"Tocmai asta e problema României" - Cum sunt controlate din umbră instituţiile statului. Firul roşu care duce la CCR
Şeful Expert Forum, Sorin Ioniţă, a disecat, în podcastul "A doua Opinie" realizat de Adriana Nedelea, problema reformei pensiilor magistraţilor care, după un război deschis între premierul Ilie Bolojan şi Consiliul Superior al Magistraturii, a picat la Curtea Constituţională. Decizia CCR a fost luată cu un vot strâns, câştigat de majoritatea despre care se crede că este controlată de PSD.
Jurnalistă: Încerc să-mi dau seama dacă am putea vorbi de o reformă dacă ar trece proiectul cu pensiile magistraţilor de Curtea Constituţională.
Sorin Ioniţă: Dacă ar trece. Este, da, când schimbi parametrii sau reaşezi o instituţie, sau fuzionezi, sau faci ceva, sau reaşezi fundamental nişte parametri într-o politică publică. Asta se intenţionează. N-am ajuns acolo pentru că au fost aceşti paşi ezitanţi, te lupţi cu tabăra contrareformei – este foarte mare – şi oameni din coaliţia guvernamentală, adică forţe politice în alinierea parlamentară care teoretic sunt cu guvernul, dar de fapt nu sunt cu guvernul. Şi asta a fost dintotdeauna. Vă amintiţi discuţiile pe care le avea Băsescu atunci cu 322? E cam asta. Când te-ai apropiat de justiţie, iese la iveală 322, adică un fel de majoritate tăcută în Parlament – o parte din ea nu e tăcută, e gălăgioasă, se vede şi spune ce vrea: nu vrem chestia asta, ne opunem. Opoziţia se opune, că de-aia este.
Din arcul guvernamental se opun şi de-acolo. Mai discret sau mai la vedere? Şi atunci nu ai o majoritate ca să treci asta. E important, pentru că se discută acum: hai să o băgăm din nou legea în Parlament. Păi, de ce n-au băgat-o din prima în Parlament? Pentru că ştiau că n-au această majoritate şi că o umplu cu amendamente care o golesc de conţinut sau o amână la calendele greceşti. Şi atunci au mers pe varianta rapidă. Şi uite că s-a împotmolit pe procedură, că nu ştiu ce aviz n-au aşteptat.
Jurnalistă: A greşit aici premierul Ilie Bolojan? De ce n-au aşteptat avizul?
Sorin Ioniţă: A greşit guvernul. Şi din câte ştiu eu, de integritatea unui dosar care se trimite, ca dosarul să fie complet, se ocupă avizatorii. Deci cine trebuia să dea aviz de legalitate e ministrul Justiţiei şi SGG-ul, care trebuia să vadă că e dosarul complet. În locul lui Bolojan, sincer, a doua zi ceream demisia ministrului Justiţiei. Şi s-ar fi creat un punct de inflexiune în discuţia publică. S-ar fi văzut unde e răspunderea. Acum n-a făcut-o şi totul se sparge în capul lui. Deci el a ales această variantă politică împăciuitoristă ca să nu se rupă coaliţia. Ştim chestia asta, deşi o să discutăm probabil mai încolo cât şi ce interese are fiecare partid şi cam ce marjă de acţiune are fiecare partid, că nu e chiar aşa cum se spune în spate. Adică nu e chiar proporţională cu procentele. Şi acum urmează să aşteptăm.
Acum sigur că e şi foarte multă ipocrizie la foarte mulţi actori implicaţi în acest proces de aşa-zisă reformă – pensiile speciale sau măcar pensiile magistraţilor. Iată. Au constatat că lipsea un act, un aviz. Şi de ce trebuia să amâne decizia de două ori? Nu puteau să zică de acolo, o lună, că lipseşte avizul? Deci au dat-o o dată şi au mai dat un termen de două săptămâni, ai zice că stăteau şi se gândeau, chibzuiau pe conţinut, scriau nişte argumentări. Dar au constatat că lipsea un act, ceea ce bănuiesc eu că se putea constata de la început.
Acum, noi o facem pe proştii, ne facem că aceste instituţii funcţionează ca într-o ţară normală. În realitate, nu se ştia care va fi decizia, după cum a recunoscut, iată, ieri, mi se pare, Grindeanu, că el ştia că erau probleme şi pe fond, i s-a spus lui pe surse. Adică ei vorbesc cu Curtea Constituţională, nu-i un organism independent, se dau telefoane, se dau instrucţiuni. E periculos, dar e real ce e periculos. Toată lumea ştie că aşa se întâmplă.
Tocmai asta e problema României, modul informal în care funcţionează instituţiile, modul cum sunt controlate, în loc să ai balansul puterilor, checks and balances, echilibrul puterilor în stat. Într-o oarecare măsură există, dar sunt diverse scurtcircuite pe dedesubt, în care ai partide, politicieni, servicii secrete, umblă de colo-colo şi fac grupuri de WhatsApp, instruiesc judecători ce să zică, ce să facă – şi nu de ieri, de azi. Şi hai că nu suntem naivi, ştim că aşa se întâmplă. Unul e cu un picior colo, nevasta e colo, un sistem aşa. Şi ies decizii de genul ăsta destul de inexplicabile, să zic aşa, în sensul că de ce ai amânat-o atâta timp dacă lipsea hârtia? Acum intră din nou la malaxor, o trimite iar...
Dar acum iarăşi este o situaţie destul de ciudată, pentru că atunci când pui ministerul, care nu e parte în sistemul de justiţie – Ministerul de Justiţie sau celelalte care trebuie să dea – şi tu le ceri un aviz pe o chestie care este clar contra interesului lor, poţi să prezumi că avizul e negativ. Mie nu mi s-a părut că în acel aviz ar fi fost până la urmă ceva cu valoare adăugată pe conţinut – îl resping cu următoarele argumente şi acele argumente să aducă ceva nou în dezbaterea publică.
Dimpotrivă, dacă e să luăm CSM-ul, am văzut că s-au procrastinat cu tot felul de argumente infantile şi, la un moment dat, au început să spună minciuni, cum ar fi chestia aia că pilonul din PNRR nu depindea de această decizie, că n-am fi pierdut bani şi că premierul minte. Ceea ce, după câteva zile, s-a văzut că nu-i aşa, pentru că de la Comisie s-a aflat care este interpretarea: se pierd bani, vreo 300 de milioane, pentru că nu vom fi la sfârşitul lui noiembrie cu aceste chestii gata. E clar, şi au spus-o şi miniştrii PSD-işti chestia asta. Deci aici nu mai este un dubiu. Într-o ţară normală ai o problemă, pentru că, da, CSM-ul e un organism colectiv, până la urmă, de autoguvernare a profesiei magistraţilor. Dar, totuşi, sunt nişte oameni. Acolo, la vârf, decredibilizezi profesia cu... mă rog, ce să mai decredibilizezi, că e clar că e o bătălie politică.
Şi nu e numai despre salarii sau despre pensii, deci de beneficiu mai... Este vorba de greutatea în stat, de cine e şeful cui, ştiţi, este că la... Nu vreau să zic acum vorbe mari, dar ştiţi, sunt medii din astea interlope, mafiote. Nu trebuie numai să fii şef, dar trebuie din când în când să-i umileşti pe ei, să le arăţi cine e jupânul, să le arăţi unde e puterea, să le dai peste nas, chiar unora care ţi-au fost loiali, pentru că aşa se întreţine, aşa creezi impresia de forţă şi aduni, cum să spun, aduni oamenii tăi, care creează un efect de descurajare ca ei să părăsească tabăra, să aibă opinii contrare.
Fiţi siguri că sunt foarte mulţi judecători de bună credinţă, buni profesionişti, care nu sunt foarte confortabili cu ce se întâmplă şi nu sunt foarte confortabili cu argumentele de gâgăi logice care ies câteodată dinspre aceste medii – de pe la şefi, de pe la judecători, de la mai politici, mai vizibili din vârf. Eu sunt convins că sunt foarte mulţi care şi-ar putea apăra interesul cu nişte discursuri ceva mai inteligente. Pentru că ce este acum, vă spun, este sub nivelul de BAC acolo. Dincolo de jargonul juridic, dacă e să descompui logica unor argumente, e sub nivelul de BAC.
Jurnalistă: În momentul acesta este de aşteptat ca Curtea Constituţională, după ce a respins proiectul Guvernului privind pensiile magistraţilor, pentru că nu au aşteptat guvernanţii un aviz de la CSM...
Sorin Ioniţă: Şi aici e de discutat, pentru că se pare că practica anterioară era o perioadă rezonabilă care era nedefinită foarte clar. Bun, e mai bine să aştepţi 30 de zile, dar altădată guverne PSD îl cereau într-o zi sau mergeau după o zi să-l ia. Da, se crease un precedent că nu e foarte clar. Bun, acum, după decizia asta, a devenit clar că totdeauna trebuie să stai limita maximă şi ăia o pot întinde la maxim. Ca şi despre jucat miuţa la perete pentru a întârzia procesul e vorba întotdeauna, că s-a tras de timp, s-a amânat decizia.
Jurnalistă: Şi e de aşteptat acum ca CCR să respingă proiectul privind pensiile magistraţilor poate pe fond?
Sorin Ioniţă: În primul rând, e de aşteptat acum, adică e sigur că pierdem 300 de milioane din PNRR, pentru că nu mai poţi să faci chestia asta până la sfârşitul lui noiembrie dacă numai avizul ăsta durează 30 de zile.
Ok, deci va fi cândva anul viitor, vei pune din nou asta pe agendă. Vin şi alegerile pe Bucureşti, aşa. O vei pune pe agendă când se va putea. Dacă o pui în procedură parlamentară obişnuită să schimbi legea, ca să reduci un pic din, mă rog, ce spune CCR-ul că s-a mers prea... De fapt n-a spus nimic decât pe procedură, dar ce va spune pe fond mai departe şi ce spun comentatorii care nu vor această reformă va dura mult în Parlament şi nu cred că e majoritate să treci aşa. Deci o vor încărca cu atâtea amendamente până o vor goli de sens.
Dacă reiei iarăşi procedura asta accelerată, nu ştim ce poate fi. Eu n-am calculat acum, nici nu mă pricep, dar ca să iei toate avizele, fiecare are un termen. Pe urmă, ăştia, pui în dezbatere, consulţi, chestii – trebuie să o laşi în transparenţă, nu ştiu cum. Nu-mi dau seama dacă mai pot să o facă anul ăsta, de exemplu.
