'Regele Bibi' Netanyahu

Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, supranumit 'Regele Bibi' pe coperta revistei Time din ianuarie este liderul indiscutabil al dreptei israeliene care a obţinut marţi un al treilea mandat. A fost însă o victorie la limită pentru coaliţia Likud-Beiteinou care l-a lăsat pe Netanyahu în totală dependenţă faţă de partenerii viitoarei alianţe. Pentru Bibi contează însă că se menţine în funcţie având în vedere că o parte a presei, în frunte cu causticul ziar Haaretz, îl consideră 'cel mai mecanic (...) şi fabricat dintre prim-miniştrii Israelului', notează joi ziarul Las Provincias..

Prim-ministru, între 1996 şi 1999, Netanyahu a fost ministru de finanţe în guvernul lui Ariel Sharon, până când a demisionat cu mare vâlvă pentru a-şi demonstra refuzul faţă de retragerea unilaterală a armatei din fâşia Gaza în 2005, după 38 de ani de ocupaţie israeliană. Netanyahu a fost în 1996 cel mai tânăr premier al ţării şi în cei trei ani de putere s-a dedicat frânării procesului de pace, trudit îndelung, şi rezultat din acordurile israeliano-palestiniene de la Oslo (1993).

'Bibi' s-a erijat întotdeauna în apărătorul suprem al 'Israelului Mare' (pământul Israelului cuprins între frontierele biblice care cuprindea şi Cisiordania). Totuşi, aceste convingeri nu l-au împiedicat să cedeze presiunilor americane şi să semneze două acorduri cu liderul palestinian de atunci, Yasser Arafat, şi când a fost acuzat de oportunism.

După eşecul electoral al Likud, în 1999, în faţa Partidului Muncii condus de Ehud Barak, Netanyahu s-a confruntat cu mai multe probleme în justiţie pentru presupuse cazuri de corupţie care în final nu au avut urmări din lipsă de probe.

Tinereţea şi-a petrecut-o în SUA de unde şi stăpânirea la perfecţie a limbii engleze şi dezinvoltura în faţa mass-media internaţionale. Cariera politică a lui Netanyahu a început ca diplomat în faţa ONU; în 1988 a fost ales deputat în Knesset, parlamentul unicameral israelian. Ascensiunea lui fost apoi meteorică, având în vedere că în scurt timp a devenit ministru adjunct al afacerilor externe, iar în 1992 a fost ales şef al Likud şi candidatul opoziţiei.

În recentul său mandat de premier, Netanyahu a încercat să obţină sprijinul internaţional împotriva programului nuclear al Iranului, acuzat că ar putea acumula tehnologia necesară pentru a fabrica o bombă atomică, în pofida dezminţirilor Teheranului.

Netanyahu, care nu a exclus niciodată posibilitatea unei acţiuni militare asupra instalaţiilor nucleare iraniene consideră Iranul, noul 'Amalek', duşmanul de moarte al evreilor în Biblie şi compară ameninţarea nucleară iraniană cu un shoah.

Referindu-se la un eventual proiect al lui Netanyahu de a ataca Iranul, un fost şef al serviciilor secrete interne israeliene Shin Beth, Yuval Diskin, a criticat 'o conducere care ia decizii pe baza unor iluzii mesianice'. 'Sunt oameni pe care nu i-aş dori la comandă în timpul unor evenimente de acest gen', a subliniat Diskin.