Războiul lui Bolojan cu PSD şi "Casta Specialilor": Ce spune şeful Expert Forum

Preşedintele Expert Forum, Sorin Ioniţă, a discutat, în podcastul "A doua Opinie" realizat de Adriana Nedelea, despre războiul premierului Ilie Bolojan cu această "castă" din Justiţie care blochează refoma pensiilor magistraţilor. Din peisaj nu lipsesc, desigur, jocurile făcute de social-democraţii conduşi de Sorin Grindeanu.

Jurnalistă: E de aşteptat acum ca CCR să respingă proiectul privind pensiile magistraţilor poate pe fond?

Sorin Ioniţă: În primul rând, e de aşteptat acum, adică e sigur că pierdem 300 de milioane din PNRR, pentru că nu mai poţi să faci chestia asta până la sfârşitul lui noiembrie dacă numai avizul ăsta durează 30 de zile.

Ok, deci va fi cândva anul viitor, vei pune din nou asta pe agendă. Vin şi alegerile pe Bucureşti, aşa. O vei pune pe agendă când se va putea. Dacă o pui în procedură parlamentară obişnuită să schimbi legea, ca să reduci un pic din, mă rog, ce spune CCR-ul că s-a mers prea... De fapt n-a spus nimic decât pe procedură, dar ce vă spune pe fond mai departe şi ce spun comentatorii care nu vor această reformă va dura mult în Parlament şi nu cred că e majoritate să treci aşa. Deci o vor încărca cu atâtea amendamente până o vor goli de sens.

Dacă reiei iarăşi procedura asta accelerată, nu ştim ce poate fi. Eu n-am calculat acum, nici nu mă pricep, dar ca să iei toate avizele, fiecare are un termen. Pe urma, ăştia, pui în dezbatere, consulţi, chestii – trebuie să o laşi în transparenţă, nu ştiu cum. Nu-mi dau seama dacă mai pot să o facă anul ăsta, de exemplu. Şi este o temă care va irita în continuare societatea.

Jurnalistă: Asta voiam să vă întreb. Într-o perioadă în care teoriile conspiraţioniste sunt la putere, ar putea spune acum oamenii – eu cred că asta au intenţionat de la bun început.

Sorin Ioniţă: Sigur, că o faci proastă ca să cadă. Nu de altă, dar s-a mai întâmplat înainte şi am mai văzut-o în alte filme, pe la noi, pe aici, când faci o chestie proastă ca să cadă şi să intri aşa într-un talmeş-balmeş de nu mai ştie nimeni a cui e vina, cine a scris greşit paragraful ăsta. E ca şi comitetul care vrea să deseneze o cămilă şi fiecare îşi dă cu presupusul şi iese ornitorinc. Cam aşa.

Jurnalistă: Trebuie să fie extrem de frustrant pentru o societate când tu, coaliţie, i-ai promis schimbare, reformă.

Sorin Ioniţă: Dar vedeţi, se şi investeşte mult în maşina de zgomote, pentru că altfel s-ar vedea că cei care profită din asta – şi spun, iată, o castă, o elită care se separă de societate, adică mai curând populist, folclorico-suveraniştii – ei de fapt nu susţin această reformă. Ai zice că ei, gata, creează o chestie să împingă aceste tăieri de privilegii înainte, dar nu o fac în practică. Deci e cumva ca Viktor Orban cu Uniunea Europeană. Aşa, tărăboi maxim la televizor – hohoho, Bruxelles, Ursula – şi când se duce acolo se abţine, pe tăcute, ca să nu se vadă acasă la public. Cam aşa se joacă jocul.

Jurnalistă: Ca să-i ajutăm pe oameni să nu intre în spirala asta a conspiraţiilor, haideţi să rezumăm ce s-a întâmplat cu pensiile magistraţilor. De la propunerea guvernului, de la facerea proiectului, de la trimiterea lui către CCR şi o posibilă explicaţie.

Sorin Ioniţă: Păi, ce s-a întâmplat? Nu s-a întâmplat absolut nimic. S-a făcut acest proiect, s-a edulcorat un pic, din câte îmi amintesc. Eu nu ştiu acum exact paşii, dar în acele discuţii în coaliţie – că hai să nu fie aşa, să fie o tranziţie mai lungă până când intră, până nu ştiu ce – deci s-a negociat mult pe fond. Şi după aia a plecat şi, ce să vezi, lipsea avizul CSM.

Au fost nişte ping-pong-uri între guvern şi CSM atunci, aşa în spaţiul public. Dar eu sincer, n-am urmărit exact la ce dată a trimis guvernul, când au dat ăia sau n-au dat, şi când urmau să dea şi în ce dată s-a trimis la curte.

Doar ştiu că Curtea a amânat de două ori decizia şi asta este o întrebare la care, sigur, nu vor răspunde, pentru că Curtea nu este aşa o chestie care să răspundă la întrebări. Ei dau decizii. Au văzut că lipsea actul, au zis „lipseşte actul”, după ce a amânat de două ori. Acum nu au intrat pe fond. Poate că e cum spunea Grindeanu – ştia el că ar fi respins oricum şi pe fond. E posibil şi asta.

Jurnalistă: Concluzia este că nu vor să opereze schimbările astea la pensiile magistraţilor?

Sorin Ioniţă: Deci v-am spus că nimeni nu... Există o majoritate la decidenţi – şi zic decidenţi în sens mai larg, adică nu numai parlamentarii şi cei din executiv care croiesc proiectele de ordonanţă, dar şi aceste instituţii cu putere de veto pe parcurs, cu care trebuie să te consulţi, care au puterea lor în stat, au putere de negociere prin toate firele pe care le-am descris – şi probabil că nu vor.

Jurnalistă: Şi cum explici tu, premier, faptul că ai promis asta oamenilor?

Sorin Ioniţă: Păi nu prea explici, asta este. Şi nu mi se pare o strategie politică pe care eu să o înţeleg sau care să fie raţională din perspectiva, să spun, a unui politician mediu din vestul Europei, mă rog, din Occident, care are interesele lui politice, care reacţionează cum te-ai aştepta – cum vedem în filme – când vede ceva, încearcă să scoată părţile lui bune în faţa, să dea leapşa pe alţii unde se poate. Mie mi se pare că Bolojan nu prea dă. Nu că nu dă leapşa pe alţii, dar nu arată nici unde e vina atunci când există o vină foarte clară în altă parte şi lasă să se adune cumva la el o grămadă de capital politic negativ.

Să nu uităm că ei au fost puşi pe acea înţelegere, pe acel gentleman’s agreement că urmează o rotativă, nu mai ştiu când – după un an jumate, după doi ani – deci s-ar putea să fie nişte calcule pe acolo pe care eu nu le înţeleg. Dar, în tot cazul, acest joc de aşteptare, de a bloca, de a întârzia, n-are cum să n-aibă legătură cu această rotativă catastrofală din anul trecut – rotativele noastre şi încercările de manipulare a calendarului electoral, de ani, am văzut unde au dus.

Ei au spus că au înţeles, partidele mari, dar iată că intră în acelaşi joc: rotative, manipularea calendarului electoral, că e o manipulare cu alegerile pe Bucureşti, faptul că amână toate aceste decizii, faptul că nu spun foarte clar că se pierd bani din PNRR. Ăsta a fost jocul tot timpul în guvernele Ciucă şi Ciolacu. Nu doreau să discute această chestie şi, când li se împingea în faţa, era imposibil să eviţi.

Tot pe tema pensiilor era un ministru, Marius Budăi, care zicea că se duce la Bruxelles şi dădeai telefon, şi el nu fusese la Bruxelles şi spunea tot felul de fake-uri despre că nu e nevoie... Şi le-au tot împins până în pânzele albe, adică până azi. Şi se termină PNRR-ul, cum ştie toată lumea, în august 2026, deci mai avem mai puţin de un an şi nu mai ai timp să tragi banii, pentru ca ei depind şi de nişte jaloane, de reformă. Da? Păi şi ce vor face?

Gândiţi-vă cum e să deschizi acum discuţia despre salariile în sectorul public. Noi n-am încheiat asta cu pensiile şi încep cu salariile în sectorul public, care afectează practic toţi bugetarii, care sunt neaşezate ca lumea.

Jurnalistă: O să-şi dea demisia Ilie Bolojan, premierul, dacă CCR trânteşte din nou proiectul cu pensiile magistraţilor?

Sorin Ioniţă: Nu ştiu ce va face el, dar văd că cresc presiunile pe el. Deci parteneri de guvernare, cum ar fi PSD-ul, care cu o zi în urmă ziceau „nu trebuie să plece”, dacă va fi şi o decizie pe fond... Aşa se întâmplă: dacă tu, ca premier – eu, să fiu şef – aş fi arătat la subordonatul care a greşit chestia şi „te rog, ieşi afară, pa, domnule ministru al Justiţiei”, nu ştiu, SGG-ul, cineva, „că trebuia să vă îngrijiţi de dosar. Eu sunt politic, supervizez procesul, avem o decizie în coaliţie că mergem înainte, au greşit unii hârtiile, la revedere.”

Păi nu, n-a făcut-o. De asta nu pot să vă explic de ce îşi asumă aceste chestii, decât – asta, unitatea coaliţiei, n-avem majoritate, nu ştiu ce. Deşi nu mai suntem pe vremea lui Iohannis, când PSD-ul obţinea orice voia, şi acum nu prea văd eu PSD-ul împingând nişte lucruri la extrem, adică să le ducă înapoi în mâna lui Nicuşor Dan, cu eventual, nu ştiu, anticipate, numire din nou de prim-ministru, sau chiar numire de miniştri, unde preşedintele capătă din nou putere acolo şi are un cuvânt foarte serios de spus. Nu prea-i văd confortabili.

Şi totuşi, practică acest mini-şantaj la Bolojan – şi Bolojan îl acceptă. De ce? Nu înţeleg.

Jurnalistă: Preşedintele Nicuşor Dan s-ar fi putut implica in procesul acesta?

Sorin Ioniţă: Preşedintele totdeauna poate să transmită lucruri de mare interes pentru societate. Ştiţi, când o făcea Băsescu, a fost acuzat tot timpul că se implică prea mult, vorbeşte prea mult, e o prezenţă prea apăsată în spaţiul public. Deci atribuţiile sunt tot alea azi, după Constituţie. Nicuşor Dan nu e nici genul ăla de om, nici genul ăla de temperament. A spus că îl interesează chestia cu justiţia, cu anticorupţia, a zis ce a zis, n-am înţeles prea bine, nu m-a convins aia cu serviciile secrete, din nou, cu corupţie, adică cum o faci.

Dar în asta nu prea s-a implicat. Îmi amintesc că abia preluase mandatul şi, chestia cu numirile la Înalta Curte, atunci n-a zis nimic. Şi lucrurile se văd astăzi. Deci şi-a bătut singur cuie în talpă, pentru că dacă ai o echipă îndărătnică şi antireformistă la vârful curţilor înalte, se vede astăzi cum funcţionează. Casta este mult mai bine aliniată acum politic decât era cu un an în urmă, cu doi ani în urmă.

Jurnalistă: Vedeţi o ruptură între Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan?

Sorin Ioniţă: Nu, nu văd o ruptură acum. Şi amândoi – tocmai asta spun – nu prea ies la bătaie nici unul, nici altul, la bătaie politică. Şi fără asta nu poţi. Adică ideea că poţi reforma justiţia şi să iei măsuri de genul ăsta, cu care îţi pui în cap un segment foarte puternic de la vârful statului român, că le poţi face aşa, tehnocratic – nu se poate face aşa. Cum nu se poate face nici reforma administraţiei publice.

Nu, astea sunt subiecte superpolitice pe care ţi le asumi la vârful statului şi le împingi înainte, explicând şi populaţiei în fiecare zi despre ce e vorba. Adică trebuie să explici şi publicului. Nu ca şi când am fi aşa – vă explic asta şi gata. Oamenilor trebuie să le explici în fiecare zi, că nu acelaşi om aude în fiecare zi dacă zici tu la televizor; sunt alţii, mâine alţii, mâine alţii, ce vrei, ce faci, când s-a împotmolit ceva, sau nu a ieşit bine – de ce, ce instituţii au greşit. Nu se poate aşa.

La noi, este ideea asta de folclor urban: că hai, s-a greşit ceva, să nu dezgropăm morţii, ne ocupăm de viitor. Dar asta înseamnă că vei da cu capul în acelaşi loc de mai multe ori, pentru că nu înveţi nimic din lecţiile trecutului.

Asta, mă rog, se poate şi teoretiza ca accountability, răspundere într-o democraţie. Aici nu-i vorba de răspundere penală, nu-i vorba să-l dai în judecată. Este vorba ca cineva, măcar, să fie arătat, să existe un consens de opinie – cutare a greşit, cutare ministru de Finanţe a patronat intrarea României în groapă financiară. Că acum mie nu mi se pare că avem consens de opinie sau că lumea ştie exact cine. Pe când în alte ţări se ştie. Adică se cam ştie. Sigur că o joci politic – nu toate partidele acceptă, unii zic aşa, alţii zic aşa – dar, în general, dacă vă uitaţi, cam în orice ţară, după un an, doi, trei, se creează un climat de opinie: da, dom’le, guvernul ăla, într-adevăr, a dus ţara în groapă bugetară, au vrut, nu le-a ieşit şi cam ei poartă răspunderea politică.

Eu nu văd aşa ceva la noi şi, fără asta, nu se poate. Înseamnă că toţi aceia care au greşit, vin şi fac la fel mâine.