranţă. În 2011 însă, potrivit ultimului raport publicat de Biroul Recensământului (US Census Bureau), numărul acestora ajunsese la 46 de milioane.

Recesiunea a fost cel mai important motiv din spatele unei creşteri cu 24 la sută, iar Obama a propus o serie de măsuri pentru a scădea sărăcia şi a relansa economia americană, care au fost însă respinse sau 'diluate' de republicani. Cu toate acestea, multe dintre ideile invocate în discursul de la Hampton University nu au fost niciodată puse în aplicare sau au fost implementate anemic.

Aşa cum remarca recent Paul Tough în ''The New York Times Magazine'', eforturile administraţiei de a construi o strategie cuprinzătoare antisărăcie au fost făcute 'într-un mod relativ redus şi necoordonat şi de multe ori doar temporar.' De asemenea, politicile educaţionale ale administraţiei Obama s-au concentrat mai mult pe rezultatele la teste decât pe intervenţiile menite să îmbunătăţească situaţiile de familie problematice care afectează atât de mulţi studenţi cu venituri reduse.

Romney menţionează adesea rata sărăciei în creştere din ultimii patru ani, însă ideile sale de a aborda problema sunt cu mult mai proaste decât neglijarea de care a dat dovadă Obama, este de părere NYTimes. Potrivit candidatului republican, dacă forezi după petrol, dacă soliciţi un comerţ mai liber şi dacă oferi reduceri de impozite pentru întreprinderi şi bogaţi, economia se va îmbunătăţi, trăgându-i în sus pe cei săraci.

Ideea că reducerile de taxe oferite întreprinderilor şi celor bogaţi i-ar ajuta pe cei săraci a fost demult discreditată, iar remarcile sale înregistrate în secret în care acesta susţine că 47% din populaţie trăieşte din ajutoare guvernamentale, arată de fapt cât de puţin interes manifestă de fapt Romney pentru cei care se află cu mult în urma sa pe scara veniturilor.

Este adevărat, scrie publicaţia americană, că reducerea sărăciei din mediul urban necesită bani - însă, mai urgent, ea are nevoie de o atenţie susţinută şi de creativitate. Este posibil ca această problemă să nu fie niciodată obiectul unei dezbateri reale, dar o rană netratată îi va face pe ambii candidaţi responsabili.