Războiul împotriva drogurilor nu a dus la scăderea numărului de plantaţii de coca din Anzi

În ultimele două decenii, războiul împotriva drogurilor în Columbia nu a dus la diminuarea numărului de plantaţii de coca din Anzi, unde se întind pe o suprafaţă de 150.000 de hectare şi continuă să alimenteze o piaţă estimată la peste 100 de miliarde de dolari, potrivit experţilor citaţi de ziarul Liberation.

'S-a observat o diminuare a producţiei în Columbia, dar de fapt multe activităţi au fost transferate în Peru şi Bolivia. Laboratoarele au fost transferate în Ecuador şi Venezuela, iar traficul, în America centrală şi în Mexic', afirmă pentru AFP economistul Daniel Mejia, director al Centrului de studii privind securitatea şi drogurile din Bogota.

În 2010, Columbia continua să fie pe primul loc, alături de Peru, în ceea ce priveşte suprafeţele cultivate (62.000 de hectare, faţă de 61.200), precum şi producţia anuală de cocaină (350 tone faţă de 320).

Bolivia numără 31.000 de hectare, din care 12.000 destinate culturii tradiţionale şi legale a acestei plante, considerată drept sacră în cultura andină, pentru o producţie de 115 tone.

Potrivit raportului ONU, producţia de cocaină a scăzut simţitor în Columbia din 2006, când producţia anuală a atins 660 de tone.

Pe teren, realitatea s-a schimbat din anii 90 când puternicele carteluri columbiene controlau toate procesele, de la recoltarea frunzelor de coca, până la distribuirea de cocaină pe străzile americane.

'Diferenţa dintre Columbia şi alţi producători de coca este că această ţară este sfâşiată de un conflict armat intern de la mijlocul anilor 60', precizează Mejia. Forţele armate revoluţionare din Columbia (FARC) s-au implicat progresiv în trafic, la fel ca miliţiile paramilitare de extremă dreapta, devenite grupări criminale.

Această situaţie a determinat Statele Unite, prim consumator mondial, să aloce 8 miliarde de dolari, începând cu anul 2000, 'planului Columbia', un program de luptă împotriva traficului şi a gherilelor, bazat pe cooperarea militară şi tehnologică. Acest plan interzice şi accesul traficanţilor la spaţiul aerian, aceştia trebuind să-şi transporte marfa pe cale terestră sau maritimă. Ca urmare a acestui război împotriva drogurilor, cartelurile columbiene au avut de suferit.

Ca să nu fie depistaţi, ţăranii au început să cultive suprafeţe mai mici (0,6 ha în medie), ceea ce a redus productivitatea. Cultura de coca le-ar aduce astfel venituri de 400.000 - 500.000 de pesos lunar (225 - 280 dolari), sub salariul minim din Columbia. Dar lupta împotriva drogurilor nu a dus la eliminarea acestei activităţi în Columbia, comercializarea lor reprezentând peste 2% din PIB, potrivit economistului Mejia.

Aldo Lale Demoz, reprezentantul în Columbia al biroului ONU împotriva traficului de droguri, spune că este 'o iluzie să se creadă că această problemă va fi complet eliminată'. 'Ceea ce se poate face, este ca ea să fie controlată, pentru ca accesul la droguri să devină mai complicat şi mai scump şi ele să nu poată ajunge în posesia minorilor', spune acesta.

În timp ce producţia se modifică în Columbia, Bolivia a identificat tehnici care să îmbunătăţească productivitatea de coca prin folosirea de produse chimice. Aproape două treimi din producţia de cocaină boliviană este destinată Braziliei, unde consumul de această substanţă, alături de amfetamine, a crescut de patru ori într-un interval de zece ani.

Producţia de coca a crescut şi în Peru, mai ales în văile din sudul ţării, supravegheate de grupări de gherilă.