Fost ministru USR al Justiţiei: Lia Savonea a făcut un pas fără precedent. Încearcă să domine celelalte puteri ale statului

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub conducerea Liei Savonea, îşi depăşeşte grav competenţele, a acuzat, într-o analiză postată pe pagina sa de socializare, fostul ministru al Justiţiei Stelian Ion.

„Doamna Lia Savonea, preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încearcă din răsputeri să domine şi să impună politici publice în domeniul justiţiei. Astăzi, prin aşa-numitul 'Acord pentru Justiţie şi Stabilitate Instituţională', ÎCCJ a făcut un pas fără precedent. (...) Aşa cum este conceput, acest document nu poate fi semnat. El arată limpede dorinţa doamnei Savonea de a domina celelalte puteri ale statului şi de a transforma Înalta Curte într-un instrument de influenţă politică, nu într-un garant al legii”, a acuzat Stelian Ion.

Liderul USR a pus pe masă câteva precizări necesare:

1. Înalta Curte nu are prerogativa constituţională de a propune sau negocia acorduri cu celelalte puteri ale statului.

Art. 126 din Constituţie stabileşte clar că:

„Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.”

Nu are competenţă de iniţiativă politică, nici de negociere a politicilor publice ori a regimurilor financiare ale magistraţilor.

Un asemenea „acord” semnat de Preşedinte, Guvern, Parlament şi Înalta Curte ar fi un act politico-juridic fără temei constituţional, care amestecă roluri distincte: ÎCCJ – instanţă judecătorească supremă şi celelalte autorităţi politice sau executive.

Vă mai amintiţi blamatele protocoale dintre instituţiile din justiţie şi SRI?

Acest „Acord” este la fel de lipsit de temei constituţional, cu o singură diferenţă majoră: acum se încearcă impunerea lui pe faţă.

2. Referiri la politica de pensii şi salarizare

Aceste secţiuni depăşesc flagrant competenţele ÎCCJ, deoarece:

• politica de pensii şi de salarizare este atribut exclusiv al Parlamentului şi Guvernului (art. 61 şi art. 102 din Constituţie);

• ÎCCJ poate exprima cel mult un punct de vedere consultativ prin CSM, dar nu poate propune norme legislative şi nici negocia principii financiare (precum „proporţia rezonabilă între salariu şi pensie” sau „cote compensatorii”).

3. Asumarea unui rol de reprezentare a „sistemului judiciar”

ÎCCJ nu reprezintă puterea judecătorească — acest rol aparţine CSM-ului, conform art. 133 alin. (1) din Constituţie.

Doamna Savonea îşi devoalează adevărata poziţie de lider informal al CSM, arogându-şi fără perdea atribuţii care nu îi aparţin potrivit legii.

Prin expresii precum „Justiţia îşi face datoria; solicităm aceeaşi responsabilitate din partea celorlalte puteri” sau „Acordul pentru Justiţie este un pact pentru România”, documentul exprimă o poziţionare politică a ICCJ, incompatibilă cu principiul neutralităţii instanţelor (art. 124 alin. 3 din Constituţie).

4. Propunerea de recompensare financiară pentru magistraţii activi

Ideea de „fidelizare” prin cote compensatorii din economiile salariale este de-a dreptul scandaloasă. Doamna Savonea nu doar că nu acceptă unele ajustări de bun simţ ale regulilor referitoare la pensionarea magistraţilor, dar doreşte şi mai mulţi bani pentru magistraţi.

5. Dorinţa de „linişte mormântală”

Este tot mai evidentă intenţia doamnei Savonea de a impune cu forţa tăcerea absolută asupra oricăror subiecte sensibile care ţin de abuzurile sau excesele din sistemul judiciar.

6. Denaturarea responsabilităţii pentru problema prescripţiei penale

Aşa-zisul acord încearcă să diminueze rolul şi responsabilitatea CCR pentru situaţia generată de deciziile 297/2018 şi 358/2022 privind prescripţia răspunderii penale.

7. Afirmaţia că jalonul din PNRR privind pensiile magistraţilor ar fi fost îndeplinit este absolut falsă.

Jalonul NU a fost îndeplinit, iar tentativa de a-l „certifica” printr-un acord politic e pur şi simplu o manipulare.