Şase factori principali care cresc riscul de vătămare prin vaccinul COVID-19

De ce unele persoane raportează efecte adverse după vaccinarea împotriva COVID-19, iar altele nu? Această întrebare este esenţială în controversa reacţiilor adverse ale vaccinului împotriva coronavirusului.

Medicii au identificat mai mulţi factori care contribuie la un risc crescut de boală indusă de proteina Spike, mai exact, de efecte post vaccin COVID-19.

Dr. Paul Marik - co-fondator al Front Line COVID-19 Critical Care Alliance (FLCCC) - a declarat la o conferinţă FLCCC din 15 octombrie că există multe suprapuneri în ceea ce priveşte simptomele şi mecanismele de boală ale COVID lung şi reacţiile provocate de vaccinurile împotriva COVID-19.

Ambele boli sunt sistemice, afectând mai multe organe, ţesuturi, şi ambele sunt determinate de o cantitate mare de proteină Spike. Aceste proteine Spike declanşează inflamaţia, disfuncţia mitocondrială şi autoimunitatea.

Cu toate acestea, nu toată lumea va prezenta aceste simptome.

Faptul că o persoană va suferi de efecte negative cauzate de proteina Spike depinde de factori care nu se schimbă, precum şi temporali.

Expunerea la proteina Spike creşte riscul şi gravitatea efectelor adverse

Cel mai bun mod de a reduce reacţiile cauzate de proteina Spike este de a reduce posibilitatea de expunere la aceasta prin infecţii sau vaccinări.

În timp ce tratamentul precoce poate preveni, de obicei, efectele cauzate de proteina Spike prin eliminarea rapidă a infecţiei, un vaccin administrează materialul genetic al proteinei Spike în muşchi şi vasele de sânge.

Există un răspuns în ceea ce priveşte doza în cazul vaccinului, astfel încât cu cât numărul de doze de vaccin este mai mare, cu atât creşte riscul de afectare cu proteine Spike.

"Cu cât pacienţii sunt expuşi mai mult la [proteinele] Spike, cu atât boala este mai severă", a afirmat Marik.

Dr. Flavio Cadegianni a emis ipoteza că administrarea de vaccinuri COVID-19 după ce persoana vaccinată a avut COVID-19 creşte riscul efectelor adverse cauzate de proteina Spike. Acest lucru este cauzat de faptul că vaccinurile declanşează probabil o cantitate mai mare de proteine Spike în fluxul sanguin decât o infecţie comună cu COVID-19.

În cazul unei infecţii comune cu COVID-19, este dificil ca virusul să pătrundă în sânge prin plămâni, dar vaccinarea oferă ARNm şi ADN al proteinei Spike un bilet doar "dus" în deltoid şi apoi în sânge.

Vaccinurile ARNm şi ADN intră apoi în vasele de sânge şi în celulele endoteliale, aceste celule produc apoi proteine Spike şi le prezintă pe suprafaţa lor celulară, ceea ce duce la un atac imunitar împotriva acestor celule.

Proteinele Spike provenite din vaccinuri pot pluti libere în fluxul sanguin şi în lichidul extracelular (lichid limfatic). Aceste proteine Spike pot declanşa căi inflamatorii prin legarea şi reducerea receptorilor ACE2, formând complexe cu anticorpi şi declanşând căi imune care duc la răspunsuri proinflamatorii.

S-a observat că proteinele Spike provenite din vaccinare sunt prezente chiar şi la 9 luni (pdf) după vaccinare, astfel încât vaccinările şi rapelurile ulterioare ar putea duce la o producţie mai mare de proteine Spike şi, prin urmare, la riscuri mai mari de îmbolnăvire.

Dr. Pierre Kory, co-fondator al FLCCC, care are acum o clinică pentru tratarea efectelor adverse de lungă durată cauzate de COVID şi de vaccinuri, a declarat că a observat că starea pacienţilor săi cu oricare dintre aceste afecţiuni pare să se agraveze odată cu expunerile ulterioare la Spike.

El le-a recomandat pacienţilor să evite oportunităţile care pot duce la expunerea la proteinele de tip spike, pentru ca simptomele lor să nu scape de sub control.

Compoziţia vaccinurilor este diferită

Nu toate fiolele de vaccin sunt făcute la fel.

How Bad is My Batch (Cât de rău este lotul meu - n.n.) este un site web care compilează date privind evenimentele adverse din Sistemul de Raportare a Evenimentelor Adverse la Vaccinare (VAERS) privind vaccinarea COVID-19.

Prin separarea fiecărei reacţii adverse în lotul de vaccin corespunzător, site-ul a arătat că unele fiole sunt probabil diferite de altele, deoarece sunt asociate cu un număr mai mare de efecte adverse, decese şi dizabilităţi.

Acest lucru s-ar putea datora impurităţilor din vaccinuri.

Scurgerile de e-mailuri de la personalul Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA) au arătat că agenţia a cerut doar 50% integritate ARNm în vaccinurile Pfizer.

Cu toate acestea, problemele potenţiale s-ar putea datora, de asemenea, dozei; unele flacoane pot avea un conţinut mai mare de ARNm sau de proteină de spike ADN decât altele.

În prezent, medicii nu au nicio modalitate de a verifica ce se află în fiole.

"Practic, nu ştim ce se află în aceste vaccinuri", a declarat Merryl Nass, un specialist în medicină internă afiliat la FLCCC, în cadrul conferinţei FLCCC. Medicii ştiu doar că unele persoane sunt vătămate de vaccin şi nu toate fiolele sunt făcute la fel.

Lui Nass i-a fost suspendată licenţa medicală de către Board of Licensure in Medicine (BOLIM), o agenţie de stat care reglementează licenţele medicale în Maine. În ianuarie 2022, ea a primit ordinul de a se supune unei evaluări neuropsihologice de către un psiholog selectat de BOLIM pentru a stabili dacă este competentă să practice medicina, citând criticile sale online la adresa politicilor COVID-19 ca motiv de îngrijorare. Ea a intentat un proces şi a avut recent o audiere.

Factori genetici

"Există o predispoziţie genetică. Dacă cineva din familie este vătămat prin vaccinare, este foarte frecvent ca fraţii acelui individ... [să fie şi ei] vătămaţi prin vaccinare, aşa că există factori genetici pe care nu îi înţelegem", a spus Marik.

Marik a observat că anumite mutaţii genetice pot, de asemenea, să-i expună la un risc mai mare de afectare prin vaccinul COVID-19.
Printre acestea se numără persoanele cu o mutaţie a genei metilen-tetrahidrofolat reductaze (MTHFR) şi cele cu sindrom de tip Ehlers-Danlos.

Aproximativ 40 la sută dintre persoanele din Statele Unite sunt purtătoare sau afectate de mutaţia MTHFR. Aceasta este o enzimă responsabilă de transformarea folatului (vitamina B9) în forma sa activă. Folatul joacă un rol în descompunerea homocisteinei - un aminoacid care este toxic în concentraţii ridicate - în metionină, un aminoacid util.

În funcţie de tipul mutaţiei MTHFR şi de numărul de exemplare pe care le are o persoană, funcţia enzimei MTHFR poate fi redusă moderat sau sever.

Acest lucru poate expune o persoană la un risc mai mare de deficienţe de folat, ceea ce creşte, de asemenea, riscul unei persoane la COVID-19 sever, astfel încât nivelurile de homocisteină au fost direct anticipate în ceea ce priveşte agravarea rezultatelor COVID-19.

Mărturii de la persoane cu rude purtătoare de mutaţii MTHFR au relatat despre efecte adverse în urma vaccinării. Cu toate acestea, mecanismul real din spatele acestei predispoziţii genetice nu este bine înţeles.

În general, persoanele cu mutaţii MTHFR au fost raportate ca având un risc mai mare de boli cardiovasculare, diabet, hipertensiune, tulburări de coagulare a sângelui, pierderea sarcinii şi anumite tipuri de cancer.

Sindromul de tip Ehlers-Danlos este o tulburare a ţesutului conjunctiv care afectează în principal pielea, articulaţiile şi vasele de sânge. Persoanele cu aceste afecţiuni raportează adesea luxaţii articulare, dureri cronice şi oboseală cronică. Această afecţiune este, de asemenea, adesea asociată cu inflamaţia - un motor principal al bolii induse de COVID şi de proteinele de vârf de lungă durată.

Boli cronice şi deficienţe imunitare subiacente

Bolile metabolice, în special hipertensiunea arterială şi diabetul de tip 2, au fost asociate cu simptome severe în cazul infecţiilor COVID-19 şi al vaccinării.

Dr. Aseem Malhotra, un cardiolog renumit, a scris în lucrarea sa că până şi "o singură citire a glicemiei ridicate la non-diabeticii internaţi în spital [pentru COVID-19] s-a dovedit a fi asociată cu rezultate mai proaste".

Multe boli metabolice, inclusiv obezitatea, diabetul, hipertensiunea şi bolile cardiovasculare, sunt determinate de inflamaţie. Proteinele Spike declanşează, de asemenea, multe căi inflamatorii, ceea ce poate fi motivul pentru care persoanele cu aceste boli cronice prezintă un risc mai mare.

Proteinele Spike, atât cele din virus, cât şi cele din vaccin, se pot lega de receptorii ACE2 afişaţi pe celulele din orice ţesut cu care intră în contact. ACE2 este responsabilă pentru reducerea inflamaţiei, dar această legare reduce receptorii ACE2 şi, prin urmare, creşte inflamaţia în toate ţesuturile.

"Vorbim de celule mononucleare din creier, din inimă, din ficat, din splină, din ovare, deci rezultă o boală sistemică", a spus Marik.

Proteinele Spike sunt, de asemenea, foarte autoimune, ceea ce înseamnă că sunt capabile să declanşeze sistemul imunitar pentru a organiza atacuri împotriva ţesuturilor proprii.

Studiile conduse de Dr. Aristo Vojdani au arătat că anticorpii produşi împotriva proteinelor Spike ale SARS-cov-2 au reacţionat "cu diferite antigene tisulare, inclusiv muşchii, articulaţiile, tiroida, creierul, pielea, tractul gastrointestinal, aproape orice antigen prelevat din diferite părţi ale corpului", a declarat Vojdani pentru The Epoch Times.

O constatare semnificativă pe care Marik şi Kory au observat-o a fost că persoanele care suferă de afecţiuni cauzate de vaccin au o concentraţie mai mare de autoanticorpi decât cele cu COVID lung.

Multe studii au observat apariţia sau o recidivă a bolilor autoimune după vaccinarea cu COVID-19. Printre cazurile documentate se numără scleroza multiplă, neuromielita, artrita, diabetul de tip 1 şi multe altele.

Cei cu o recidivă a bolilor autoimune au prezentat adesea simptome de o gravitate mai mare.

Toate acestea sugerează că persoanele cu boli cronice subiacente care le compromit sănătatea şi sistemul imunitar prezintă un risc mai mare de posibile efecte adverse cauzate de vaccin.

Deficienţele de vitamine

Deficienţele de folat, cobalamină (vitamina B12) şi vitamina D au fost asociate cu un risc crescut de infectare cu COVID-19.

Un studiu (pdf) semnat de cercetători din Marea Britanie, finanţat de National Health Service, a constatat că suplimentarea cu vitamina D şi vitamina B12 a ameliorat simptomele neurologice cauzate de vaccinarea COVID-19.

Vitamina D este antiinflamatoare şi poate stimula acţiunea imunitară. Vitamina B12 este esenţială pentru sănătatea neuronală, deoarece ajută la producerea de mielină - un înveliş gras înfăşurat în jurul neuronilor care îi protejează de cicatrizare şi îmbunătăţeşte mesageria neuronală.

"Se ştie că vaccinurile, inclusiv vaccinurile COVID-19, pot provoca reacţii neurologice severe şi/sau cronice în cazuri rare. Susţinem depistarea deficienţei de vitamina B12 înainte de vaccinare în grupurile cu risc ridicat", au scris autorii studiului.

Deficienţe de folat au fost observate şi la pacienţii spitalizaţi cu COVID-19. Vitamina joacă un rol în formarea ADN-ului şi a ARN-ului pentru proteinele celulare.

Vârsta şi sexul

Marik a declarat că femeile prezintă, în general, un risc mai mare de simptome adverse în urma vaccinării cu COVID-19.

El şi-a bazat această afirmaţie pe rezultatele unui sondaj realizat de React19 (pdf), un site web care oferă sfaturi privind efectele provocate de vaccinuri şi tratamentul precoce. În cadrul chestionarului au fost evaluaţi 508 pacienţi care sufereau de reacţii post-vaccinare în octombrie 2021.

Sondajul a constatat că 81% dintre persoanele care au raportat vătămari provocate de vaccinuri au fost de sex feminin. Dintre cele două sexe, pacienţii cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani au fost cei mai afectaţi.

Datele de la VAERS au arătat, de asemenea, că femeile au constituit aproximativ 65 la sută din rapoartele cu efecte adverse; 41 la sută dintre aceste rapoarte au provenit de la femei cu vârste cuprinse între 18 şi 49 de ani la momentul raportării.

Femeile cu vârste cuprinse între 50 şi 59 de ani şi cele cu vârste cuprinse între 65 şi 79 de ani au constituit, de asemenea, o fracţiune mare în rapoartele privind efecte adverse, reprezentând aproape 35 la sută din toate rapoartele la femei.

Proteinele Spike declanşează inflamaţia prin mai multe căi. Una dintre căi este prin legarea la receptorii ACE2 de pe suprafeţele celulare. Acest receptor este important pentru reducerea inflamaţiei, iar o reducere a ACE2 prin interacţiunea cu proteina Spike creşte astfel inflamaţia.

Deşi receptorii ACE2 se găsesc în multe organe, studiile arată că aceştia sunt deosebit de abundenţi în ovare şi în ovule.

De la lansarea vaccinurilor, multe femei au raportat nereguli menstruale.