"România pe muchie: când toate crizele se întâlnesc" - Analiza sumbră a momentului

"M-am gândit mult dacă să scriu analiza de mai jos sau nu. Poate e un pic cam dură, poate e un pic cam pesimistă, dar un lucru este clar... situaţia se înrăutăţeşte şi nu există soluţii", a transmis, joi, consultantul politic Cristian Hriţuc, a cărui viziune despre ce se întâmplă în România este departe de a fi una încurajatoare.

Redăm mai jos analiza intitulată sugestiv "România pe muchie: când toate crizele se întâlnesc".

Analiza lui Cristian Hriţuc

Tensiunea se acumulează în societate şi nu există nicio supapă.

Economic: situaţia nu este roză. Economia are de suferit, aşa cum are de suferit în toată Europa.

Bugetar: deocamdată suntem în situaţia în care am luat un medicament de răceală, deşi pacientul are un cancer avansat.

Social: frustrări imense, inechităţi, inegalităţi; oamenii simt că ei duc greul.

Politic: partidele sunt la o cotă foarte redusă de încredere. Coaliţia funcţionează când şi când, în funcţie de interesul politic de moment. PSD face un joc de protejare a intereselor politice imediate.

Instituţiile sunt, în mare parte, decredibilizate. Oamenii nu mai au încredere în capacitatea lor de funcţionare.

Extern: război hibrid, război convenţional la graniţă. Lumea e într-o mişcare profundă: SUA are probleme, UE are probleme, regimurile dictatoriale au făcut front comun şi încearcă să redeseneze sferele de influenţă.

Reţelele sociale: acestea au ajuns să aibă o influenţă din ce în ce mai mare în formarea opţiunii de vot. Un om pe TikTok poate avea mai multă influenţă în propagarea ideilor decât o instituţie serioasă sau un mijloc media echilibrat. A apărut o „elită” care vrea să conducă. Nu contează câtă şcoală are sau dacă ştie ce vorbeşte, dar poate avea o influenţă mai mare şi poate coagula în jurul lui o mulţime de oameni.

Presa: chiar dacă există încă mulţi ziarişti profesionişti şi instituţii media respectabile, există mult mai mulţi oameni în presă care nu fac presă. Fac doar propagandă, se folosesc de ceea ce scriu pentru a-şi atinge interesele, pentru a obţine venituri. Sunt trusturi partizane folosite de partide doar pentru propagandă — bani contra propagandă. E din ce în ce mai greu pentru un om simplu să discearnă ştirea de fake news, analiza de editorial, adevărul de minciună.

Peste toate aceste lucruri se amplifică războiul dintre magistraţi şi puterea politică. Există o evidentă nemulţumire în societate privind faptul că magistraţii ies la pensie la 48 de ani şi că au o pensie egală cu salariul. Această nemulţumire este reală şi, indiferent de mesajele pe care le dă CSM, nimeni nu poate accepta această situaţie, mai ales că omul judecă prin comparaţie.

Unii dintre magistraţi au avut declaraţii prin care nu au făcut altceva decât să inflameze opinia publică. Din aceste declaraţii s-a putut citi un singur mesaj: „Statul suntem noi!”

Şi da, au dreptate: statul sunt ei acum. Nu există o soluţie juridică pentru ca forţa politică să reducă aceste inechităţi. Cu alte cuvinte, politicienii sunt blocaţi la mantă. Pe de o parte e presiunea străzii, care vrea reducerea inechităţilor; pe de altă parte sunt asociaţiile magistraţilor, care spun: „Nu cedăm, nu ne interesează ce vrea poporul.”

Magistraţii au dovedit că nu îi interesează ce vrea poporul în urmă cu câteva zile. Decizia CCR demonstrează asta. Ea a fost dată după mai multe amânări, astfel încât ”politicul” să fie cu spatele la zid. Fie acceptă condiţiile puse de magistraţi, fie pierd banii din PNRR. Un şantaj simplu, pentru că CCR este ultima redută a magistraţilor. ”Pe aici nu se trece” sau se trece doar în forma agreată cu noi. Statul suntem noi cei care decidem ce trece şi ce nu.

Nu există pârghie legală pentru a rezolva acest conflict. Pur şi simplu, dacă magistraţii nu cedează, politicul nu are soluţie, nu are nicio cale de urmat.

Nu îi plâng pe politicieni. Ei au cea mai mare parte din vină pentru că s-a ajuns aici, dar acum nu este vorba despre vinovaţi, ci despre soluţii.

Ce ar trebui să ştie domnii magistraţi este că, atunci când avem o situaţie de acest gen, e nevoie doar de o mică scânteie pentru ca „bomba” socială să explodeze. Revoltele şi/sau revoluţiile au pornit întotdeauna în istorie atunci când exista un tablou asemănător cu cel pe care îl avem acum în România. Nu se pot baza pe faptul că forţa coercitivă a statului poate impune ordinea, pentru că „bomba” este prea mare şi e greu să o mai dezamorsezi prin mijloace convenţionale.

Vom avea în scurt timp un barometru de etapă: alegerile locale din Bucureşti. Votul de protest poate va fi mare, dar aceasta va fi doar o supapă mică. Nu se va elibera nici 5% din tensiune, dar poate fi elementul care să arate: „Da, putem avea o revoluţie care să măturăm sistemul democratic.”

Dumnezeu cu milă … însă ce pui în loc?