Scandal pe reforma pensiilor magistraţilor. "E un veto absolut al PSD-ului prin braţul constituţional de la CCR"
Politologul Cristian Preda a tras un semnal de alarmă, la B1 TV, după decizia Curţii Constituţionale privind reforma pensiilor magistraţilor, denunţând o „solidaritate de castă”, privilegii nejustificate şi o profundă inechitate socială. În replică, fostul judecător CCR Petre Lăzăroiu a oferit o perspectivă complet diferită, apărând drepturile magistraţilor şi criticând abordarea Guvernului condus de Ilie Bolojan.
Jurnalistă: Credeţi că domnul Bolojan va pleca din fruntea Guvernului după decizia CCR?
Cristian Preda: El trebuie să hotărască asta, pentru că el a inventat această legătură între decizia Curţii şi plecarea domniei sale, încercând să întărească mesajul de responsabilitate pe care îl aveau şi partidele şi, evident, şi Curtea Constituţională.
Evident că şi membrii CCR ştiu că se pierd 230 de milioane de euro, că nu simt că asta le-ar afecta lor pensiile. Dar asta afectează foarte mult credibilitatea Guvernului în negocierile pentru tot felul de împrumuturi. Asta afectează capacitatea noastră de a accesa fondurile astea că, din nou, după ce PNRR s-a redefinit ca să se poată acoperi cu banii pe care noi i-am cheltuit pe alte proiecte, fiindcă au fost fixate unele nerealizabile, acum iarăşi rămân în continuare 230 de milioane necheltuite.
Ministrul a cerut avizul pe 22 august înainte şi că dacă asta este obiecţia, evident că se va ţine cont şi se vor aştepta 30 de zile până se pronunţă CSM.
O chestiune care cred că trebuie luată în seamă e că nimic nu garantează că după ce se rezolvă, să zicem, această problemă, să se aştepte 30 de zile avizul CSM-ului. CSM-ul are nevoie chiar de 30 de zile? CSM-ul s-a tot pronunţat pe această temă. Deci nu ne aşteptăm să spună CSM-ul altceva decât nu şi să înşire nişte obiecţii acolo.
Dar problema e ce se întâmplă după aceea. Se respectă cele 30 de zile şi credeţi că nu va interveni o respingere pe fond?
Petre Lăzăroiu: Dar domnul Bolojan să zică mersi că s-a respins pe procedură şi nu s-a respins pe fond.
Jurnalistă: Păi asta urmează, o respingere pe fond?
Petre Lăzăroiu: Păi din cât îmi dau eu seama, cam da. Cam asta ar fi. Spre asta ne îndreptăm. Ştiţi că cel mai uşor este să respingi o lege, o spun din experienţă, pe formă.
Cristian Preda: Lucrurile trebuie văzute cu mare atenţie. Există patru judecători ai Curţii care au fost numiţi toţi de PSD şi doamna Ciochină, care a fost consilieră a domnului Iohannis, dânsa a fost funcţionară la Senat, a fost mutată de la Senat la Preşedinţie, ca unul dintre ajutoarele consilierului prezidenţial. După ce a plecat, cred că chiar doamna Simina Tănăsescu de acolo, dânsa a fost promovată şi a devenit consilier prezidenţial şi, la puţin timp după aceea, a fost trimisă la Curtea Constituţională.
E o decizie politică, evident, şi este braţul constituţional, dacă vreţi, al PSD-ului, pentru că în momentul de faţă, PSD are influenţă majoră asupra coaliţiei; obiecţiile PSD pun piedică sistematic coaliţiei de patru partide. Dacă PSD-ul nu-şi dă acordul atunci când are chef, nu se întâmplă nimic, deci e un veto absolut al PSD-ului şi el nu este împiedicat nici de Bolojan, nici de preşedinte.
Şi doi, dacă îmi daţi voi, PSD influenţează, cum am văzut astăzi, prin patru voturi clare deciziile. Doamna Ciochină este împreună cu aceşti oameni, aşa cum preşedintele Iohannis a fost cu PSD-ul. Preşedintele Iohannis a readus PSD-ul pe cai mari la guvernare şi a numit miniştrii.
Jurnalistă: Decizia, până la urmă, e una politică, nu?
Petre Lăzăroiu: Aşa se pare şi aşa cred şi eu. Pentru că una era să intre pe fond şi s-o respingă pentru motive de consumeritate intrinsecă şi alta e s-o respingă pentru condiţii de formă. Deci, eu am spus la toate televiziunile şi nu astăzi, şi nu ieri, că legea este vădit discriminatorie. Pentru că cineva s-a încăpăţânat, nu ştiu cine, nu-i dau nume, să se lupte cu magistraţii: Hai, dom'le, să vă arătăm cine suntem noi; noi suntem mai tari decât magistraţii, decât puterea judecătorească.
În definitiv, puterea judecătorească e a treia în stat şi ele sunt în poziţii de egalitate şi reciprocitate. Şi au spus, dom'le, haide să vedem. Dar nu vă gândiţi că sunt cinci sau şase categorii de pensii, aşa-zise, pensii speciale: sunt militari, sunt poliţiştii, sunt SRI-işti şi toate serviciile sunt...
Jurnalistă: Domnule Lăzăroiu, vă ascultăm cu tot respectul, pentru că e important să ne auzim cu toţii, că prea pare că sunt nişte disensiuni atât de ireconciliabile în societate. Acum, ştiţi cum e, poliţiştii, militarii. Ei spun că pensiile lor sunt pensii de serviciu, nu sunt pensii speciale. Iar domnul ăsta care a ieşit la pensie acum, exemplu lui e dat de presă recent, avea 48 de ani, fostul consilier al Alinei Bica, a ieşit cu şapte mii de euro pensie. Iar Ilie Bolojan spune, nicăieri în lume, un judecător nu iese la pensie la 48 de ani.
Petre Lăzăroiu: Da, aşa este, numai că acest exemplu este un exemplu direct, concret şi singular. Nu luaţi acest exemplu drept întreg pentru emblema tuturor magistraţilor. Pe actuala lege a pensiilor de magistraţi, vârsta de pensionare este de 60 de ani.
Ceea ce deranjează şi nimeni nu vrea să observe, este că această vechime se disipează în tot felul de excepţii. Or, legea veche, care era în 2023, trebuia foarte bine ordonată în aşa fel încât să elimine aceste excepţii, pentru că niciun magistrat nu vrea să se pensioneze la 48 de ani. Vă spun sigur, eu m-am pensionat la 67 şi mulţi alţii, ca mine, peste 65. Deci nu asta este problema.
Problema este că haideţi să găsim, cum să spunem, să discutăm la masă, să ne întâlnim, să discutăm, dar Bolojan n-a vrut să discute cu nimeni. Cu magistraţii nu a discutat.
Jurnalistă: Orizontul de aplicare s-ar fi aplicat peste 10 ani ca să înţeleagă lumea despre ce vorbim. Sunt discrepanţe sociale... E ciudat ca o pensie să fie la acelaşi nivel cu salariul, mai ales când vorbim despre mii de euro, sau mai mare.
Petre Lăzăroiu: Astea trebuiau corectate. Nu schimbăm legea pentru nişte corecturi care se puteau face foarte simplu.
Cristian Preda: Da, sigur, sunt multe lucruri judicioase spuse de domnul judecător şi faptul că ies magistraţi şi la 60 şi ceva de ani. Ştiţi, când s-a pornit reforma sistemului magistraturii, problema e că nu voiau să iasă la pensie cei care erau în anii ’90, atunci când a venit Valeriu Stoica. De asta s-a ajuns la pensii mari, ca să-i scoată la pensie, că altfel stăteau în post şi, îmi pare rău să reamintesc acest lucru, şi în anii ’90 erau aceiaşi judecători corupţi care lucraseră în sistemul comunist, când era un control politic al justiţiei cu care ne-am luptat până târziu. Şi asta este ce s-a întâmplat de fapt.
Numai că magistraţii au fost încântaţi să aibă pensii mult mai mari decât ceilalţi. Şi e bine. Eu nu zic că e rău ca oamenii ăştia să aibă pensii mari. E bine să aibă acest confort emoţional. Dar în acelaşi timp, dacă tu vrei să începi pensia de la 48 de ani, nu o să te accepte nimeni. Deci, într-un fel sau altul, într-un moment sau altul, eu cred că, mai devreme sau mai târziu, această societate va restabili egalitatea. Vă spune că e absolut anormal ca o parte din marea masă a cetăţenilor să iasă la 48 de ani şi restul la 65 şi mai mult. Deci, asta e problema de fond.
Acum, pentru că juriştii sunt, în general, experţi să găsească tot felul de chichiţe, inclusiv să scrie legea prost pentru ca ea să pice, avem şi aceste strategii şi sunt convins că, la PSD, ele n-au fost uitate. Sigur că se tot amână.
Ce se întâmplă este că frustrarea creşte şi, în loc să câştigăm încredere în magistraţi, în loc să vedem oameni oneşti care spun, „da, dom'le, este inacceptabil să avem această disproporţie şi această inegalitate”, vedem o solidaritate de castă, vedem grevă fals îmbrăcată în inacţiune şi asta ne scandalizează şi trebuie să o spunem pentru că suntem parte a acestei societăţi şi suntem subiecţii acţiunilor de drept.
Deci, nu putem să considerăm puterea judecătorească o putere care să beneficieze de încrederea noastră dacă există această solidaritate care este pur financiară. E pe bani. Uitaţi-vă la celelalte state-democraţii. Nicăieri nu se discută ca la iarmaroc, că ăla are şapte mii şi că e inacceptabil. Există o decenţă publică, ori eu n-o văd.
