Recentele condamnări privind tacticile CIA, o dovadă că presiunea asupra SUA şi partenerilor lor nu a încetat

Detaliile cu privire la politicile antiteroriste americane implementate după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 sunt încă în mare parte ascunse, însă multe piese ale acestei istorii sordide ies în prezent la la iveală. Raportul ''Open Society Justice Initiative'' şi recentele condamnări privind transferurile CIA sunt un avertisment pentru Obama că presiunea existentă pentru ca Statele Unite şi partenerii lor să recunoască şi să compenseze încălcările grave ale normelor juridice internaţionale şi ale standardelor privind drepturile omului este puţin probabil să dispară, notează într-un editorial New York Times.

Un nou raport valoros, elaborat în această lună de către ''Open Society Justice Initiative'', vorbeşte de măsura în care Central Intelligence Agency (CIA) s-a folosit de metoda transferurilor extraordinare - practica prin care suspecţii de terorism erau răpiţi şi transferaţi în ţări cunoscute pentru torturarea prizonierilor în timpul interogatoriilor.

Relatările apărute în NYTimes şi în alte publicaţii au stabilit că agenţia a operat un program secret de detenţii, care implica aşa-numitele 'locuri negre', din afara Statelor Unite. În decembrie, Comisia pentru Informaţii a Senatului american a aprobat un raport clasificat, extrem de critic, despre acest program, care nu a fost dat publicităţii, iar membrii acesteia au invocat descoperirile raportului, fără a dezvălui însă vreo nouă informaţie utilă, în timpul unei recente audieri a lui John Brennan pentru preluarea conducerii CIA. Cu toate acestea, preşedintele comisiei, senatoarea de California, Dianne Feinstein, a precizat că locurile negre şi tehnicile coercitive aplicate au fost 'greşeli teribile'.

Potrivit raportului Open Society, la acest program al CIA au participat 54 de ţări, printre care multe în care statul de drept este slab sau inexistent, cum ar fi Afganistan, Pakistan, Egipt, Malayezia şi Somalia. Mai surprinzătoare şi îngrijorătoare este implicarea unor democraţii cum ar fi Belgia, Finlanda şi Danemarca, care au permis, printre altele, ca aeroporturile şi spaţiul lor aerian să fie utilizate pentru operaţiuni asociate operaţiunilor de transferuri ale CIA. De asemenea, ţări precum Marea Britanie, Italia, Germania şi Australia au ajutat la interogarea suspecţilor şi au permis sau ajutat activ transferurile.

Raportul conţine, de asemenea, informaţii despre identităţile sau tratamentul celor 136 de suspecţi implicaţi în programul de detenţie şi extrădare al CIA. Deşi este posibil ca din program să fi făcut parte mai multe persoane, numărul total rămâne necunoscut. De asemenea, nu s-a formulat nicio responsabilitate pentru încălcările legislaţiei americane sau internaţionale de care se face responsabil programul. Preşedintele Obama a refuzat să-i ancheteze pe oficialii administraţiei Bush care poartă responsabilitatea pentru autorizarea abuzurilor la adresa drepturilor omului. Deşi Obama a ordonat încetarea politicilor privind tortura din timpul administraţiei George W.Bush şi închiderea centrelor de detenţie ale CIA, raportul Open Society susţine că Obama nu a repudiat transferurile, ba chiar a sugerat că unele activităţi ar putea continua, inclusiv o închisoare secretă din Somalia, condusă în colaborare cu CIA.

Într-o chestiune conexă, Obama a adoptat pretenţia administraţiei Bush la dreptul de a ucide ţintit suspecţi de terorism, inclusiv americani, în afara câmpului de luptă, fără control judiciar sau o supravegherea semnificativă din partea Congresului.

Victimele care solicită compensaţii pentru detenţie abuzivă sau tortură în închisori din afara SUA au fost refuzate de către instanţele federale, deoarece administraţia Obama a adoptat atitudinea generală a fostei administraţii, potrivit căreia astfel de procese ar dezvălui secrete de stat.

În urmă cu două săptămâni, o curte de apel din Italia l-a condamnat pe şeful secţiei CIA din această ţară, alături de doi americani, pentru răpirea unui cleric radical la Milano, în 2003, şi trimiterea lui în Egipt. Potrivit deciziei, toţi cei 26 de americani judecaţi în absenţă pentru răpire au fost găsiţi vinovaţi. Fostul şef al serviciilor de informaţii ale armatei din Italia a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru complicitate în acest caz.

În decembrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că răpirea şi tratamentul aplicat lui Khaled el-Masri, un cetăţean german confundat cu un terorist şi brutalizat de către o echipă a CIA pe aeroportul din Macedonia în 2003, au constituit acte de tortură. El nu a fost niciodată acuzat de vreo infracţiune şi nici nu a avut acces la un avocat. Cazul a fost introdus împotriva Macedoniei, deoarece instanţa europeană nu are jurisdicţie asupra Statelor Unite.

Potrivit cotidianului american, ambele hotărâri constituie condamnări importante ale tacticilor CIA în timpul administraţiei Bush. Ele sunt, totodată, un avertisment pentru Obama că presiunea existentă pentru ca Statele Unite şi partenerii lor să recunoască şi să compenseze încălcările grave ale normelor juridice internaţionale şi ale standardelor privind drepturile omului este puţin probabil să dispară.