Rafael Correa, o voce puternică a stângii din America Latină (AFP)

Ecuadorienii i-au încredinţat, duminică, un nou mandat prezidenţial socialistului Rafael Correa, un politician temperamental, carismatic şi popular, care a adus stabilitatea într-o ţară considerată neguvernabilă şi care a devenit în primul său mandat o voce puternică a stângii din America Latină, comentează AFP.

'Această revoluţie, nimeni nu o va opri. Vom face istorie', a clamat Correa din balconul palatului prezidenţial în faţa susţinătorilor săi, după difuzarea sondajelor care îl dădeau câştigător al alegerilor încă din primul tur.

Aflat la putere din anul 2007, după ce a câştigat confruntarea electorală cu politicianul cel mai bogat din ţară, şi reales în anul 2009 într-un scrutin impus de adoptarea unei noi Constituţii, acest economist în vârstă de 49 de ani a bătut recordul de longevitate la conducerea Ecuadorului, care a avut nu mai puţin de şapte preşedinţi în zece ani.

Rafael Correa şi-a câştigat popularitate orientând veniturile obţinute din exploatarea resurselor petroliere către programe sociale de combatere a sărăciei şi către îmbunătăţirea infrastructurii rutiere. Dar, potrivit raportului Băncii Mondiale din anul 2011, aproape 30% dintre ecuadorieni trăiesc încă sub pragul de sărăcie, procent pe care guvernul de la Quito se mândreşte că l-a redus la 16%.

Provenit dintr-o familie modestă, Correa a studiat în Belgia şi ulterior în SUA, unde tatăl său a fost deţinut pentru trafic cu droguri. A obţinut un doctorat în economie la o universitate americană, dar, în ciuda îndelungatului său sejur american, el nu a devenit un 'Chicago boy'. Numit ministru de finanţe în anul 2005, a fost demis la numai trei luni după primele sale poziţii împotriva organismelor financiare internaţionale.

Odată ajuns la putere, el a confirmat această atitudine intransigentă solicitând o renegociere a rambursării datoriei externe şi taxând suplimentar companiile străine din sectorul petrolier. Criticat de reprezentanţii sectorului financiar şi de oamenii de afaceri, care îl acuză că îndepărtează investitorii străini, Correa răspunde frecvent cu o ironie aspră: 'Nu am fost ales ca să fiu Dl. Simpatic', spune el.

Dar acţiunile sale împotriva mass-media, după ce aceasta a susţinut rebeliunea poliţienească din anul 2010, stârnesc o anumită preocupare, transmisă şi de organizaţiile internaţionale. Recent, el şi-a atras antipatia unei părţi din comunitatea indigenă, care îl acuză de trădare pentru că doreşte să dezvolte o exploatare minieră pe scară largă pe teritoriul acesteia.

După modelul liderului venezuelean, Hugo Chavez, aliatul său din stânga radicală, Correa a recurs la un stil îndrăzneţ pe scena politică internaţională şi la un ton critic faţă de Statele Unite, pe care le-a obligat să-şi repatrieze soldaţii de la baza antidrog Manta, situată pe ţărmul Pacificului. Apropiat al regimurilor din ţările nealiniate, în special cel iranian, Correa a iritat Washingtonul şi prin gestul său de a-l adăposti la ambasada Ecuadorului de la Londra pe Julian Assange, cel care a dezvăluit secrete ale diplomaţiei americane.

Dar politica sa externă rămâne totuşi una pragmatică. Ecuadorul nu dispune de rezerve petroliere pe măsura Venezuelei, iar Correa nu pare capabil să preia ştafeta de la Hugo Chavez, absent în ultima vreme de pe scena internaţională din cauza cancerului de care suferă.

Astfel, Correa dă asigurări că nu intenţionează să-şi 'personalizeze' proiectul. 'Nimic nu mă deranjează mai mult decât să văd pe cineva considerându-se 'Correista'', mărturiseşte el, promiţând că, după ce îi va expira al doilea mandat prezidenţial, se va stabili în Belgia, ţara soţiei sale, în prezent o discretă profesoară la şcoala franceză din Quito.