Relaţia franco-germană se confruntă cu un test timpuriu

În Europa există nervozitate faţă de austeritate şi de reformele economice dureroase, care sunt reţeta Germaniei şi a BCE pentru depăşirea crizei datoriilor suverane. Rezultatele alegerilor din Franţa şi Grecia sunt o mărturie a faptului că această stare de spirit se acumulează, potrivit Financial Times (FT)

În timp ce victoria lui François Hollande în alegerile prezidenţiale din Franţa va introduce incertitudine în relaţiile franco-germane într-un moment sensibil, alegerile parlamentare neconcludente din Grecia pot aduce în discuţie capacitatea Greciei de a rămâne în zona euro.

Succesul lui Hollande va însemna sfârşitul alianţei 'Merkozy', care a condus răspunsul zonei euro la criza din ultimii doi ani. Unii politicieni din ţări europene mai mici nu vor regreta dispariţia ei având în vedere că au simţit că are prea des un iz de directorat franco-german, potrivit FT.

Un test timpuriu al noii relaţii va fi dacă Hollande îl va sprijini pe ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble, la succesiunea lui Jean-Claude Juncker în calitate de şef al influentului Eurogrup al miniştrilor de finanţe din zona euro. Schäuble întruchipează mixajul de politică de austeritate şi reformă împotriva căruia s-a raliat Hollande în cursul campaniei sale.

Hollande a ameninţat că va redeschide tratatul european de inspiraţie germană privind disciplina fiscală, convenit în martie, în încercarea de a sublinia creşterea economică, dar oficiali guvernamentali din Franţa şi Germania spun că un compromis este posibil. Diplomaţi germani au stabilit un contact cu consilieri ai lui Hollande în timpul campaniei franceze pentru a explora căi de a ataşa măsuri pro-creştere fără renegocierea tratatului.

Cu toate acestea, Hollande nu-şi poate permite să cedeze prea mult şi prea repede în faţa Germaniei, deoarece va dori să-şi consolideze victoria asigurându-şi o majoritate socialistă în alegerile parlamentare din 10 şi 17 iunie.

Deşi Merkel şi Hollande reprezintă familii politice diferite, creştin-democraţii germani şi cursul dominant al socialiştilor francezi împărtăşesc puncte de vedere similare asupra importanţei unei integrări europene mai profunde, crescând şansele unui parteneriat productiv Merkel-Hollande pe măsură ce aceştia devin mai familiarizaţi reciproc, potrivit FT.

Totuşi, într-un domeniu vital - rolul BCE în combaterea crizei - diferenţele dintre ei sunt substanţiale. Hollande vrea ca BCE să ţină seama de apelurile politicienilor pentru mai multe măsuri pro-creştere şi să fie liberă să împrumuta direct guvernele mai degraba decât sectorul bancar, aşa cum a făcut în decembrie şi februarie. Pentru Germania, independenţa BCE de presiunea politică şi mandatul său anti-inflaţie sunt linii roşii ce nu trebuie trecute niciodată.

Rezultatul alegerilor din Grecia ameninţă să submineze capacitatea guvernului viitor de a pune în aplicare o serie de măsuri nepopulare politic, necesare pentru a satisface creditorii internaţionali ai ţării şi pentru a îmbunătăţi perspectivele de a rămâne membră a zonei euro.

Luna următoare, viitorul guvern trebuie să demareze reduceri de cheltuieli publice de 11,5 miliarde de euro, un pas care ar putea implica reduceri salariale în sectorul public şi de pensii - exact genul de măsuri faţă de care milioane de alegători au reacţionat în semn de protest la alegerile de duminică. Guvernul următor va fi, de asemenea, sub presiunea creditorilor Greciei de a accelera privatizarea unor active ale statului, a deschide profesii închise şi a liberaliza pieţe de produse şi forţă de muncă.

Aceste zone de politică au prezentat dificultăţi pentru guvernul interimar al premierului Lucas Papademos, în pofida angajamentului său personal în direcţia reformelor. Ele vor fi chiar mai dificil de abordat pentru un guvern de coaliţie lipsit de o majoritate parlamentară stabilă şi de un sprijin public larg.

Alte provocări latente includ nevoia de recapitalizare a băncilor din Grecia în aşa fel încât să poată relua creditarea întreprinderilor şi să contribuie la redresarea economică.

Strategi politici europeni vorbesc de riscul ca, în cazul în care un guvern slab nu face progrese legat de aceste dosare iar criza economică din Grecia continuă, să fie tot mai presat acasă şi în străinătate să renunţe la zona euro, chiar dacă nu există nicio metodă în cadrul legislativ al UE care să reglementeze o ieşire.

Deşi unii strategi politici europeni susţin că zona euro ar putea supravieţui plecării Greciei, alţii se tem că aceasta ar crea un precedent periculos şi ar pune proiectorul pe ţări vulnerabile cum ar fi Ciprul şi Portugalia.

Cea mai mare provocare cu care se confruntă Grecia este eradicarea corupţiei şi a patronajului politic, care au afectat viaţa sa publică şi au distorsionat economia de la revenirea la democraţie în 1974.

Daphne Halikiopoulou, expertă în politica comparativă la London School of Economics, a scris într-un comentariu la alegeri: 'Reforma de fond în Grecia depinde de dizolvarea totală a structurilor clientelare profund înrădăcinate''.