Radiografia protestelor din Turcia

Ceea ce a început ca o manifestaţie paşnică în legătură cu un plan de a demola un parc în centrul Istanbulului a degenerat şi a devenit cea mai mare mişcare de protest împotriva premierului turc Recep Tayyip Erdogan de când acesta a ajuns la putere în urmă cu mai mult de zece ani, comentează CNN, care realizează o amplă radiografie a protestelor din Turcia.

Ce a declanşat protestele?

Parcul Gezi se află în principalul cartier comercial din Istanbul şi este ultimul spaţiu verde din centrul oraşului. Prin urmare, numeroşi locuitori s-au revoltat când autorităţile au anunţat că vor să demoleze parcul şi să pună în loc o replică a unei cazărmi otomane din secolul al XIX-lea în care ar fi fost construit un mall.

Vineri, o instanţă districtuală a dispus oprirea temporară a oricărei construcţii. Primarul Kadir Topbas a subliniat că demolarea parcului nu are legătură cu proiectul privind centrul comercial, ci făcea parte dintr-un proiect mai amplu de renovare a Pieţii Taksim.

Însă mulţi dintre demonstranţi spun că furia lor nu mai este îndreptată împotriva presupusului plan guvernamental. La Istanbul, mulţimile au strigat 'Tayyip, demisionează!' - făcând referire la Erdogan - şi 'Umăr la umăr împotriva fascismului'.

De ce au devenit violente demonstraţiile?

La început, protestele au implicat câţiva locuitori furioşi care au organizat proteste restrânse. Însă numărul lor a crescut rapid. Forţele de ordine au intervenit, folosind gaze lacrimogene şi spray paralizant, iar protestatarii au răspuns aruncând cu sticle, blocând buldozerele şi ridicând baricade. Apoi, revoltaţi de comportamentul forţelor de securitate, demonstranţii au început să atace poliţia.

Organizaţiile internaţionale de apărare a drepturilor omului Amnesty International şi Greenpeace au denunţat folosirea excesivă a forţei de către poliţie împotriva protestatarilor paşnici.

Un purtător de cuvânt al lui Catherine Ashton a transmis un comunicat în care se arată că şefa diplomaţiei europene 'îşi exprimă regretul faţă de folosirea disproporţionată a forţei de către membrii poliţiei turce'. Ashton a făcut de asemenea apel la discuţii între cele două părţi.

Erdogan a recunoscut sâmbătă că forţele de securitate turce au folosit excesiv gaze lacrimogene împotriva demonstranţilor. 'Au existat erori în acţiunile forţelor de securitate, în special în ceea ce priveşte folosirea gazelor lacrimogene. În acest moment acest lucru este investigat, cercetat', a spus el.

'A existat o eroare acolo, cu siguranţă. Când este folosită excesiv, suntem şi noi împotrivă. Şi, de fapt, a existat un astfel de exces', a adăugat premierul.

Cât de extinse sunt protestele?

Începând de vineri, au existat proteste în 67 din cele 81 de provincii din Turcia, potrivit agenţiei de ştiri Anadolu. Au existat informaţii privind confruntări în capitală, Ankara, precum şi în oraşele-port Izmir şi Adana.

Peste 700 de persoane au fost reţinute începând de marţi, iar majoritatea au fost eliberate, a transmis agenţia. 58 de civili sunt în continuare spitalizaţi, iar 115 ofiţeri de securitate au fost răniţi.

De ce vor protestatarii ca Erdogan să demisioneze?

Represiunea poliţiei asupra demonstranţilor din parc a declanşat extinderea revoltelor. Acum, dimensiunea protestelor arată că în joc există o problemă mai mare, legată de libertatea de exprimare şi de acuzaţii că guvernul este opresiv.

Ajuns la putere în urmă cu un deceniu, Erdogan este cel mai puternic şi popular politician turc din ultimele generaţii, însă abordarea sa privind leadership-ul nu este pe placul tuturor turcilor, a spus Asli Aydintasbas, comentatoare politică la ziarul Milliyet.

'Avem un premier care a făcut multe lucruri bune şi care a administrat economia cu adevărat bine', a spus ea. 'Însă există de asemenea şi acest stil paternalist: 'Ştiu ce e bine pentru voi. Eu, ca tată al vostru, pot decide în privinţa parcului, podului, oraşului şi Constituţiei'. Prin urmare, consider că oamenii nu vor decât să aibă o formă mai inclusivă de democraţie în Turcia', a adăugat analista.

Cum a reacţionat Erdogan?

Un Erdogan sfidător nu dă niciun semn că ar ceda cererilor protestatarilor. Luni, el e negat acuzaţiile că trupele de securitate au folosit o forţă excesivă şi a negat că Turcia ar fi aproape de propria sa 'Primăvară Arabă'. 'Suntem servitorii poporului, nu stăpânii lui. Nu am folosit violenţa', a spus el înainte de a pleca într-o vizită de patru zile în nordul Africii.

'Persoanele din Turcia care vorbesc despre Primăvara Turcă au dreptate; anotimpul de acum, de fapt, primăvară. Însă există şi cei care încearcă să o transforme în iarnă', a spus el.

Erdogan a mai afirmat că cei care nu au reuşit să-i învingă partidul în alegeri încearcă să-l învingă 'prin alte mijloace'. 'Chestiunea pomilor din Parcul Gezi este doar pretextul', a subliniat el.

Fadi Hakura, associate fellow şi manager pentru Turkey Project în cadrul think-tank-ului londonez Chatham House, a spus că demonstraţiile nu sunt echivalente cu revoltele care au dus la căderea altor lideri arabi în urmă cu doi ani.

'Spre deosebire de Egipt şi de alte ţări arabe, Turcia este o democraţie funcţională, chiar dacă incompletă, şi este aşa din 1950', a declarat el.

'Erdogan a primit un mandat răsunător de aproape jumătate din voturi la ultimele alegeri generale din 2011. El rămâne totuşi cel mai popular politician din Turcia, în timp ce opoziţia este în mare parte văzută de numeroşi turci ca fiind slabă şi ineficientă', a explicat el.

Hakura a mai spus că protestele au coincis cu 'o economie care încetineşte rapid', iar 'factorul determinant pentru rămânerea lui Erdogan la putere va fi mai degrabă starea economiei turce decât demonstraţiile antiguvernamentale'.

Prin urmare, este Erdogan autoritar?

În noiembrie 2012, Erdogan a câştigat conducerea Partidului Justiţie şi Dezvoltare (AKP) pentru a treia oară consecutiv, atingând limita maximă de mandate.

Totuşi, regulamentul intern al AKP a fost modificat în timpul congresului partidului pentru a le permite parlamentarilor care au avut deja trei mandate - aşa cum este şi Erdogan - să fie realeşi după ce au stat pe margine un ciclu electoral.

'Unul din cele mai importante aspecte ale convenţiei a fost mesajul că premierul nu pleacă nicăieri', a scris, într-un e-mail pentru CNN de la acel moment, Suat Kiniklioglu, fost parlamentar AKP şi director al Centrului de Comunicaţii Strategice cu sediul la Ankara.

'În schimb, va încerca să devină un preşedinte care să-şi menţină afilierea partinică sau va încerca să schimbe sistemul într-unul prezidenţial sau semi-prezidenţial', a spus el.

A jucat religia vreun rol în revoltă?

Hakura susţine că protestele reflectă parţial 'polarizarea ideologică profundă dintre turcii seculari şi cu gândire liberală şi turcii mai religioşi'.

Republica Turcia modernă a fost fondată în 1923 de Mustafa Kemal Ataturk, care a instituit legi seculare pentru a înlocui tradiţionalele decrete religioase.

'Turcii laici se plâng că guvernul, care are rădăcini islamiste, este intolerant la critici şi la diversitatea stilurilor de viaţă' şi 'până acum, poziţia fermă şi puternică a lui Erdogan privind demonstraţiile a reîntărit aceste percepţii', a mai spus el.

Erdogan îşi descrie formaţiunea AKP ca fiind un partid 'conservator democrat', însă unii se tem că valorile islamice conservatoare ale AKP încalcă secularismul tradiţional al Turciei.

Comentator al ziarului Hurriyet, Yusuf Kanli a spus că un Erdogan 'arogant' a luat o serie de măsuri greşite înaintea protestelor, inclusiv adoptarea legislaţiei care instaura restricţii suplimentare asupra vânzării şi consumului de alcool.

Războaiele culturale au opus frecvent elita musulmană aflată la conducerea ţării şi segmentele mai laice ale societăţii turce.

AKP a evitat la limită să fie exclus din politică în 2008 când a fost amendat de Curtea Constituţională a ţării pentru presupuse activităţi antiseculare. Instanţa a blocat de asemenea legislaţia de a ridica o interdicţie privind portul vălului islamic în universităţile publice.

Luna trecută, au existat proteste pe reţelele de socializare şi în comentariile ziarelor când Turkish Airlines - care este deţinută de stat în proporţie de 49% - a anunţat că interzice anumite nuanţe de ruj şi de ojă printre stewardese.

O nemulţumite similară a izbucnit când compania a anunţat că nu va mai servi alcool pe o serie de rute interne şi internaţionale.

Au turcii libertate de exprimare?

Luna trecută, Emma Sinclair-Webb, din partea Human Rights Watch, a spus că 'una din problemele fundamentale privind drepturile omului este, de fapt, intoleranţa la libertate discursului'.

'Politicienii îi dau regulat în judecată pe jurnalişti pentru defăimare. Editorii nu sunt în general dispuşi să permită prea multe critici la adresa guvernului de teama de a nu afecta interesele de afaceri ale şefilor lor', a spus Sinclair-Webb.

'Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit de mai multe ori că Turcia a încălcat libertatea de exprimare. Însă procurorii, instanţele şi figuri guvernamentale aplică în continuare standarde diferite Turciei, punând botniţă opiniilor pe care nu vor să le audă', a precizat ea.

Consilierul şef al lui Erdogan, Ibrahim Kalin, a spus sâmbătă că protestatarii au dreptul să-şi exprime nemulţumirea, însă în cadrul unor limite.

'Oamenii au dreptul să nu fie de acord cu guvernul; îşi pot exercita drepturile democratice, însă pot face acest lucru în contextul unei societăţi democrate', a precizat el.

Poate fi vizitată Turcia în siguranţă în acest moment?

Ministerul britanic de Externe i-a sfătuit pe cetăţenii britanici să evite manifestaţiile 'care au urmat recentelor demonstraţii de la Istanbul şi din alte oraşe din Turcia şi în care poliţia a folosit gaze lacrimogene şi tunuri cu apă', însă nu le-a spus să evite călătoriile la Istanbul.

SUA şi-au atenţionat de asemenea cetăţenii să stea departe demonstraţiile din Turcia, care este unul din aliaţii cheie ai Washingtonului în Orientul Mijlociu.

În acelaşi timp, Siria, afectată de război, şi-a atenţionat cetăţenii să nu viziteze ţara vecină.