Roşia Montană şi 'războiul aurului' lung de un deceniu al României (BBC)
Oraşul transilvănean Roşia Montană s-a aflat în centrul unei dezbateri îndelungate în România, în contextul în care politicienii examinează dacă să dea undă verde unei mari exploatări a unei mine de aur din regiune. Un spot publicitar transmis cu regularitate surprinzătoare la postul naţional de televiziune, în toamna lui 2011, i-a atras atenţia semnatarei articolului publicat luni de BBC, Tessa Dunlop, asupra localităţii de munte din Transilvania, Roşia Montană. O femeie din zonă făcea apel la telespectatori să înţeleagă situaţia critică a celor care locuiesc acolo. Nu există locuri de muncă, a spus ea, iar Roşia Montană trebuie să reînceapă extragerea aurului pentru a le oferi un viitor localnicilor.
România este una dintre cele mai sărace ţări ale UE, iar şomajul este ridicat, astfel încât promisiunea că investitori străini doresc să redeschidă mina din perioada comunistă pare a fi mult necesarul colac de salvare, notează jurnalista britanică. Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este compania din spatele proiectului, care a fost mai întâi discutat la mijlocul anilor 1990. Potrivit acestuia, noua mină ar putea aduce economiei româneşti beneficii în valoare de 19 miliarde de dolari (12 miliarde de lire) şi crea mii de locuri de muncă.
Este o propunere ispititoare pentru o ţară care a primit ajutor financiar de la FMI în 2009. Cu toate acestea, după mai mult de un deceniu, politicienii continuă să tergiverseze dacă să dea sau nu undă verde proiectului. Românii şi-au făcut o părere cu privire la Roşia Montană şi nu toată lumea nutreşte simpatie faţă de situaţia grea a şomerilor localităţii.
'Dacă acest proiect începe, viaţa s-a terminat pentru mine', a afirmat Sorin Jurcă, vicepreşedintele Fundaţiei Culturale Roşia Montană. ''Îmi voi pierde casa, mormintele părinţilor mei, biserica şi patrimoniul care ne aparţine tuturor. Industria minieră este foarte poluantă, vor folosi tone de dinamită in fiecare zi. Gândiţi-vă la zgomot, la toxicitate - viaţa de aici va deveni imposibilă', spune el.
RMGC vrea să redezvolte o mină de aur care a fost deschisă mai întâi în perioada comunistă. Jurcă a înfiinţat un grup de opoziţie - Fundaţia Culturală Roşia Montană - şi încearcă să-i facă pe cei mai mulţi să fie capabili să spună 'Nu' în acest fost stat comunist. Organizaţia sa este parte a unui grup mai mare de ONG-uri internaţionale şi grupuri de acţiune din România, care până în prezent au reuşit să facă să stagneze proiectul.
Cea mai proeminentă este Asociaţia Alburnus Maior, condusă de carismaticul fermier Eugen David. 'Nu există niciun compromis', spune el. 'Mi-am găsit locul într-o familie mare de anarhişti, ecologişti şi anti-multinaţionalişti. Societatea civilă a crescut - ne-am reunit în jurul unei cauze clare', a subliniat el.
Cu toate acestea, combatanţi precum Sorin Jurcă şi Eugen David sunt în minoritate. Vizitele jurnalistei la cafeneaua oraşului nu i-au lăsat nicio îndoială că opinia majoritară este în favoarea proiectului. 'Este singura noastră şansă de a munci', i-a spus un localnic. 'Ultimele trei generaţii ale familiei mele au fost mineri şi vreau să lucrez ca miner', spune un altul. 'Majoritatea oamenilor vor ca mina să meargă mai departe', adaugă el.
Aproape toată lumea cu care s-a întâlnit Tessa Dunlop în oraş a părut să fie angajată a RMGC - excavând, restaurând şi aşteptând deschiderea minei. Conform RMGC, 95% dintre localnici vor ca proiectul să înceapă iar oraşul este împânzit cu bannere galbene agresive care amintesc oricărui trecător că acesta este un oraş minier.
Pentru moment, această afirmaţie rămâne prezumtivă, dar dacă directorul general al RMGC, Dragoş Tănase, îşi atinge obiectivul, va deveni din nou o realitate. 'România are o şansă uriaşă cu mineritul. Dacă vom dezvolta cu adevărat această industrie vom putea dezvolta zeci de mii de locuri de muncă în zone ca Roşia Montană', i-a spus el jurnalistei. 'Dacă mina nu porneşte, acest sat va muri', a avertizat el. Tănase a dorit de asemenea să-şi prezinte ''acreditările româneşti': 'M-am născut în România, am crescut şi am trăit în România'.
Accentul pus pe naţionalitatea sa este de înţeles, având în vedere că RMGC este în proporţie de 80% deţinut şi finanţat de Gabriel Resources - o companie minieră canadiană. Guvernul român deţine restul de 20% participaţie. Mulţi din ţară sunt îngrijoraţi că a da undă verde pentru proiect ar însemna să cedezi cele mai valoroase bunuri naturale ale României - şi patrimoniul său antic.
În subteran, Tănase o duce pe jurnalistă într-un tur al galeriilor miniere romane uimitoare, vechi de 2000 de ani. Compania admite că unele secţiuni ale minelor antice vor fi distruse de noua carieră - alături de piscurile a patru munţi locali. Dar compania promite, de asemenea, să investească în patrimoniul oraşului, să-l transforme într-o atracţie turistică odată ce mina va fi epuizată de rezervele sale de aur. 'După ce terminăm aici, nu se va observa că a fost o mină', spune Tănase. 'Vom lua banii obţinuţi de la mină şi îi vom investi în patrimoniul de la Roşia Montană. Vom investi în hoteluri şi dezvoltare durabilă', a afirmat el.
Jurnalista britanică i-a sugerat unui alt oponent experimentat al proiectului Roşia Montană, Mircea Toma, că ar merita să se sacrifice un număr de galerii romane în prezent inaccesibile dacă compania minieră finanţează conservarea altora. El nu a fost impresionat. 'Câte coloane ar fi rezonabil să se conserve din Acropolele grec?', a fost răspunsul lui dispreţuitor. Opoziţia implacabilă a lui Toma faţă de proiect merge mai departe decât o simplă preocupare pentru conservarea patrimoniului. El nu are încredere în capacitatea guvernului român de a gestiona un astfel de proiect important. 'Aceasta nu este o luptă între societatea civilă şi o companie privată, ci o luptă între noi şi stat, iar statul este suspectat de corupţie', spune el.
Teama de corupţie şi o lipsă de încredere în sistemul politic românesc a unit mulţi oponenţi ai proiectului Roşia Montană. Reticenţa guvernului de a publica contractul semnat cu RMGC a exacerbat suspiciunile că ar exista ceva de ascuns. Teama de un eşec politic în a da undă verde minei este mare în rândul politicienilor ţării, în pofida beneficiilor economice pe care le-ar putea aduce mina. Fostul ministru de finanţe, Sebastian Vlădescu, consultant al companiei RMGC, i-a spus jurnalistei britanice că, atunci când se afla în guvern mulţi politicieni, inclusiv preşedintele Traian Băsescu, au fost în favoarea proiectului.
Vlădescu a afirmat că politicienii erau înclinaţi să temporizeze când venea vorba de decizii majore, temându-se de acuzaţiile de luare de mită - cu toate acestea nefondate - lansate de opoziţie şi mass-media privind contractele mari. 'Când tai pensii şi salarii nimeni nu presupune că poţi fi mituit pentru aceasta. Atunci când este vorba de un proiect de 1,5-2 miliarde de dolari instantaneu o discuţie despre o potenţială mită va începe', spune Vlădescu. 'Este ceva ce politicienii evită întotdeauna, astfel încât să nu fie folosit în campanii împotriva lor', a precizat el.
Nu au fost formulate acuzaţii de corupţie împotriva RMGC, dar problemele emoţionale legate de aurul de la Roşia Montană înseamnă că proiectul minier a devenit un fel de potir otrăvit pentru guvernele succesive. În contextul în care disputele politice din ţară s-au accentuat în această vară după o încercare nereuşită de a-l demite pe preşedintele Băsescu şi în contextul apropiatelor alegeri legislative, ministrul mediului, Rovana Plumb, este precaută în comentariile sale cu privire la viitorul Roşiei Montane.
'Noi credem că problema are implicaţii atât de mari pentru societatea românească şi a generat o reacţie negativă atât de amplă, încât trebuie tratată cu cea mai mare seriozitate', a afirmat ea. 'Dezvoltarea corectă a procesului de luare a deciziilor nu poate fi condiţionată de timp şi nu este exagerat să se evalueze cu atenţie proiectul timp de mai multe luni suplimentare', e relevat Rovana Plumb.
Prin urmare, pentru moment, perioada de aşteptare privind viitorul Roşiei Montane va continua. A mineri sau a nu mineri, aceasta este întrebarea care rămâne, conchide semnatara articolului.
