Revoluţia română, lovitură de stat dată de armată
Publicaţia franceză L'Express rememorează, într-un amplu articol, evenimentele sângeroase care au avut loc la sfârşitul anului 1989 în România şi care au dus la căderea regimului comunist al lui Nicolae Ceauşescu. Concluzia trasă de ziariştii de la L'Express este aceea că, după evenimentele din decembrie 1989, la putere au rămas aceiaşi oameni.
"Există o continuitate a nomenclaturii şi a moştenitorilor ei, care a dat naştere la noi instituţii politice, fără remuşcări. Cu pragmatism, oportunism şi cinism. Fără îndoială, există şi oameni noi, corecţi, dar reţeaua de lideri politici este împănată de fostele elite şi de nomenclaturişti convertiţi la capitalism şi la o nouă limbă de lemn: democraţia liberală. Adepţii sinceri ai unui contract democratic şi civic sunt rari în mediul politicienilor. Ei se află mai ales în rândurile societăţii civile care a învăţat cel puţin să trăiască fără frică", scrie sursa citată.
Europa asistă în noiembrie 1989 la căderea zidului Berlinului. O lună mai târziu, pe 25 decembrie, în România, soţii Ceauşescu sunt executaţi după o parodie de proces. Imaginile cu execuţia celor doi fac înconjurul lumii, scenariul evenimentelor este haotic şi de neînţeles, manipularea atinge culmi foarte înalte. Guy Hoedts, cercetător la INALCO, şi istoricul Catherine Durandin reconstituie filmul unei lovituri de stat comuniste, al unei revoluţii confiscate, pornind de la mărturii inedite, în cartea intitulată "Moartea Ceauşeştilor", apărută de curând. Cei doi autori acordă un interviu publicaţiei L'Express.
La întrebarea dacă revoluţia populară a fost în realitate o lovitură de stat mascată şi dacă Ceauşescu avea de fapt dreptate, cei doi autori răspund că Ceauşescu avea într-adevăr dreptate când vorbea în faţa tribunalului care l-a judecat, pe 25 decembrie 1989, de trădători şi de lovitură de stat: "Această lovitură de stat este o acţiune a armatei, a generalilor Militaru şi Stănculescu: Militaru, general în rezervă, complotase deja împotriva regimului Ceauşescu la începutul anilor 1980. Stănculescu se bucura, înainte de 22 decembrie, de toată încrederea lui Ceauşescu, care-l numise cu o zi înainte ministrul Apărării... În dimineaţa zilei de 22 decembrie, generalul Stănculescu îi sfătuieşte pe cei doi Ceauşeşti să părăsească sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român (PCR), le organizează plecarea cu elicopterul, îi convoacă pe membrii tribunalului. El şi-a schimbat astfel rolul: din ministru al Apărării al lui Ceauşescu, a devenit unul din actorii-cheie ai eliminării lui..."
Cei doi autori ai cărţii arată că actorii loviturii de stat au fost comunişti decepţionaţi de derapajele regimului, de cultul personalităţii cuplului Ceauşescu. Aceste persoane - generaţia de cadre ale PCR între 40 şi 50 de ani - aveau contacte cu Moscova: au foşti colegi de facultate în URSS, militarii de rang înalt s-au format la academiile sovietice unde erau instruiţi ofiţerii superiori din Pactul de la Varşovia. Erau în contact şi cu generaţia veche, cea a fondatorilor comunismului din România, susţinuţi atunci de Moscova. Elită bine informată, având o educaţie leninistă, a urmat etapele de restructurare indicate de Mihail Gorbaciov, dorind să salveze socialismul cu faţă umană la care acesta visase. Se gândiseră să ajungă la putere şi nu doreau să piardă trenul schimbării care se petrecuse deja în Ungaria şi Polonia. Însă cu Ceauşescu, nu se putea face nimic şi nu se putea negocia nimic, sunt de părere autorii cărţii "Moartea Ceauşeştilor".
În confuzia generală care a urmat fugii cuplului Ceauşescu, aceşti actori ai evenimentelor din 1989 aveau ca scop imediat să apară ca eroi, eliberatori ai poporului de clanul dictatorului. Ei apar la televiziune, fac apel la fraternizarea armatei cu poporul şi lansează ameninţarea că agenţii Securităţii şi terorişti sunt gata să continue lupta ca să-l apere pe Ceauşescu. Se prezintă ca reprezentanţi ai maselor şi manipulează mulţimea cu sloganuri bine alese: "Libertate" şi "Ole, ole, Ceauşescu nu mai e".
Ion Iliescu, care urma să fie preşedinte imediat după lovitura de stat, nu era atunci cunoscut de oameni. Petre Roman, premier între 1989 şi 1991, şi generalul Victor Atanasie Stănculescu nu sunt nici ei cunoscuţi şi par a fi oameni noi, adică buni patrioţi comunişti călcaţi în picioare de clica lui Ceauşescu: ei dau asigurări, seduc populaţia, afirmă autorii cărţii. Numai membrii conducerii superioare de partid, câţiva diplomaţi străini, experţi de la Radio Europa Liberă auziseră de Ion Iliescu ca de o posibilă alternativă: reformator, gorbaciovist. Aceşti oameni, aparţinând sferii puterii, dar necunoscuţi marelui public, aveau toate atuurile pentru a se prezenta ca eroi ce se ridicaseră împotriva tiranului Ceauşescu.
Nicolae Ceauşescu a încercat să vorbească cu Gorbaciov, pe 3 decembrie, la Moscova, cu ocazia reuniunii Pactului de la Varşovia. I-a spus să-l mai citească o dată pe Lenin, textele lui din 1903, cerându-i să nu lichideze moştenirea lui Stalin. Se simţea investit cu autoritatea pe care i-o dădeau anii petrecuţi la putere, fiind la conducerea PCR din 1965. Pe scurt, era un mandarin rigid, care dădea lecţii deviaţionistului Gorbaciov, arată Hoedts şi Durandin.
Încercând să vadă care a fost rolul Securităţii, al poliţiei politice, în evenimentele din decembrie 1989, autorii cărţii spun că este greu de răspuns foarte precis, însă un lucru este clar: o mare parte a conducerii Securităţii, legate de KGB, l-a abandonat pe Ceauşescu chiar înainte de decembrie 1989. Mulţi securişti de birou au rămas în umbră, aşteptând să vadă ce turnură vor lua evenimentele. Din 25 decembrie, ei vin alături de Ion Iliescu.
O altă întrebare la care autorii lucrării au vrut să răspundă este când a început organizarea a ceea ce ei numesc lovitura de stat. Ei consideră că au existat mai multe momente-cheie în pregătirea momentului răsturnării lui Ceauşescu. Lumina verde - rezultând din articularea serviciilor sovietice, ambasada URSS de la Bucureşti, actorii Iliescu, Stănculescu&Co - s-a dat probabil imediat după reuniunea Pactului de la Varşovia de la Moscova, din 3 decembrie: atunci nu se mai putea spera nimic de la Ceauşescu.
Vorbind despre rolul jucat de KGB şi de CIA, autorii cărţii arată în interviu că KGB era în contact cu Securitatea. În pofida conflictelor, a micilor frecuşuri între serviciile secrete, legăturile dintre ele sunt structurale. În decembrie, CIA n-a jucat un rol direct, dar a fost operaţională multă vreme, depistând verigile slabe ale sistemului Ceauşescu şi viitoarele elite. Washingtonul acceptase o tranziţie gorbaciovistă în România: Ion Iliescu putea fi convenabil. Trecerea României la un Iliescu pro-Gorbaciov şi liniştirea ei conveneau Washingtonului: CIA a depistat prin urmare care erau reformatorii comunişti, interlocutori posibili pe termen mediu.
Mai există multe lucruri neelucidate, legate de decembrie 1989, fiind necesare arhivele sovietice şi maghiare pentru a înţelege, de exemplu, cum s-au declanşat mişcări ale mulţimii la Timişoara, pe 17 decembrie, spun cei doi autori. De ce a trebuit ca furia să pornească dintr-un oraş cu o importantă minoritate maghiară?, se întreabă ei.
România nu şi-a lămurit tot trecutul sau a lăsat să treacă prea mult timp pentru a lămuri lucrurile din două motive: în ţară, opoziţia care îndrăznea să se exprime împotriva lui Ceauşescu era infimă. Existau 4 milioane de membri de partid la o populaţie de 22 milioane de locuitori. Atitudinea generală era să închizi ochii, să te aperi şi să asculţi discursul occidental care îl acuza pe Ceauşescu şi îi plângea pe români.
După 1989, a fost un moment de supravieţuire care ignora o culpabilitate prea mare. În loc să-şi pună întrebarea, îngrozitoare, cum s-a ajuns la o asemenea pierdere de demnitate, românii au preferat să continue. Atitudinea occidentală, o combinaţie de compasiune şi caritate în primele ore, i-a făcut să rămână în acea situaţie. Primele dezvăluiri vorbeau despre ororile reale din anii 1948 şi apoi de revoluţia stalinistă. Reflecţia asupra etapelor alienării, motivele abdicării şi ale supunerii sunt recente şi puţine, consideră autorii lucrării "Moartea Ceauşeştilor".
