Radu Preda: AUR nu este un accident politic/ Când conştiinţa tace, urlă tribul
AUR nu este un accident politic, ci rezultatul previzibil al unei antropologii avariate, scrie teologul Radu Preda, într-un editorial publicat de Podul
"Succesul său se naşte dintr-o combinaţie profund inegală: lehamitea legitimă faţă de o clasă politică epuizată moral şi colapsul judecăţii personale. Prima explică contextul, iar a doua explică amploarea. Acolo unde mintea nu mai este formată, ci doar ocupată, omul încetează să mai fie subiect moral şi devine masă reactivă.
În absenţa discernământului, frustrările nu se prelucrează, ci se proiectează. Eşecurile personale, profesionale sau existenţiale nu sunt metabolizate moral, nu nasc luciditate sau responsabilitate, ci se transformă în resentiment. Iar resentimentul, pentru a se simţi legitim, caută o formă colectivă, zgomotoasă, simplificatoare. AUR oferă exact acest cadru: o retorică accesibilă unei minţi nemuncite, o vină mereu externă pentru cei incapabili să-şi poarte propria viaţă
Nu asistăm la o revoltă a demnităţii, ci la o insurecţie a imaturităţii morale. Politicul devine astfel substitut de terapie ratată, iar agresivitatea, semn de autenticitate, de "vână" străbună. Când adevărul este prea incomod, este înlocuit cu strigătul. Când complexitatea devine insuportabilă, este demonizată. Când mintea se retrage, rămâne instinctul. Când conştiinţa tace, urlă tribul.
Din perspectivă teologică, problema este mai adâncă decât pare. Părinţii Bisericii vorbeau despre întunecarea minţii: starea în care omul nu mai judecă în lumina adevărului, ci sub presiunea patimilor şi a logismoi-lor, amintiţi deja într-o postare de azi. O astfel de minte nu caută binele, ci confirmarea, nu adevărul, ci un vinovat. Iar patimile, odată colectivizate, nu nasc comunitatea, ci turma. Şi câinii.
Acolo unde pocăinţa este înlocuită cu revendicarea, iar asumarea cu acuzaţia, politica devine idol, iar liderul, cum şi ce altceva?, substitut de mântuire. Dar mântuirea fără adevăr este o minciună, iar ordinea fără convertire interioară nu este decât violenţă amânată. Fără vindecarea minţii şi refacerea conştiinţei, orice proiect politic rămâne, în termenii Evangheliei, o casă zidită pe nisip.
Doxa!", scrie Preda.
