Şefa FMI susţine că este nevinovată în scandalul Tapie

Christine Lagarde era ministrul francez al Finanţelor în guvernul fostului preşedinte Nicolas Sarkozy când a aprobat soluţionarea pe cale extrajudiciară cu omul de afaceri Bernard Tapie cu scopul de a pune capăt unei dispute îndelungate între magnat şi statul francez.

“În final, doresc să vă arăt că nu sunt vinovată de neglijenţă, ci că am acţionat cu bună credinţă, cu încredere, singurul obiectiv fiind interesul general”, a susţinut luni Lagarde în debutul procesului ei în Paris.

Aceasta a adăugat că este foarte şocată de ceea ce a numit a fi “agresivitatea” Curţii de Justiţie a Republicii (CJR). Procesul ei este doar al cincilea proces desfăşurat de CJR, un tribunal special creat în 1993 pentru a judeca miniştrii din Cabinet.

Un panel din 15 persoane – inclusiv 12 legiuitori din camerele inferioară şi superioară ale Parlamentului şi trei avocaţi sau judecători – va audia cazul, care este programat să se deruleze până în 20 decembrie.

Lagarde este acuzată de neglijenţă în legătură cu o plată în valoare de 400 milioane de euro pentru Tapie, care l-a susţinut pe Sarkozy în cursa prezidenţială din 2008. Directoarea FMI este acuzată de faptul că neglijenţa a provocat o pierdere de milioane de euro pentru contribuabilii francezi. Procesul este văzut în mare parte ca un test pentru răspunderea financiară a politicienilor şi funcţionarilor publici francezi.

Scandalul Tapie-Credit Lyonnais se află în centrul procesului. Lagarde este învinuită că a folosit eronat fondurile publice prin aprobarea în mod abuziv a unei mişcări care a permis un arbitraj extrajudiciar în disputa cu Tapie.

Judecătorii au decis în acest caz că Tapie a fost îndreptăţit la o compensaţie de 400 milioane de euro din partea contribuabililor. Lagarde ar putea primi până la un an de închisoare şi o amendă de 15.000 de euro dacă este găsită vinovată.

Scandalul a început în 1993. La acea vreme, Tapie era ministru pentru afaceri urbane şi a trebuit să îşi vândă partea din compania Adidas pentru a evita un conflict de interese. Credit Lyonnais, care era controlată la acea vreme de statul francez, a cumpărat partea lui Tapie pentru aproximativ 472 milioane de euro. Un an mai târziu, banca a vândut acţiunile la un preţ aproape dublu. Dar, deoarece nu a primit niciun euro din suma suplimentară de 400 de milioane obţinută prin vânzare, Tapie a apelat la tribunal.

După câţiva ani, el a primit peste 100 milioane de euro pagube prin decizia unei instanţe. Dar verdictul a fost revocat de o instanţă superioară. Apoi, Tapie a sugerat ca acest caz să fie dus la o curte de arbitraj. A fost neaşteptată decizia lui Lagarde de a se conforma, ţinând cont că în cazul său se luaseră deja decizii de instanţele obişnuite şi că erau implicate fonduri publice.

Mai mult, sectorul judiciar francez a revocat ulterior verdictul instanţei de arbitraj şi a decis ca Tapie trebuia să plătească înapoi banii, deoarece curtea de arbitraj nu a fost total independentă. Unul dintre membrii curţii ar fi fost un apropiat al lui Tapie. Judecătorul respectiv şi Tapie, precum şi alte patru persoane, au fost acuzaţi de fraudă organizată sau delapidare de fonduri publice. Acest proces separat va începe în luna martie a anului următor.

Lagarde nu este acuzată că ar fi ştiut de presupusa fraudă. Dar Curtea de Justiţie a Republicii o acuză pe directoarea FBI că nu s-a pregătit şi că s-a informat într-o manieră necorespunzătoare. Aparent, Lagarde ar fi ignorat câteva indicii din partea unei agenţii care administrează activele statului francez. Această agenţie a sfătuit-o să nu recurgă la o instanţă de arbitraj. Curtea chiar a declarat că raţionamentul din spatele deciziei lui Lagarde a fost “bizar”.

Acuzaţia de neglijenţă a fost respinsă categoric de un membru al echipei FMI. “Orice lider de companie ar fi luat exact aceeaşi decizie. Acest proces durează de aproape 20 de ani şi a generat cheltuieli de judecată de peste 30 milioane de euro”, a declarat respectivul membru. În plus, chiar şi procurorul a sfătuit Curtea de Justiţie a Republicii să nu înceapă un proces.

În timp ce echipa lui Lagarde consideră că are loc o aşa-zisă vânătoare de vrăjitoare, alţii gândesc diferit: ei se tem că verdictul ar putea fi prea indulgent, deoarece Curtea de Justiţie este o instituţie neobişnuită. A fost înfiinţată în 1993 pentru a judeca miniştri pentru infracţiuni comise în timpul mandatelor lor şi este alcătuită dintr-un panel format din 12 legiuitori – şase din Camera Inferioară (Adunarea Naţională) şi şase din Camera Superioară (Senatul) – precum şi din trei judecători sau avocaţi. Curtea a judecat doar patru cazuri până acum, dar verdictele au fost considerate relativ blânde de către mulţi avocaţi.

Echipa lui Lagarde din cadrul FMI pare să fie optimistă. “Sperăm cu toţii că ea se va întoarce cu o sticlă de şampanie şi că această problemă va fi rezolvată pentru totdeauna”, a declarat unul dintre membrii personalului ei. Procesul a fost lansat în ciuda faptului că mandatul ei la conducerea Fondului Monetar Internaţional a fost prelungit recent cu încă cinci ani.