Rătăciţi în Germania: tineri spanioli în căutarea unui loc de muncă, ademeniţi cu false promisiuni
Aproximativ 130 de tineri spanioli care au plecat în Germania pentru un loc de muncă s-au trezit părăsiţi în Erfurt (Turingia) după ce o companie de intermediere nu şi-ar fi îndeplinit promisiunile. Li s-a promis un job în Germania, însă speranţele lor s-au văzut năruite, constată Der Spiegel într-un articol publicat în ediţia de limbă engleză.
Diego Lopez, un tânăr spaniol de 21 de ani, susţine că locuieşte într-o fundătură, numind astfel pivniţa unei foste şcoli unde a ajuns să doarmă alături de alţi 20 de compatrioţi în ultimele săptămâni. Paturile suprapuse sunt înghesuite unul lângă altul în doar două cămăruţe, care miros a transpiraţie şi ciorapi murdari, susţine el. Aerul condiţionat nu funcţionează bine şi toţi trebuie să împartă acelaşi duş. De bine de rău, au căldură şi măcar nu dorm pe jos. Iar Diego Lopez încă îşi permite să locuiască aici, căci o noapte de cazare costă 3,5 euro.
Spaniolul este infirmier de meserie şi face parte din grupul de 128 de compatrioţi care s-au găsit trezit abandonaţi în Erfurt, după ce li s-au promis locuri de muncă ce nu s-au mai materializat. Plini de speranţă, ei au plecat în Germania în urmă cu două săptămâni, ca să intre în programul denumit 'Slujba vieţii mele' de către Biroul federal german pentru ocuparea locurilor de muncă. Acest program le promitea tinerilor din ţările sud-europene afectate de criză perioade de formare profesională combinată cu un loc de muncă, dar şi cursuri de limbă şi locuri de cazare - toate subvenţionate de statul german. Acesta a fost programul pe care două companii private de intermediere l-au folosit drept pretext pentru a-i ademeni şi aduce pe aceşti spanioli în Turingia (est).
Jobul vieţii lor nu a devenit însă niciodată realitate. 'Ne-au înşelat cu neruşinare', susţine Lopez, acuzându-i pe Kerstin S. şi Sven K., şefii companiilor de recrutare X-Job şi Sphinx Consulting. 'Sven mi-a spus că voi avea un salariu de 818 euro pe lună şi că voi sta într-un apartament de patru camere, cu alţi colegi', spune spaniolul. În schimb, în locul unui contract la un centru de îngrijire pentru bătrâni şi un apartament, Diego Lopez a ajuns într-o clădire lugubră fără apă curentă. Aceleaşi companii i-au trimis pe alţi solicitanţi în barăci fără căldură din partea industrială a oraşului. Unii chiar spun că s-au văzut nevoiţi să-şi petreacă nopţile în maşini. Şi n-au primit nici măcar un cent din remuneraţiile promise. Încă şi mai rău a fost când spaniolii şi-au dat seama că nu aveau niciun job care-i aştepta în Germania. Aproape niciunul nu a primit vreun job, iar companiile nici măcar nu au primit informaţii despre noii veniţi. Astfel, solicitanţii, angajatorii şi p
oliticienii sunt de acord că firmele de recrutare sunt cele care nu şi-au făcut treaba.
'Nu s-a acordat suficientă atenţie', recunoaşte Matthias Machning, ministrul economiei din landul Turingia. Politicianul socialist este şi mai alarmat de sosirea jurnaliştilor spanioli la Erfurt, care scriu despre ce li s-a întâmplat compatrioţilor lor. 'Germania nu este un paradis', a declarat el la postul spaniol de radio Cardena Ser, după ce convocat o reuniune de criză a reprezentanţilor comunităţii de afaceri din regiune cu diplomaţi de la Ambasada Spaniei la Berlin. 'Este vorba de imaginea Turingiei şi a Germaniei', a explicat el cu acea ocazie.
'Agenţii de recrutare au întrecut măsura', spune Dirk Ellinger, şeful Asociaţiei hotelierilor şi restauratorilor din Turingia. 'Nu au reuşit nici măcar să transmită liste complete cu numele corecte ale participanţilor la program', precizează el. Kerstin S. şi-a propus să plaseze 70 de stagiari spanioli în restaurante, hoteluri şi companii culinare de scală mare. Pentru un bonus de 250 de euro din partea fiecărui recrut, agenta a promis un pachet complet şi sigur, de la preselecţia candidaţilor calificaţi până la organizarea de cursuri de limbă germană şi cazare în Turingia. În acelaşi timp, ea a organizat în pripă reuniuni cu companiile angajatoare, a ratat termenele limită şi a avut în schimb pretenţii, susţine Ellinger. 'Iar când a venit aici primul spaniol, mi-a trimis un email întrebându-mă cât de repede pot să pregătesc un contract de stagiu', ca să poată aplica ea însăşi pentru subvenţiile guvernamentale de câteva sute de euro pe lună, aşa cum le promisese participanţi
lor la programul 'Jobul vieţii mele'.
La rândul său, Kerstin S. neagă aceste acuzaţii. 'Toate companiile ştiau de sosirea acestor tineri', iar multe dintre contracte nu s-ar mai fi mai semnat din cauza slabelor cunoştinţe de limbă. 'Mulţi dintre aceşti tineri nu sunt deloc interesaţi să înveţe germana', mai arată ea. În plus, susţine că tinerii spanioli ar fi fost informaţi greşit de către partenerul ei, Sven K. Acesta o acuză pe ea pentru nelămuriri.
Acum, politicienii şi oamenii de afaceri încearcă să găsească o soluţie amiabilă. Ministrul Machnig a convocat o a doua reuniune de urgenţă, la care i-a invitat pe toţi cei implicaţi. Companiile din cadrul asociaţiei locale menţionate au început să angajeze pe cont propriu şi au încheiat deja 50 de contracte de stagiu sau formare. 'În cele din urmă, probabil că vom lua 80 de spanioli', spune Ellinger. Subvenţiile guvernamentale ar putea veni şi ele. 'Este o chestiune foarte gravă, pe care o urmărim cu foarte mare atenţie', a dat asigurări o purtătoare de cuvânt a Biroului federal german pentru ocuparea forţei de muncă.
Între timp, Diego Lopez are încă speranţa că, până la urmă, va putea să primească un job în 'ţara făgăduinţei'. Aproape că nu mai are bani. Dar cei 150 de euro pentru cursul de germană daţi în Spania, banii de avion, tren şi cazare pe care agenţii i-au promis că îi vor fi rambursaţi de către guvernul federal? Probabil că nu va primi nimic înapoi, constată Der Spiegel. Pentru a primi banii, agenţii ar fi trebuit să fi prezentat deja cererea, însă deocamdată nu a fost primit niciun astfel de document la Biroul federal german pentru ocuparea forţei de muncă.
