South Stream a învins Nabucco prin baza de resurse

Monopolul rus Gazprom îşi va menţine în următorii zece ani poziţiile dominante în Europa de Sud. Victoria concernului rus a devenit evidentă după ce acţionarii proiectului european Nabucco, considerat concurentul proiectului South Stream patronat de Rusia, au fost nevoiţi să accepte reducerea de două ori a capacităţii şi lungimii acestui gazoduct. Astfel, dintr-un proiect global Nabucco s-a transformat într-unul regional, notează cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.

Iniţial era planificat ca lungimea gazoductului european să fie de 3.900 de km. Gazoductul urma să plece din Marea Caspică şi să ajungă în Austria. Realitatea i-a obligat însă pe europeni să renunţe la aceste planuri ambiţioase şi, împreună cu ele, la speranţa că va fi găsită o alternativă la exportul de gaz spre ţările din Europa de Sud.

Nabucco era un evident concurent al South Stream, care este realizat de Gazprom în scopul diversificării livrărilor de gaz în Europa şi al reducerii dependenţei furnizorilor şi cumpărătorilor faţă de ţările de tranzit, în speţă faţă de Ucraina şi Turcia, precizează Nezavisimaia Gazeta. Potrivit acţionarilor Nabucco, între care compania austriacă OMV, cea ungară MOL, bulgară Bulgargaz, română Transgaz, turcă Botgas şi germană RWE, proiectul a suferit modificări substanţiale şi a primit deja o nouă denumire: Nabucco West. Acum, proiectul presupune construcţia gazoductului spre Austria de la graniţa turco-bulgară.

Înainte de aceasta s-a decis reducerea de două ori a capacităţii Nabucco: până la 10 miliarde de metri cubi pe an. Cauza acestei decizii o constituie faptul că pentru proiect nu s-a reuşit găsirea unor cantităţi de gaz suficiente.

Experţii ruşi consideră firească această schimbare în soarta Nabucco. Potrivit directorului Institutului Naţional pentru Energetică al Rusiei, Serghei Pravosudov, singura sursă de gaz pentru Nabucco o reprezintă astăzi Azerbaidjanul. Zăcământul Shah-Deniz ar urma să dea primele cantităţi de gaz, circa 10 miliarde de metri cubi, abia peste vreo cinci ani. Toată această cantitate a fost contractată deja pentru livrări spre ţările UE.

Discuţiile conform cărora la Nabucco s-ar putea ralia Irak, Egipt şi Turkmenistan au rămas unele lipsite de concreteţe. Astfel, Irakul şi Egiptul nu le convin investitorilor Nabucco din cauza incertitudinilor politice şi riscurilor militare, este de părere Pravosudov.

În ceea ce priveşte Turkmenistanul, acesta nu poate fi considerat un partener viabil al Nabucco. Deocamdată, pur şi simplu nu există un gazoduct care să lege, pe la Marea Caspică, zăcămintele de gaz turkmene de sistemul azer de transport al gazului. De altfel, Turkmenistanul nu are pentru Europa nici cantităţi de gaz în plus.

La rândul său, analistul Valeri Nesterov subliniază că înainte Nabucco se poziţiona ca un traseu independent pentru livrările de combustibili spre UE, însă acum s-a transformat într-o verigă intermediară în sistemul de gazoducte deja existent. 'De fapt, o asemenea evoluţie a evenimentelor era de aşteptat. Azerbaidjanul nu va avea în următorii zece ani cantităţi de gaz disponibile. În afară de aceasta, la gazul care ar fi urmat să alimenteze Nabucco aspiră şi alte ţări din UE', explică Nesterov.

Rezultă că Nabucco intră în competiţie nu numai cu South Stream, ci şi cu proiecte ale ţărilor europene. În ceea ce priveşte Gazprom, ea obţine o bună şansă de a-şi menţine şi consolida poziţiile pe pieţele occidentale, conchide ziarul rus.