Schimbarea structurilor de putere în Hamas

Asasinarea lui Ahmed al Jaabari, comandantul braţului militar al Hamas, a declanşat un val de violenţă între Israel şi Gaza, nemaiîntâlnit de la încetarea focului declarată după operaţiunea Plumbul Topit, din 2008, soldată cu moartea a 1.400 de palestinieni şi a 13 israelieni, alături de pagube uriaşe. Este greu de spus cum va evolua noua escaladă, dar este clar că va contribui la o recompunere a structurilor de putere în interiorul Hamas, care va afecta totodată relaţiile sale cu vecinii, inclusiv cu Israelul şi Autoritatea Naţională Palestiniană (ANP), notează luni ziarul El Pais.

Puterea Hamas se exercită din cartierul său general, situat în Siria, de unde se gestionează relaţiile cu regimul Iranului şi Siriei, principalii lui susţinători în zonă înainte de primăvara arabă. Liderii din interior se menţineau într-un discret plan doi pentru a se apăra de posibilele atacuri ale Israelului. În ultimele luni s-a produs o schimbare profundă de roluri. Liderii Hamas din interior, ca urmare a schimbărilor uriaşe din regiune, au decis să preia frâiele organizaţiei şi să-şi arate superioritatea în lupta împotriva ocupaţiei Israelului. Mai mulţi factor au dus la accelerarea acestei schimbări.

După colapsul relaţiilor cu Damascul - când Hamas şi-a menţinut sprijinul faţă de Bashar al Assad - grupul de la conducere, cu Khaled Meshal în frunte, a fost nevoit să abandoneze Siria şi se refugiază acum prin mai multe ţări arabe fără a putea să-şi reconstituie baza. Pe de altă parte această poziţie faţă de guvernul Siriei nu a făcut decât să complice relaţiile cu Iranul. Luptele pentru putere s-au accentuat după de Khaled Meshal, lider maxim actual actual, şi-a exprimat dorinţa de a-şi abandona postul. Doi candidaţi au apărut în scenă: Moussa Abou Marzuk, aflat la Cairo, şi Ismail Haniya, actualul lider din Gaza. O victorie a celui de-al doilea i-ar consolida pe susţinătorii procesului de tranziţie a puterii în Gaza.

Decizia OEP de a supune votului Adunării Generale a ONU voinţa sa de recunoaştere, oferă Hamas un alt element posibil de revigorare. Israelul a avertizat că se va opune prin toate mijloacele acestei recunoaşteri, denunţând Acordurile de la Osalo şi încercând chiar să-l înlăture pe Mahmud Abbas. Această poziţie a Israelului, dacă s-ar pune în practică parţial sau total, ar avea un beneficiar clar: Hamas şi fâşia Gaza, în prima linie în faţa ocupantului. Liderii din Gaza au de partea lor recenta vizită a emirului Qatarului, primul lider regional care vizitează Fâşia aducând legitimitate şi resurse economicos, şi care va fi urmat, probabil, de premierul turc Recep Tayyp Erdogan. Şi faptul că în mai multe ţări arabe - care au avut o primăvară arabă şi unde guvernează Fraţii Musulmani, de care Hamas este apropiat - constituie un ajutor inestimabil.

Dorinţa liderilor Hamas ca Gaza să fie vârful de lance în lupta împotriva ocupaţiei se află, în parte, la baza lansărilor de rachete asupra Israelului din ultima săptămână şi riposta fulminantă a armatei israeliene, ducând la asasinarea selectivă a liderului Jaabari şi provocând daune uriaşe. Ei sunt conştienţi că Netanyahu nu poate părea slab în răspunsul său împotriva Hamas, mai ales după convocarea alegerilor în ianuarie; totuşi sunt dispuşi să suporte consecinţele. Până la urmă Israelul nu va putea obţine ce vrea, cum nu a reuşit nici după Plumbul Topit. Obiectivul era de a înlătura Hamas de la putere în Gaza şi a obţine o mai mare stabilitate. Dar nu a soluţionat problemele de securitate ale Israelului, iar Hamas este azi mai puternic.

Aşa cum arăta analistul Hussein Ibish în Foreign Policy, 'Israelul poate câştiga cel mult o bătălie dar va pierde războiul şi cei mai buni prieteni din lume. Să sperăm că bunul simţ va învinge şi se va declara rapid o încetare a focului'. Mai multe ţări mediază în acest sens şi poate vor avea sorţi de izbândă, pentru că, potrivit şefului Mosad-ului Efraim Halevy, 'ambelor părţi le convine ca Hamas să menţină puterea, oricât de ciudat ar părea acest lucru'.