"Şcoala mea de la capătul Pământului"

Jordana Grant are 24 de ani, ochi care radiază de bucurie şi un zâmbet care transmite bună dispoziţie. Originară din Montana, ea este profesoara şcolii "Into the Wild". Acum trei ani ea şi-a ales una dintre cele mai reci şi mai îndepărtate catedre din lume, cea a şcolii din «Little Diomede» ("Micul Diomede").

Insula pe care este situată şcoala are şapte kilometri pătraţi de pământ şi piatră, care sfârşesc în strâmtoarea Bering, la paralela 65, şi este locuită de 115 persoane, ocupate în principal cu vânătoarea şi pescuitul.

"Pentru a sta aici, e necesară o anumită vocaţie şi educarea zilnică a caracterului. Astfel, nu cazi pradă nebuniei şi înlături sentimentul că eşti prins într-o capcană. Dar dragostea pentru acest loc şi oamenii săi este mai puternică decât orice dificultate''.

"Predarea a fost visul meu - afirmă Jori. Imediat după facultate m-am dus la un târg al locurilor de muncă şi superintendentul districtului mi-a arătat un film în care puteai vedea elevii căţăraţi pe stânci, schiind pe gheaţă şi pregătindu-se să-şi facă temele având balenele în fundal. M-am îndrăgostit de aceste imagini. Ajunsă acasă, m-am uitat pe internet unde era acea fâşie de pământ uitată de Dumnezeu şi am decis să plec''.

Diomede - unde exploratorul rus Vitus Bering a pus piciorul pentru prima dată la 16 august 1728 - sunt două insule separate de 3 km de mare: cea mai mică, aparţinând de Alaska, flutură steagul Statelor Unite, iar cea mai mare aparţine Rusiei, şi în anii Războiului Rece a fost folosită ca bază militară. Printre ele trece linia internaţională de schimbare a datei¹ şi există o diferenţă de fus orar de 21 de ore.

"Continentul se află la o distanţă de aproximativ 40 km şi singura legătură posibilă este cu elicopterul, care zboară de câteva ori pe săptămână, când nu se strică - spune tânăra profesoară. Eu însămi a trebuit să aştept o săptămână înainte de a putea decola, în aşteptarea unei piese de schimb din Germania. Dar, din moment ce reparaţia a fost întârziată, am decis să fac o plimbare cu o barcă. Au fost 17 ore teribile, în voia valurilor şi a vântului".

Din 1920 pe insuliţă există o şcoală care oferă educaţie copiilor de la grădiniţă până la liceu, cu profesori care se schimbă şi un psihoterapeut care intervine la fiecare două luni. În prezent, există 23 de elevi "Problema este apatia: imposibilitatea de a te muta cu uşurinţă aduce multă frustrare, dar niciunul dintre tineri nu ar putea trăi departe de aici. Sunt cei care visează să devină asistenţi medicali, vânători sau sculptori în lemn, dar toţi sunt speriaţi de ideea de a trăi într-un oraş".

E necesar sa apărăm această populaţie, care m-a învăţat răbdarea, solidaritatea şi respectul pentru natură, chiar şi atunci când pare dificil

În plus faţă de cele opt ore de şcoală pe zi, într-un peisaj uluitor şi rece, cu temperaturi de până la -20 °, în ''Diomede City'' nu este mult de făcut şi profesoara îşi împarte timpul între excursii cu snowmobilul, filme şi Internet. "Rutina este întreruptă de evenimente mici care implică satul şi "aruncă în aer lecţiile", cum ar fi pescuitul unei morse sau sosirea unor vizitatori.

Anul trecut, o navă de croazieră a întrebat dacă e posibil să-şi coboare cei 200 de pasageri: a fost sărbătoare şi băieţii au organizat dansuri pentru turişti. În schimb, ei au avut posibilitatea de a urca pe navă şi de a folosi piscina: desigur, nimeni nu avea costum, aşa că au plonjat îmbrăcaţi".

Scopul Jordanei este furnizarea educaţiei pentru construirea unui viitor, şi ea nu s-a resemnat, dorind să vadă încrederea în ochii elevilor săi. "Mulţi găsesc consolare în "Spice Diamond ", un fel de marijuana sintetizată care crează daune atât de mari în această comunitate. E necesar sa apărăm această populaţie, care m-a învăţat răbdarea, solidaritatea şi respectul pentru natură, chiar şi atunci când pare dificil".

Note:

1. Meridianul de 180° (opus meridianului de 0°) este considerat ca linie internaţională de schimbare a datei.