România, prima distopie a lumii (presă)

România, o ţară unde investitorii offshore plănuiesc un vast proiect de minerit pe bază de cianuri, se potriveşte de minune distopiei (o viziune de coşmar asupra viitorului) descrise de autorul David Mitchell în romanul său uluitor, 'Cloud Atlas', scrie Rupert Wolfe-Murray în publicaţia americană The Huffington Post.

'Solul este poluat, râurile sunt lipsite de viaţă, aerul intoxicat, iar alimentele pline de elemente nefaste. Cei de jos nu pot cumpăra medicamentele necesare pentru a contracara aceste privaţiuni. Melanomul şi malaria avansează spre nord cu patruzeci de kilometri pe an. Acele zone de producţie din Africa şi Indonezia care alimentează cererile zonelor de consum sunt în proporţie de 60% nelocuite. Legitimitatea plutocraţiei, bogăţia sa, se evaporă ... iar singurul său răspuns este strategia iubită de toţi ideologii falimentari: negarea', descrie Mitchell viitorul.

Nu este greu să vedem cum multinaţionalele de astăzi s-ar putea transforma în monopolurile descrise de Mitchell, scrie Wolfe-Murray. Recentele scandaluri privind evaziunea fiscală din partea unor companii ca Starbucks, Google şi Apple sugerează că rolul principal al guvernului modern este acela de a reprezenta marile afaceri. În practică, acest lucru va însemna că interesele marilor afaceri vor cântări întotdeauna mai mult decât cele oamenilor obişnuiţi sau ale mediului.

Procesul poate fi văzut cel mai clar într-o economie emergentă ca România - o ţară cu o economie capitalistă modernă de doar 23 de ani. În România, membră a UE din 2007, se poate vedea cum companii precum Coca-Cola, McDonalds, Microsoft, VW, Nestle, Danone şi South African Breweries (SAB) au dat la o parte competitorii locali. Astfel, peste 60% din apa îmbuteliată şi băuturile răcoritoare din România sunt în prezent vândute de Coca-Cola, piaţa berii este dominată de SAB şi alte multinaţionale, iar 80% din produsele alimentare sunt în prezent importate. Microsoft domină piaţa de software şi prin investiţii inteligente în relaţii la nivel guvernamental şi la nivelul şcolilor, a reuşit să blocheze concurenţii care folosesc Linux, o opţiune mult mai ieftină. În plus, UE sprijină toate aceste practici, prin impunerea unor standarde pe care doar cele mai mari companii şi le pot permite. Din această cauză, spre exemplu, milioane de ţărani români nu mai au voie să vândă laptele produs, chiar dacă acesta este cu mult superior oricărui lapte din supermarket.

Deşi acest tip de scenariu în care multinaţionala ocupă o piaţă nouă este vechi, ceea ce propulsează România în categoria 'Prima distopie a lumii' este proiectul masiv de minerit pe bază de cianuri care ar putea transforma Transilvania, una dintre cele mai frumoase şi curate ale zone ale Europei, într-un pustiu distopic. Situaţia este, de asemenea, un studiu de caz pentru modul în care PR-ul corporatist şi marketingul pot convinge o populaţie că distrugerea ecosistemului său este de fapt în propriul interes.

Roşia Montană Gold Corporation, un fond de investiţii off-shore, a promis românilor mii de locuri de muncă, miliarde de dolari colectaţi din impozite şi 'protecţia mediului'. Realitatea, scrie Wolfe-Murray, este că 3 sate vor fi distruse, alături de 4 munţi, şi că va fi construit un rezervor masiv de 214 milioane de tone de deşeuri de cianură, în cel mai mare proiect de acest fel care s-a încercat vreodată în Europa. Râurile şi apele subterane din regiune, inclusiv Dunărea, pot fi otrăvite şi doar aproximativ 200 de locuri de muncă vor fi create, susţine autorul. Impozitul pe venit de la profitul de 20 milioane este necunoscut, deoarece contractul companiei cu guvernul român este secret de stat, iar legile fiscale din România sunt pline de lacune, scrie Wolfe-Murray.

Cel mai extraordinar lucru despre proiectul Roşia Montana este că o asociaţie a localnicilor a reuşit să-l blocheze în ultimii cincisprezece ani. Folosind avocaţi voluntari, asociaţia a reuşit să oprească proiectul în instanţele locale de nenumărate ori, ceea ce ne arată că ONG-urile şi sistemul juridic din România nu sunt la fel de corupte şi de slabe aşa cum multora le place să asume, scrie Wolfe-Murray. Actualul guvern român încearcă să saboteze scepticii prin rescrierea Legii minelor, permiţând astfel companiilor cu licenţe de exploatare să confişte orice teren le place, afirmă autorul.

Dar investitorii nu vor renunţa. Avem de-a face cu un test pentru industria minieră internaţională: modelul de afaceri al acestora depinde de faptul că ţări sărace şi slab guvernate, ca România, li se supun voinţei lor şi le permit accesul liber la resursele lor minerale, susţine Wolfe-Murray.