Ce spune fostul număr 2 din NATO despre reducerea prezenţei militare americane din ţară

Fostul secretar adjunct al NATO Mircea Geoană a comentat, miercuri, decizia Statelor Unite al Americii de a retrage sute de soldaţi din ţara noastră.

În opinia sa, reducerea prezenţei militare americane din România este rezultatul unei analize financiare, strategice şi politice şi nu reprezintă o surpriză.

În acelaşi timp, Mircea Geoană atrage atenţia clasei politice româneşti să nu folosească politicianist acest „moment delicat” şi îndeamnă la un „consens politic asupra importanţei cruciale a relaţiei cu principalul nostru aliat pentru securitatea naţională, care trebuie păstrat”.

Redăm postarea lui Mircea Geoană

Statele Unite au anunţat Global Posture Review - exerciţiul periodic de evaluare a prezenţei şi implicării militare americane pe întreg globul. El reflectă gândirea strategică a noii Administraţii bazată pe realism, raţionalizare şi prioritizare în cele trei mari teatre: Europa, Orientul Mijlociu şi zona Asia-Pacific. Reducerea prezenţei militare americane în anumite regiuni şi ţări este însoţită şi de o schimbare a mixului acesteia, cu accent pe o contribuţie sporită a aliaţilor şi partenerilor SUA.

În Europa, prezenţa militară americană va fi redusă, însă nu drastic. Acest nou aranjament survine după un Summit NATO de succes organizat la Haga şi nu va pune în pericol executabilitatea planurilor de apărare şi descurajare ale NATO. Gradual, negociat şi în spirit de alianţă, se încurajează o relaţie transatlantică mai echilibrată, cu rol mai important al aliaţilor europeni în asigurarea securităţii noastre colective. Riscul decuplării SUA de securitatea Europei a fost depăşit.

Reducerea prezenţei militare americane la baza Mihail Kogălniceanu nu reprezintă o surpriză. Acesta este rezultatul unei analize financiare, strategice şi politice, inclusiv la nivelul relaţiei politice bilaterale. Modelul rotational practicat în România este mai costisitor decât cel bazat pe prezenţa permanentă a trupelor americane din Polonia sau ţările baltice. Strategic, zona Mării Negre face partea din planurile regionale de Sud ale NATO, cuprinzând Marea Neagră şi Marea Mediterană. Zona de Nord a Europei (Marea Nordului, Atlanticul de Nord şi zona Arctică) a fost prioritizată în Global Posture Review, în contextul parteneriatului strategic fără limite între Federaţia Rusă şi China. SUA aşteaptă că aliaţii din zona noastră să compenseze reducerea prezenţei militare americane.

Această pierdere de efectiv poate fi compensată şi prin alte mijloace: prepoziţionarea de echipamente, muniţie şi tehnică militară americană în România, creşterea împărtăşirii de intelligence, o nouă arhitectură de apărare antirachetă, sisteme anti-drone, inclusiv subacvatice, şi un acces sporit la asset-uri spaţiale americane. Baza Mihail Kogălniceanu trebuie să rămână un proiect comun de grad zero pentru România-SUA- NATO, inclusiv din perspectiva oferirii de garanţii de securitate americane pentru Ucraina şi pentru proiecţia de putere în zona extinsă a Mării Negre şi a Orientului Mijlociu. Pe lângă baza de la Deveselu, care va trebui să capete un rol geografic crescut în sistemul antibalistic al NATO, baza aeriană de la Câmpia Turzii va trebui modernizată şi adusă la un nivel superior, profitând de rămânerea intactă a contingenţelor americane în cele două locaţii.

Şi Grupul de Luptă NATO de la Cincu va trebui să primească un rol mai important în noua configuraţie aliată din România. După exerciţiul de creştere la nivel de brigadă din luna noiembrie, împreună cu Franţa şi ţările aliate participante, România va trebui să acţioneze pentru o prezenţă extinsă şi permanentă la nivel de brigadă, după modelul practicat în ţările baltice şi Polonia.

În planul relaţiei cu SUA şi a parteneriatului strategic bilateral, fac un apel către clasa politică românească să reziste tentaţiei de a folosi politicianist acest moment delicat. Este important să nu ne pripim, dar să înţelegem complexitatea situaţiei.

După momentul Visa Waiver, această decizie poate fi citită precipitat şi în cheia unei răciri a relaţiei bilaterale sau de scădere a relevanţei strategice a României în strategia globală a SUA. Indiferent de ce ne vor aduce din punct de vedere politic şi electoral anii următori, consensul politic asupra importanţei cruciale a relaţiei cu principalul nostru aliat pentru securitatea naţională trebuie păstrat. Iar o Generaţie 2.0 a Parteneriatului Strategic cu SUA trebuie construită neîntârziat. Aceasta necesită imaginaţie, pragmatism, înţelegerea noii paradigme globale şi, cel mai important, un spirit regăsit de echipă.