Scepticism general privind soluţionarea conflictului sirian

Ţările din grupul 'Prietenii Siriei', care susţin opoziţia împotriva preşedintelui Bashar al Assad, se reunesc la mijlocul săptămânii viitoare la Amman (Iordania) pentru a impulsiona conferinţa patronată de Washington şi Moscova, în încercarea de a pune capăt conflictului. La întâlnire se prevede să participe miniştrii de externe ai Iordaniei, Arabiei Saudite, SUA, Marii Britanii, Franţei, Turciei, Germaniei şi Italiei. Izolarea regimului dictatorului Assad ridică însă întrebarea cine îi va urma la conducere, notează joi ziarul ABC.

Reuniunea din Amman este o antisală a altei întâlniri care va avea loc, la Geneva, la sfârşitul lunii mai, care a fost convenită de secretarul de stat al SUA, John Kerry, şi de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. Cei doi au propus desfăşurarea unei conferinţe privind Siria la care să participe şi membri ai guvernului şi ai opoziţiei. Însă deja s-au făcut auzite unele voci sceptice, precum cea a ministrului francez de externe, Laurent Fabius, care a asigurat că Al Assad, nu va lua parte la conferinţă şi nici nu va participa la un eventual guvern de tranziţie. 'Scopul acestei întâlniri este de a forma un guvern de tranziţie care să aibă puteri depline şi ai cărui membri să fie aleşi prin concertare reciprocă. Opoziţia nu l-ar accepta niciodată pe Assad', a declarat Fabius postului de radio RTL.

O altă mare întrebare este cine va face parte din acest guvern de tranziţie. În labirintul conflictului sirian nu este clar nici măcar cine este opoziţia. Şi nici liderii săi. 'Rebeliunea iniţială s-a estompat iar acum este foarte fragmentată', explică analistul pe teme internaţionale Sergio Principe, profesor la Universitatea Complutense din Madrid. Mozaicul opoziţiei este format din diferiţi actori. Pe de-o parte Coaliţia Naţională a Forţelor Revoluţionare şi de Opoziţie Siriene (CONS) principala organizaţie politică, formată la rândul său din mai multe grupuri între care şi Consiliul Naţional Sirian (CNS). Dar liderii săi nu au contact direct cu populaţia. Unii sunt plecaţi demult din ţară şi niciunul nu a stat mai mult de un an în fruntea coaliţiei.

În aprilie CONS l-a numit pe actualul preşedinte, veteranul George Sabra, lider interimar după plecarea predecesorului său, Moaz al Khatib. Sabra a fost desemnat în noiembrie şi preşedinte al CNS, urmându-i lui Abdulbaset Sieda, un kurd rezident în Elveţia care la rândul său îl înlocuise în fruntea organizaţiei pe preşedintele Burhan Ghalioun. Un alt actor important este Frontul Al-Nusra, o facţiune a reţelei Al-Qaeda, condusă de Abou Mohammad al-Golani, responsabilă de cele mai grave atentate comise în ultimele luni. Lupta alături de rebelii din Armata Siriană Liberă (ASL) formată din mulţi dezertori ai regimului deşi nu împărtăşesc aceleaşi obiective.

La reuniunea din Iordania, SUA vor încerca să exploreze toate opţiunile paşnice înainte de a acţiona în forţă. Analistul Sergio Principe crede că folosirea armelor chimice de regimul sirian - cum semnalează mai multe rapoarte - va constitui o linie roşie cum a avertizat Washingtonul. Pe de altă parte, Al Assad consideră responsabile puterile străine de prelungirea conflictului, având în vedere că în spatele demisiei lui al Khatib din fruntea coaliţiei de opoziţie s-ar afla presiunile unor ţări precum Qatarul sau Arabia Saudită pentru a pilota tranziţia. Principe mizează şi pe rolul de mediator pe care l-ar putea juca Rusia, care este unul din principalii aliaţi ai regimului. În eventualitatea în care SUA ar interveni, Moscova s-ar putea 'menţine la margine'.