Regimul chinez mediatizează mafia transplantului de rinichi

Regimul chinez pare să caute o cale de a răspunde la publicitatea făcută pe tema atrocităţii de a fi recoltat forţat organe de la persoane vii.

În China există persoane care îşi vând proprii rinichi grupurilor clandestine care fac un profit prin transplantarea organelor. De asemenea, în China, statul recoltează forţat organe de la prizonieri de conştiinţă, ucigându-i şi obţinând profituri mari pentru medici, spitale şi aparatul de securitate.

Mass-media chineză a publicat recent titluri de istorisiri referitoare la prima crimă, dar nu şi la cea de a doua.

De exemplu, mass-media de stat din China au raportat despre o reţea extinsă de traficanţi de organe care cumpără rinichi. Spitalul 304 al Armatei de Eliberare Chineză de la Beijing şi Tribunalul Superior al Poporului din provincia Shandong au fost ambele implicate în aceste afaceri.

Fără aprobarea explicită din partea oficialilor din poziţiile înalte ale Partidului Comunist Chinez (PCC), mass-media chineză nu ar îndrăzni să raporteze cu privire la un astfel de caz sensibil.

Caijing, o revistă de analiză în domeniul afacerilor, a fost prima care a lansat ştirea într-un articol în limba chineză intitulat "Piaţa neagră de organe", publicat online pe 9 septembrie. Acesta a relatat că 16 persoane au fost acuzate într-un caz care implică donatori vii şi recoltarea de 51 de rinichi în valoare de peste 10 milioane de yuani (1,6 milioane USD).

Două articole conexe, "Noua Sursă de Organe" şi "Consideraţii Juridice în Rezolvarea Calvarului Donării de Organe", au apărut după aproximativ 10 minute.

Mai mult, primul articol a apărut de asemenea cu o versiune în limba engleză numită "Lacune Juridice şi Mari Profituri Propulsează Traficul de Organe". Alte câteva articole au fost publicate online cam în acelaşi timp, dar niciunul nu a fost tradus în limba engleză.

Faptul că o traducere în limba engleză a fost furnizată face ca motivul din spatele publicării ei să fie chiar mai intrigant. În mod normal, PCC n-ar vrea ca străinii să ştie despre scandalurile sale.

Presiune

Deci, ce se întâmplă? Este foarte probabil că autorităţile sus-puse au dat ordine pentru a pune acest caz "sub soare", cum spun chinezii.

Raportarea cu privire la grupările clandestine traficante de rinichi poate fi interpretată doar ca un act disperat al PCC de a răspunde la presiunea tot mai mare a comunităţii internaţionale în ceea ce priveşte problema recoltării de organe de la prizonieri de conştiinţă vii, în principal de la aderenţii captivi Falun Gong (o practică de meditaţie).

În prima jumătate a lunii august, s-a produs rumoare pe Internetul din China, după o serie de articole în limba chineză editate de The Epoch Times despre implicarea lui Bo Xilai şi Gu Kailai în prelevarea de organe vii şi comerţul cu cadavre. Internauţii au început să pună sub semnul întrebării sursa trupurilor utilizate în fabricile din China pentru plastificare, pentru a crea cadavre conservate care au fost expuse în expoziţii din întreaga lume.

Pe 29 august, filmul coreean "Traficanţii" a fost lansat în Coreea. Filmul este inspirat de povestea adevărată a unei femei coreene care a fost răpită şi ucisă pentru organele sale în timp ce vizita China şi a fost evaluat ca filmul cel mai bun de către Daum un portal Web major coreean.

Filmul dezvăluie traficul de organe între China şi Coreea, săvârşit de către funcţionari vamali, chirurgi şi poliţişti chinezi. Pentru a face filmul, regizorul Kim Hong-Seon a studiat detalii privind comerţul şi recoltarea de organe din China. El a spus că speră să demaşte prin film crimele legate de recoltarea de organe.

În luna iulie a fost publicată cartea “Organele de Stat: Abuz de Transplant în China “. Este o colecţie de articole redactate de către doisprezece colaboratori din patru continente - cinci sunt medici, iar unul este specialist în etică medicală - şi a fost editată de avocatul internaţional pentru drepturile omului David Matas şi Dr. Trey Torsten.

Articolele discută diferite aspecte ale criminalităţii de prelevare forţată de organe de la prizonierii din China, inclusiv prizonieri de conştiinţă, cum ar fi practicanţii Falun Gong. Cartea propune comunităţii internaţionale să condamne şi să pună capăt acestui abuz.

“Recoltarea sângeroasă: Uciderea adepţilor Falun Gong pentru organele lor“, o carte de David Matas şi fostul deputat canadian David Kilgour, a fost publicată în noiembrie 2009. Aceasta documentează riguros că jaful de organe de la practicanţii Falun Gong în viaţă a avut loc în China începând cu anul 2000, după ce persecuţia împotriva practicii a început în 1999. Cartea prezintă recoltarea forţată de organe ca un fenomen la nivel naţional care implică spitalele militare chineze, închisori, lagăre de muncă şi instanţele de judecată.

Dezorientare sau un prim pas?

Masa de dovezi, cum ar fi cele de mai sus, a pus PCC sub o presiune enormă. Confruntându-se cu atât de multe întrebări şi astfel de dovezi extinse, regimul chinez păstrează tăcerea, în timp ce decide cum să trateze situaţia.

PCC a aruncat, prin urmare, acest caz de trafic de rinichi la vedere, pentru a satisface comunitatea internaţională şi poporul chinez, dar este doar vârful aisbergului. Adevărul real al abuzurilor masive de transplant de organe din China este acum bine cunoscut în întreaga lume şi chiar în interiorul Chinei mulţi oameni ştiu despre el. În mod evident, PCC nu crede că are şanse de a justifica acest caz şi a împins un grup mic de oameni să preia vina.

Potrivit raportului Caijing, crimele implicate în mafia transplantului de rinichi au fost comise de doar câţiva oameni: un spital, o instanţă judecătorească şi un judecător.

Atrocitatea muncii forţate, recoltarea de organe pe viu la scara naţională nu ar fi putut fi realizate fără mobilizarea sistematică de către Comitetului Afacerilor Politice şi Legislative (CAPL) a multor departamente guvernamentale, spitale şi a Armatei de Eliberare. Articolele nu au făcut nicio menţiune privind prelevarea de organe de la practicanţii Falun Gong sau utilizarea acestora pentru a crea o bancă de organe vii enormă, deoarece acestea sunt adevăratele secrete întunecate de care se teme PCC că se vor afla.

Desigur, publicitatea cu privire la mafia traficului de rinichi, în loc să fie un act de orientare greşită menit să ascundă o infracţiune mai mare, poate fi primul pas spre descoperirea recoltării forţate de organe pe viu. Timpul va spune dacă unii oameni din PCC îşi limpezesc mintea şi decid să dezvăluie aceste atrocităţi.

În orice caz, articolele despre mafiile transplanturilor de rinichi au ridicat mantia care acoperă secretele întunecate ale PCC.