Rafael Correa, pe urmele lui Hugo Chavez

Rafael Correa şi-a sărbătorit realegerea ca preşedinte al Ecuadorului cu un discurs în onoarea liderului venezuelean, Hugo Chavez, care conduce frontul politicienilor revoluţiei bolivariene. Rafael şi Hugo se îndrăgesc, ambii luptă pentru acelaşi ţel şi uneori poartă aceeaşi marcă de trening. Correa împărtăşeşte cu camarazii lui din 'socialismul latino-american al secolului XXI' aceeaşi carismă revoluţionară. Este cel mai popular lider al Alianţei Bolivariene pentru Popoarele Americii Noastre (ALBA) şi cel mai tânăr, cu numai 49 de ani, notează ziarul ABC.

Bolivianul Evo Morales are 53, venezueleanul Hugo Chavez 58, nicaraguanul Daniel Ortega 67 şi cubanezul Raul Castro 81. Este cel mai bine pregătit academic: economist de prestigiu cu studii în SUA şi Europa şi a fost o scurtă perioadă ministru al economiei sub preşedinţia lui Alfredo Palacio. Comparaţia cu Chavez nu este întâmplătoare: la 30 septembrie 2010, Correa a reuşit să scape dintr-o lovitură de stat pusă la cale de un grup de poliţişti. După realegerea sa, duminică, el a dovedit că este mai puternic ca niciodată şi a avertizat că 'revoluţia mea pentru cetăţeni nu va fi oprită de nimeni'.

În cariera lui de succes, Rafael Correa a fost conştient de ponderea politică pe care o reprezintă populaţia indigenă din Ecuador. Unul din patru alegători aparţine acestei etnii. Preşedintele care a învăţat să le vorbească limba, quechua, a ştiut să atragă această populaţie în mişcarea sa socialistă, acordându-le subvenţii importante pentru sănătate şi educaţie. Totuşi, în ultimul timp unele sectoare ale stângii şi importante organizaţii indigene i-au retras sprijinul în semn de protest faţă de politicile guvernamentale de extracţie a petrolului şi minereurilor de pe pământurile lor.

Rafael Correa se poate lăuda şi în termeni macroeconomici: economia a crescut cu peste 5% anual iar rata şomajului este sub acelaşi procentaj. Liderul bolivarian a reuşit să revitalizeze industria, comerţul şi serviciile, iar aurul negru din subsol îi permite un câştig de 50 de milioane pe zi. Ca şi Chavez, Correa îşi informează periodic cetăţenii de lucrurile bune făcute de guvern în propriul program de televiziune. Cu cele trei puteri în mână, aspiră să o cucerească şi pe a patra, iar în acest scop a montat un întreg arsenal împotriva acelei părţi a presei care îl critică şi împotriva ziariştilor 'plătiţi de opoziţie'.

Şi nu se opreşte aici, asemeni lui Ahmadinejad vrea să epureze reţelele sociale de gândurile anti-revoluţionare. A trimis astfel Secretariatul naţional pe urmele unui cont de Twitter care şi-a permis să-i critice politicile, cerând să fie închis. În ce priveşte Internetul, are cel mai important aliat: însuşi fondatorul Wikileaks, Julian Assange, căruia i-a oferit azil în ambasada Ecuadorului din Londra, de la 19 iunie. Mulţi analişti sunt de părere că libertăţile sunt în pericol în Ecuador, iar opoziţia a denunţat partidul lui Correa că finanţează formaţiunea PSUV a lui Chavez.

Şi avertizează că socialismul său este un cal troian care se foloseşte de mecanismele democratice pentru a se instala la putere şi a desfiinţa apoi democraţia. Ei citează şi câteva 'prietenii periculoase' cultivare de Correa, de exemplu cu iranianul Mahmud Ahmadinejad sau cu belarusul Aleksandr Lukaşenko. Până la urmă, el nu se ascunde de nimeni, toate mitingurile sale se încheie cu un slogan drag lui Che Guevara: 'Revoluţie până la moarte'.