Renasterea culturii traditionale chineze este esentiala

Renumitul sinolog german Wolfgang Kugin a vorbit cu reporterii The Epoch Times despre cultura traditionala chineza, care risca sa dispara din cauza notiunilor comuniste.

Profesorul Kubin i-a provocat pe sinologi, persoane care studiaza istoria, limba si cultura chineza, si pe oamenii de stiinta si scriitori prin urmatoarele cuvinte: “Literatura chineza contemporana nu poate fi numita literatura; literatura traditionala chineza de pana la 1949 a fost una de prima clasa. Iata cum profesorii de sinologie percep literature chineza de astazi.”

Critica sa a provocat discutii aprinse in China.

In ciuda acestui fapt, regimul chinez i-a recunoscut bursa, priceperea in traduceri si cunostintele culturale si i-a acordat Premiul Literaturii Chineze. Acesta este sponsorizat de Zhongkun Investment Group si este insotit de un onorariu de 8.000 Euro. Acest "Pamir International Poetry Prize" este produsul antreprenorului si scriitorului Huang Nubo, care vrea sa salveze literatura chineza de la disparitie. Wolfgang Kubin a comentat, in timpul unui interviu acordat pentru The Epoch Times, ca “traditia chineza a fost distrusa; este timpul ca ea sa renasca”.

Epoch Times (ET): Care parte a criticii dumneavoastra a provocat discutii aprinse?

Wolfgang (W): Trebuie precizate cateva lucruri: nu doar abilitatile de scriere teribil de slabe ale autorilor, eseistilor si dramaturgilor, dar exista si lipsa totala de pricepere in utilizarea limbii chineze sau competenta lor saraca in ceea ce priveste lucruri de baza. Pe de alta parte, lor le lipseste in intregime curajul moral si, mai mult, angajamentul fata de acest domeniu. Nu se dedica muncii de creare a unei literaturi originale, dupa cum ar trebui sa faca un scriitor serios. Multi dintre acesti autori considera activitatea de scriere ca un fel de joc. Daca unul dintre ei speculeaza piata, in cazul in care apare un "joc" mai incitant si care reprezinta cerinta pietei, scriitura este data deoparte. Un asemenea comportament printre scriitorii seriosi este de neimaginat. Ori se dedica total scrierii ori deloc — nu poate fi vorba de compromis!

Cativa dintre povestitorii chinezi, nu scriitori seriosi — acestia sunt diferiti, isi dedica un timp scrierii ca amuzament si apoi trec la altceva. Continuitatea literaturii nu are legatura cu ei, indiferent daca isi fac un renume — ei pur si simplu dispar.

ET: Cum s-a intamplat acest lucru?

W: Aceasta dezvoltare ar putea fi corelata cu anul 1989, era capitalismului din China, dar in mod sigur cu anul 1992. Inainte de 1992 societatea chineza era sfidatoare fata de ideea castigului economic si realizarea unui profit sau cel putin s-a pastrat tacerea asupra acestui lucru. Castigarea banilor a devenit acum tinta majora a societatii. Scriitori trebuie sa se analizeze pe ei insisi daca vor sa-si prelungeasca existenta de scriitori sau sa devina materialisti. Din pacate, multi dintre ei aleg cea de-a doua varianta, dorindu-si sa aiba o viata buna si sa castige multi bani.

ET: Acest lucru nu e posibil prin literatura?

W: Ba da, daca vrei sa devii un scriitor josnic — unii au facut asta. Unii erau renumiti in anii 1980 si recunoscuti ca fiind “mari scriitori”, lucru care nu e adevarat. Astazi, ei pur si simplu scriu prostii, adica ceea ce noi in Germania numim “Sex si crima”, sau alte teme infame sau scandaluri politice. Chiar au succes international si castiga multi bani.

ET: Cum ii influenteaza acesti scriitori pe ceilalti?

W: Spre surprinderea mea, am descoperit ca, potrivit unui sondaj de pe internet, 90% dintre cititori sunt de aceeasi parere cu mine, si anume ca literatura chineza contemporana este un gunoi. Acest lucru arata ca cititorii inca au asteptari mari din partea scriitorilor chinezi si ca ar aprecia sugestiile [in literatura] in legatura cu ideea cum poate trai cineva decent intr-o societate din ce in ce mai complexa. Actualii scriitori chinezi nu ofera o asemenea calauzire pentru ca nici ei nu stiu raspunsul.

ET: Unde credeti ca duce acest lucru?

W: Prevad o intoarcere la traditii, cele care au fost considerate odata demodate si foarte mult criticate. Ele au de oferit mai mult decat de obicei si este necesar sa le dam din nou viata.

ET: Care ar fi acestea?

W: Filosofia — confucianismul, taoismul, budismul, pictura, estetica si literatura clasica.

ET: Ce parere aveti despre literatura chineza traditionala?

W: Este magnifica, e o lectie data lumii! Pana in 1949, China s-a aflat in prim plan literar. Chiar si scrierile din timpul Republicii — dintre 1912 si 1949 — apartin marilor realizari literare. Sa nu uitam ca poporul chinez a fost privilegiat de o era moderna in anii 1930 si 1940, ceva de care germanii nu au avut parte in timpul celui de-al treilea Reich. Noi germanii ne-am bucurat de ea abia adupa 1945, cand venea deja o noua era, in timp ce chinezii s-au folosit de ea din plin. De aceea, lucrarile chineze scrise in perioada respectiva sunt mult mai interesante decat cele scrise de germani in aceeasi perioada.

ET: Ati afirmat ca scriitori chinezi sunt constienti de scopurile politice si sociale; cum ar putea acest lucru sa fie o problema?

W: Este in regula sa vorbim despre acest lucru — scriitorii isi vorbesc deschis intre ei, sunt liberi de orice sentiment de frica. Dar nu pot sa scrie despre ele la fel de deschis — acest lucru inca ar crea probleme.

ET: Ati comentat ca anumite subiecte sunt evitate. Ce fel de probleme se reflecta in aceasta evitare?

W: Traditiile au fost distruse — adesea scriitori nu mai au nicio idee despre traditia chineza. Nu sunt in stare sa citeasca literatura chineza clasica cand aceasta e scrisa cu caractere chinezesti traditionale pentru ca nu au deprins obiceiul de a citi astfel de carti. Pentru a citi si chiar a intelege scriitura chineza clasica, trebuie sa fie scolit cum se cuvine in spiritul unei educatii liberale si de buna calitate. Fara un asemenea fundament al unui scriitor, cititorul modern are nevoie de un dictionar in momentul in care vrea sa-si afle calea prin intermediul literaturii chineze clasice.

ET: Despre ce vorbesc scriitorii traditionali?

W: Despre realitate! Cum sa facem fata destinului, incercarilor si greutatilor — cum sa percepem moartea, cum trebuie sa ne traim viata, cum sa invingem. Si inca un lucru: scriitorii traditionali scriu bine din punct de vedere moral, chiar daca va place sau nu! Tin cont de etica, lucrul care a jucat un rol urias, in comparatie cu literatura moderna, care adesea nu tine cont de valorile morale, asta in cazul in care s-ar tine cont de ele catusi de putin.

ET: Ce perioada a literaturii chineze preferati?

W: Era medievala, […] dinastia Tang, intre 618 si 907. Scriitorii acelei vremi au influentat Europa extraordinar de mult, in special scriitura secolului al XX-lea.

ET: Cum?

W: Prin traducerile in limbile germana si engleza facute inainte si dupa Primul Razboi Mondial.

ET: Am auzit ca va place sportul. Ati incercat Qigong-ul chinezesc?

W: Am invatat chineza un an de zile, in timpul Revolutiei Culturale, si am incercat qigong, dar nu reprezinta stilul meu de a ma misca. Sunt jucator de fotbal si am o mentalitate de luptator. Quigong-ul este mai linistit decat fotbalul — are mai putina miscare, e, de fapt, opusul fotbalului. Nu-mi place quigong-ul ca exercitiu — prea putina actiune. Imi place sa ma misc repede. De asta nu practic qigong.

ET: Fotbalul va creaza un echilibru in activitatea de zi cu zi?

ET: As putea spune ca da. Vorbeste germanul sau europeanul din mine — fiecare cu propriile dorinte.

ET: Va multumesc pentru interviu.