Şantierele 'sclavilor' din sectorul construcţiilor din Italia. Un român relatează despre fenomenul 'caporalilor'

La Roma, aproximativ 5.000 de persoane pe zi lucrează în sectorul construcţiilor controlat de aşa-numiţii ''caporali'' (angajatori ilegali de forţă de muncă). Muncitorii şi zidarii sunt duşi în fiecare dimineaţă, în 'pieţele braţelor de muncă'', fără niciun control al forţelor de ordine şi fără denunţuri pentru angajatorii care-i exploatează, se arată într-un amplu articol publicat de L'Espresso.

Realitatea fenomenului ''caporalilor'' din Roma a fost povestită reporterilor de la L'Espresso de Daniel Grigoriu, un lucrător de origine română, care a lucrat în Italia ca muncitor, ajutor de electrician, ajutor de instalator şi pe şantiere din Roma, Milano, Torino şi Voghera, înainte de a deveni funcţionar al federaţiei ''Fillea Cigil'' din Roma.

'La Roma, 'pieţele de braţe de muncă' de pe lângă depozitele de materiale de construcţii, muncitorii şi caporalii există de 30 de ani, numai că nimeni nu îi vede'', spune Daniel. ''Controalele pe şantiere şi în întreprinderi - denunţă el - sunt anunţate în unele cazuri chiar cu o săptămână mai devreme. Există antreprenori care au contacte şi relaţii peste tot''.

Pentru a explica cât de slabă este reţeaua de supraveghere, Daniel relatează despre o inspecţie pe un şantier al Cinecitta. 'Evident că se aşteptau la inspecţie, deoarece au făcut toate pregătirile pentru a juca un joc de fotbal pe terenul adiacent. Când au sosit inspectorii, toţi lucrătorii fără documente legale jucau fotbal chiar lângă ei: nimeni nu a observat o situaţie atât de ciudată', a afirmat Daniel.

Relaţia dintre angajatori şi ''caporali'' este strânsă: e suficient un SMS şi ''caporalul'' ştie unde să meargă şi să facă rost de lucrători. În multe cazuri, este vorba de echipe organizate cu un ''patron'', aproape întotdeauna străin, care gestionează diferite specializări. Pe şantiere, atunci când ai norocul să beneficiezi de o reglementare, jungla contractelor este extrem de densă, variind de la: part-time 'ca şi cum ar fi vorba de un serviciu de catering de la 7 dimineaţa la ora 13', ironizează Daniel; la contracte pentru lucrătorii din serviciile de curăţenie sau din metalurgie 'astfel încât să nu plătească pentru Fondul din Construcţii'.

'Multe companii obligă lucrătorii să solicite atribuirea Contului TVA la Agenţia Fiscală (apertura Partita IVA), astfel încât să descarce asupra lucrătorului toate cheltuielile şi nu este vorba de noi întreprinzători străini. Alţii sunt angajaţi cu aşa-numita reglementare 'distacco internazionale' (prevăzută de legea Biagi din 2003 pentru a ameliora flexibilitatea muncii, dar supusă unor limite stricte): oficial, sunt angajaţi de o sucursală străină, dar în realitate lucrează la Roma. Apoi, există trucul 'cassa integrazione guadagni' (CIG, fără vărsămintele angajatorului, în favoarea lucrătorilor concediaţi), lucrătorii continuând să lucreze pe şantierul companiei'', a explicat Daniel.

La Roma există încă sclavi - italieni şi străini -, indiferent de originea sau naţionalitatea lor. ''Piaţa braţelor de muncă'' are loc în fiecare dimineaţă în apropierea celor mai importante depozite de materiale de construcţii. Între capitală şi împrejurimi există aproximativ 40 de astfel de locuri. ''Caporalul'' examinează braţele, corpul, competenţele şi apoi încarcă lucrătorii necesari pentru a-i duce pe un şantier. La Roma nu lipsesc niciodată lucrările publice şi private, fie ele de mici sau mari dimensiuni.

Una dintre ''băncile'' cele mai cunoscute unde în fiecare dimineaţă se strâng cei care speră să fie selectaţi de un ''caporal'' se află în Via Palmiro Togliatti. Situaţia este bine cunoscută inspectorilor muncii şi forţelor de ordine şi, cu toate acestea, la scurt timp după răsăritul soarelui, scena este mereu aceeaşi şi se repetă de ani de zile.

Alte 'bănci' de forţă de muncă - potrivit unei ''cartografieri'' realizată de federaţia ''Fillea CGIL'' - se află în Via Tor di Quinto, la Ostia de-a lungul Via del Mare, în Borghesiana, în zona Monti Tiburtini, de-a lungul via di Decima şi în apropierea Pontina, în cartierul Arco di Travertino, de-a lungul Via via dell'Acqua acetosa, Via Tiburtina, Via Torrevecchia, între Salaria şi Flaminia (aproape de intersecţia cu şoseaua de centură), de-a lungul Via Cassia, în zona Casalotti-Boccea şi Bufalotta.

Există apoi mai multe puncte de adunare mai recente, cum ar fi în Via Vigna Murata, la intersecţia cu Ardeatina, chiar la marginea cartierului Eur. Aici, în fiecare dimineaţă, câţiva zeci de muncitori se strâng în apropierea staţiei de autobuz. Dacă traficul este prea intens, se întâmplă ca în apropierea semaforului de la intersecţia apropiată să staţioneze chiar o patrulă a Poliţiei din Roma, la câţiva paşi de muncitorii care aşteaptă chemarea ''caporalului''.

Conform celor mai recente date ale ''Fillea CGIL'', la Roma piaţa forţei de muncă din construcţii implică între 4.000 şi 5.000 de persoane în fiecare zi. Lucrătorii cei mai norocoşi ajung să câştige chiar 50 de euro pe zi, la negru sau cu contracte neregulamentare, care maschează situaţii abuzive. În unele cazuri primesc 25 de euro, aşa cum s-a întâmplat, potrivit denunţului ''Fillea CGIL'', cu lucrători egipteni şi tunisieni. În funcţie de caz, ''caporalul'' poate reţine chiar zece euro de lucrător.

Legea privind fenomenul ''caporalatului '', aprobată anul trecut, nu pare să se fi soldat la Roma cu proceduri penale. 'Din cât ce am înţeles, nu există proceduri în curs. Fenomenul 'caporalatului' rămâne prea des o problemă secundară pentru forţele de ordine, care se ocupă preponderent de infiltrarea criminalităţii în firmele de construcţii, fără a ţine seama de faptul că şi 'caporalatul' este o modalitate de infiltrare pe şantiere'', a explicat Walter Schiavella, secretar general al federaţiei ''Fillea Cgil''.

Dacă la Roma ''caporalatul'' este concentrat în principal în construcţii şi servicii, în zona Latina, la circa 70 de km distanţă de capitală, ''sclavii zilieri'' sunt în cea mai mare parte indieni şi sunt folosiţi în agricultură.

'Latina este o zonă a forţei de muncă globale ca în marile zone agricole din sud, dar spre deosebire de zonele Tavoliere sau Rosarno, apar puţine relatări în presă. În Sud Pontino, caporalii controlează adesea reglementarea documentelor, pentru care ajung să ceară şi 2.000 de euro, în timp ce au existat cazuri de muncitori plătiţi cu 250 de euro pe lună', explică Alessandro Leogrande, jurnalist şi autorul cărţii de investigaţie ''Oameni şi caporali. Călătorie printre noii sclavi din zonele rurale din Sud''.

În vecinătatea Romei, însă, nu există condiţiile de trai extreme precum cele observate la Foggia sau Rosarno. 'Este vorba de subplata lucrătorilor, însă condiţiile de trai sunt mai uşoare comparativ cu sclavia existentă în alte părţi. Totul într-un context poluat de criminalitatea organizată'', concluzionează Leogrande.