Relaţiile SUA-Taiwan ar putea fi regândite

Analiză de ştiri

Problema Taiwanului a rămas nerezolvată după normalizarea relaţiilor dintre China comunistă şi Statele Unite, cu peste 30 de ani în urmă. Mulţi foşti oficiali şi savanţi din China se întreabă astăzi ce va urma în relaţiile Taiwan şi SUA-China?

Sprijinul SUA pentru Taiwan este prezentat în Actul privind Relaţiile cu Taiwanul (TRA) din 1979. Aceasta este o politică de susţinere a Taiwanului prin furnizarea de arme cu "caracter defensiv" şi afirma că Statele Unite ar fi "profund îngrijorate" dacă China va încerca să impună unificarea prin alte metode decât mijloace paşnice - cum ar fi boicoturi, embargouri şi forţă armată.

Politica SUA se referă la ce vor face Statele Unite dacă Beijingul va încerca să forţeze unificarea.

Unii cred că o continuare a acestei politici oferă cea mai bună speranţă pentru menţinerea păcii şi stabilităţii în regiune. Unul dintre susţinătorii acestei păreri este asociatul senior la Brookings Institution, Richard Bush, care a vorbit pe 6 februarie la Brookings. când a lansat noua sa carte, Uncharted Strait: the Futureof China-Taiwan Relations (Brookings, 2013).

Alţi politicieni şi oameni de ştiinţă americani au păreri diferite privind sprijinul SUA pentru Taiwan.

Potrivit lui Bush, îmbunătăţirea relaţiilor şi stabilitatea între Taiwan şi RPC au urmat alegerilor prezidenţiale din Taiwan, când Ma Ying-jeou a fost ales preşedinte, şi revenirii la putere a partidului Kuomintang (KMT) în mai 2008, precum şi realegerii lui Ma şi unei majorităţi diminuate a KMT în parlament în ianuarie 2012. KMT a revenit la controlul guvernului după victoria lui Ma în 2008 şi după opt ani de guvernare ai Partidului Democrat Progresist (DPP), care a subliniat importanţa suveranităţii Taiwanului.

Ma a câştigat 51,6 la sută din voturi în alegerile din 2012. El a spus în discursul său cu ocazia victoriei: "Relaţiile trans-strâmtoare din următorii patru ani vor fi mai armonioase, bazate pe încredere reciprocă şi cu mai puţine şanse de conflict. Trebuie să oferim Taiwanului un mediu durabil şi stabil."

În timp ce victoriile electorale din 2012 nu au fost la fel de impresionante ca şi cele din 2008, ele au indicat totuşi faptul că majoritatea oamenilor din Taiwan aprobă "administrarea politică" a ţării de către Ma, susţine Bush, care este director al Centrului pentru Studii Politice Asiatice Nord-estice al Brookings (CNAPS).

Bush numeşte politicile predecesorului lui Ma, liderul Chen Shui-bian, drept "tăioase şi uneori provocatoare." El susţine că în cursul ultimilor cinci ani, sub conducerea echilibrată a lui Ma şi a KMT, a avut loc o îmbunătăţire semnificativă a relaţiilor trans-strâmtoare. Această îmbunătăţire avantajează partea continentală a Chinei, Taiwanul şi Statele Unite ale Americii, prin menţinerea stabilităţii regionale, şi reduce tensiunile şi probabilitatea unui conflict armat.

"Reducerea tensiunilor datorită politicilor lui Ma a dus la calmarea temerilor Washingtonului şi a crescut încrederea SUA că intenţiile Taiwanului au fost constructive", afirmă Bush într-un rezumat normativ al Brookings, pe 14 ianuarie.

Beijing şi Taipei au semnat Acordul-cadru de cooperare economică (ECFA) în iunie 2010, constând din 18 acorduri comerciale şi stabilind scena pentru o zonă de comerţ liber. Bush susţine că angajamentul lui Ma cu China continentală a reprezentat "o miză majoră pentru pace, prin faptul că [China] nu ar risca angajamentul prin constrângerea insulei la supunere."

În prefaţa cărţii sale, Bush discută despre opoziţia DDP, care susţine că politicile lui Ma cresc dependenţa Taiwanului de China continentală şi abandonează pretenţiile Taiwanului ca entitate suverană. Opoziţia consideră că o activitate economică sporită oferă mai multă influenţă Beijingului în a impune unificarea conform termenilor săi.

Dar Bush ia partea lui Ma. El îi laudă pe liderii din Taiwan şi China pentru angajamentul lor. "Acest angajament le-a permis să rupă un ciclu de teamă şi provocare reciprocă, care i-a prins în cursă pe predecesorii lor timp de zeci de ani", a declarat el la Brookings.

Taiwanul drept exemplu de democraţie

Bush nu consideră că introducerea democraţiei în China continentală ar putea fi factorul critic care ar rezolva în cele din urmă problemele din relaţiile trans-strâmtoare.

Bush priveşte cu dispreţ guvernarea democratică şi nu o consideră un panaceu. El spune că democraţia din Taiwan, ce încă este în faza incipientă, ar putea alege lideri care iau decizii ce denaturează "voinţa populară."

Cu toate acestea, în urma victoriei lui Ma din ianuarie 2012, The Epoch Times l-a citat pe Hu Ping, redactorul-şef al revistei dizidente Beijing Spring, care a afirmat într-un interviu cu New Tang Dynasty TV (NTD) că:

"Ne-am dori să asistăm la o pace trans-strâmtoare, dar ştim cu toţii că niciodată tirania PCC nu se ţine de cuvânt, astfel încât cheia pentru pace trans-strâmtoare este promovarea democratizării Chinei continentale."

Fostul premier taiwanez Frank Hsieh a declarat pentru Taipei Times: "Într-o zi China va deveni o democraţie ca Taiwanul, dar Taiwanul nu-şi va abandona democraţia pentru a deveni un al doilea Hong Kong. Ar trebui să preţuim şi să protejăm democraţia noastră. "

Chen Yong-Miao, cercetător al Constituţiei de la Beijing, a descris pentru Epoch Times mai multe acţiuni ale lui Ma care subminează libertatea Taiwanului: "Ma a tăiat fondurile pentru Fundaţia pentru Democraţia Taiwanului, a repatriat ilegal dizidenţi ce au imigrat de pe continent şi a permis intrarea ziarului PCC Cotidianul Poporului şi a televiziunii centrale chineze în Taiwan. "

Huang Qi, cofondator al China Tianwang Human Rights Service, şi-a exprimat preocuparea în ce priveşte acţiunile KMT sub conducerea lui Ma.

Huang a declarat pentru The Epoch Times că "KMT a încercat mai degrabă să facă pe plac PCC decât să susţină adevărul şi dreptatea şi pare să fi uitat numeroasele persecuţii şi suferinţa oamenilor din China, inclusiv a unor grupuri vulnerabile cum ar fi deţinuţi politici, activişti pentru drepturile omului şi practicanţi Falun Gong. "

Abandonarea Taiwanului?

China doreşte să pună capăt existenţei politice separate a Taiwanului, în condiţii similare cu Hong Kong-ul - o ţară, două sisteme. Dar Bush susţine că Ma nu ar îndrăzni să aleagă această cale acum, deoarece publicul din Taiwan se opune unificării. În alegerile din 2012, aproximativ 55 la sută au aprobat abordarea lui Ma şi aproximativ 45 la sută "au rămas sceptici sau s-au opus profund." Aproximativ 25 la sută sunt în favoarea independenţei Taiwanului.

Chiar şi simplul indiciu privind începerea unor negocieri politice şi de securitate între Beijing şi Taipei s-a confruntat cu o reacţie "rapidă, puternică şi negativă" din partea publicului, a spus Bush la Brookings.

Între timp, China nu şi-a redus consolidarea militară care vizează insula, în special rachetele balistice şi de croazieră.

Ca urmare a continuării unei consolidări militare, Ma va avea nevoie de un factor de descurajare împotriva ameninţării militare a Chinei. "Chiar dacă [Taipei] înţelege că trebuie să sporească valoarea mizei Beijingului pentru pace, el nu are încredere deplină în declaraţiile acestuia despre intenţii paşnice", afirmă Bush.

Bush se aşteaptă ca Ma, în al doilea său mandat, să continue să urmărească o strategie de acoperire împotriva riscurilor, strategie care să ocolească cele două extreme: discuţiile de unificare şi tendinţele de separare. El este mulţumit de faptul că politicile americane şi taiwaneze au dus la o reducere a tensiunilor. Dar el observă că unii americani nu mai sunt de acord cu vechile politici şi vor să "regândească sprijinul SUA pentru Taiwan."

O poziţie susţine că dacă Statele Unite ar renunţa la Taiwan ar fi în interesul tuturor părţilor. Una dintre vocile proeminente pentru acest punct de vedere este fostul consilier american pentru securitate naţională, Zbigniew Brzezinski, care a prezis anul trecut în Foreign Affairs: "Este îndoielnic că Taiwanul va putea evita la nesfârşit o legătură mai formală cu China."

Brzezinski pare să susţină că pe măsură ce puterea Chinei creşte, Taiwanul va deveni o problemă discutabilă între SUA şi China şi este în interesul tuturor să accepte inevitabilul.

Bush nu este de acord cu abandonarea Taiwanului. Chiar dacă s-ar renunţa la Taiwan, America ar continuă să irite Beijingul prin interesele americane în asigurarea accesului la apele din Marea Asiei de Est, pe care Beijingul o priveşte drept propria sa sferă de influenţă. În plus, aliaţii noştri din Japonia, Coreea de Sud şi alte state au "multe în joc când vine vorba de viitoarea abordare a Washingtonului în Taiwan." Abandonarea Taiwanului nu va fi privită cu ochi buni de aceste state.