Profesor de relaţii internaţionale: Călin Georgescu se agaţă acum de profilul pro-rus în speranţa că se va salva dacă vine "factura juridică"
Călin Georgescu îşi dea seama că, în mod realist, şansele sale de a deveni preşedintele României sunt tot mai reduse şi începe să-l cuprindă disperarea şi probabil se va radicaliza, creându-şi acest profil de candidat prorus, tocmai gândindu-se că, ulterior, dacă vor exista consecinţe juridice asupra lui, să se agaţe de această identitate politică şi de speranţa că îl poate salva personal, a opinat, într-un interviu acordat Epoch Times, profesorul de relaţii internaţionale Valentin Naumescu.
Reporter: Vedeţi vreo legătură între interviul dat de Patruşev (consilierul lui Vladimir Putin, fost şef FSB - n.r.) referitor la România şi faptul că Călin Georgescu şi-a intensificat acum retorica prorusă? Pentru că, într-o vreme, imediat după câştigarea turului I şi chiar înainte de el, îşi mai atenuase puţin declaraţiile. Chiar am stat lângă el acolo, la Mogoşoaia, când a venit să voteze la secţia de vot închisă şi l-am întrebat de Putin, iar el a refuzat să răspundă. A încercat, aşa cumva, să atenueze aceste poziţionări. Acum vedem că iese cu declaraţii foarte explicit proruse – lumina este în Rusia, Putin care este un patriot, Occidentul este mafia etc. Cum vedeţi intensificarea retoricii proruse?
Valentin Naumescu: Eu cred că, mai degrabă, atitudinea de acum este cea normală pentru acest candidat, este cea care, de fapt, era în spatele lui de la început. Şi, dimpotrivă, ceea ce dumneavoastră credeţi că este o atenuare a atitudinii proruse nu era decât, să spunem, o strategie sau o tactică electorală, gândindu-se că ar putea intra în turul al doilea şi, sigur, oricine îşi putea da seama că, într-o societate care în niciun caz nu este prorusă, în majoritatea ei, ci este majoritar pro-occidentală, un candidat prorus nu putea să câştige alegerile. Deci era doar o adaptare, să spunem, electorală a candidatului în vederea maximizării şanselor pentru turul al doilea.
Acum însă, eu cred că, mai degrabă, îl cuprinde şi pe el, trebuie să recunoaştem, o disperare şi, practic, îşi vede, pe măsură ce încep să apară diverse semnale că ar putea să nu mai fie candidat în alegerile prezidenţiale din mai. Începe să-l cuprindă o disperare şi, probabil, se va radicaliza, cerând, într-un fel, să spunem, sau creându-şi acest profil de candidat prorus, tocmai gândindu-se că, ulterior, dacă vor exista consecinţe juridice în România asupra lui, din diverse motive – nu facem niciun fel de supoziţii acum –, dar dacă vor exista astfel de abordări judiciare, să spunem, să se victimizeze în continuare şi să spună că asta se întâmplă doar pentru că a fost perceput drept candidat prorus.
Eu cred că, în mod realist, şi el îşi da seama că şansele de a deveni preşedintele României sunt tot mai reduse şi, atunci, sigur, se gândeşte la un viitor personal al lui, agăţându-se de această identitate politică şi, probabil, de speranţa că îl poate salva personal când lucrurile se vor încheia.
Reporter: Credeţi că se teme de închisoare, să înţeleg?
Valentin Naumescu: Eu nu pot... Încă o dată, nu fac speculaţii, dar am sugerat de ce a existat diferenţa între cele două atitudini. Cred că aceasta de acum este, de fapt, cea reală, cea care îl caracterizează.
A fost dintotdeauna, ca şi candidat, un om, o portavoce a tezelor Kremlinului, mascate, disimulate sub tot felul de... deja le ştim, veşmintele acestea: fie ale neutralităţii, ale pacifismului, ştim toate aceste teze ipocrite ale Kremlinului. Sigur că, la un moment dat, când intrase în turul al doilea, avea nevoie de o atenuare a lor, repet, din perspectivă strict electorală. Acum înţelege că ea nu-i mai este utilă şi, sigur, revine la ea, poate chiar o maximizează, tocmai în ideea de a-i oferi tot ce e posibil pentru o salvare personală.
Reporter: Cum îl vedeţi dumneavoastră pe Călin Georgescu? Sunt voci care îl caracterizează drept un produs al fostei securităţi ceauşiste, având în vedere legăturile lui de notorietate deja cu Sergiu Celac, cu Mircea Maliţa, cu alţi nomenclaturişti. Sunt alţii care îl văd drept omul Moscovei. Dumneavoastră cum îl vedeţi? Ambele? Una dintre ele?
Valentin Naumescu: Personal, nu pot să spun că nu auzisem de Călin Georgescu înainte de alegerile prezidenţiale, pentru că auzisem. Acest nume pur şi simplu îmi trecuse prin faţa ochilor în diverse articole şi ştiri, dar cu totul si cu totul nesemnificativ, ca un personaj minor în spaţiul public românesc şi, cu siguranţă, un personaj al sistemului. Al sistemului politic şi administrativ, căci candidatul, fostul candidat de care vorbim, a avut funcţii în sistemul administraţiei centrale din România, a avut mai multe încercări de a accede spre poziţii politice, deci nu este un personaj nou, apărut brusc acum din spuma societăţii civile.
Este un vechi personaj, un client al sistemului politic şi administrativ, care a avut diverse funcţii şi care a găsit la un moment dat un culoar de a pătrunde spre alegerile prezidenţiale. Şi el a scăpat la un moment dat din radarul presei mainstream, care nu era interesată, tocmai pentru că era absolut nesemnificativ în sondajele de opinie, dar a jucat intens în cartea promovării, să spunem, prin aceste mijloace netradiţionale, neconvenţionale ale reţelei tiktok, dovadă un lucru pe care l-au semnalat specialişti, de exemplu, în ştiinţe politice din străinătate. Mi l-au spus şi mie colegii. Deci vedeţi că un lucru foarte simplu s-a produs acolo. Are 2,2 milioane aproximativ de voturi, în condiţiile în care aproximativ 15 milioane de români efectiv nu au auzit de el. Lucrul acesta este complet anormal într-o democraţie. Asta înseamnă că a fost o lovitură ţintită, că au fost etichetări, au fost targetări în reţeaua socială tiktok, care au mers direct la potenţialii votanţi.
Pentru că nu se poate ca cineva să iasă pe locul întâi în alegerile prezidenţiale, în condiţiile în care mai mult de două treimi din societatea românească nici măcar nu au auzit de el până în seara turului întâi al alegerilor prezidenţiale. Asta este fără precedent şi nu se poate. Deci, într-adevăr, a fost targetat un grup. Grupul acesta a votat şi reprezintă doar aproximativ 11% din populaţia României, 2,2 milioane de locuitori, în condiţiile în care, repet, marea majoritate de fapt nu ştia cine este.
Deci nu era cunoscut pentru activitate politică, pentru proiecte, pentru oferta electorală. Nimeni nu-l văzuse de fapt efectiv în întâlniri politice cu alegătorii sau la televiziunea mainstream, părea mai degrabă o hologramă. Îl vedeam în înregistrări, în filmuleţe, în care, mă rog, desfăşura diferite acţiuni, înota într-un lac îngheţat, după modelul Putin. Deci făcea tot felul de lucruri singur sau cu soţia împreună. Ori nimeni nu-l văzuse de fapt real, participând la competiţia politică. Aşa cum ştim că există şi alţi candidaţi pe care-i vedem cu bune, cu rele, cu minusuri, mai râdem de ei, mai îi corectăm, dar sunt reali, în carne şi oase. Îi vedem în dezbateri politice, electorale.
Omul acesta, efectiv, au fost puţine ocazii, înţeleg de la jurnalişti, în care a interacţionat cu presa, presa normală, să spunem, mainstream. Da, de fiecare dată se enerva aproape că avea momente de iritare la întrebări normale din partea jurnaliştilor. Întrebări de ordin economic, legislativ, de politică externă, de politici sociale, de justiţie, stat de drept. Întrebări, cum se pun unui candidat în alegerile prezidenţiale. El repeta aceleaşi formule mecanice pe care le avea, unele mesianice, mă rog, majoritatea nişte bazaconii antiştiinţifice. Şi aici era punctul lui tare, da, că avea aceste formule prefabricate pe care le repeta la nesfârşit pe reţelele sociale, fără ca cineva să îl contrazică.
Deci acest candidat de fapt nu a fost contrazis de nimeni în campania electorală pentru simplul motiv că nu a intrat în dezbateri electorale, nu şi-a făcut cunoscut programul politic, electoral, el nu a ajuns de fapt la cunoştinţa opiniei publice din România, să nu ne iluzionăm. Au fost nişte oameni efectiv targetaţi, care primeau mesaje că este cel mai bun candidat şi este salvatorul şi doar aceşti oameni l-au votat, ceilalţi nici nu ştiau că există sau că are un program electoral pentru alegerile prezidenţiale.
Asta este foarte anormal şi, într-adevăr, a fost semnalat de specialişti în campanii electorale, care arată că a fost un anumit tip de tactică, de manevră de PR, cu totul neobişnuită şi de aceea aşteptăm prin acest raport să vedem ce anume s-a produs ilegal, pentru că, până la urmă, aici trebuie să ajungem la nişte motive clare. Noi nu negăm că acestea există, ştim toţi că de mulţi ani Rusia ţinteşte democraţiile, să destabilizeze democraţiile în spaţiul occidental. Încercase cu câteva luni înainte în Republica Moldova, mă rog, nu ne-am gândit şi e vina instituţiilor statului român că nu au prevăzut că aşa ceva va urma în România.
Reporter: E de notorietate că au intervenit în alegeri în Moldova, în Franţa, peste tot, adică serviciile noastre credeţi că nu-şi imaginau acest lucru? Cum o vedeţi dumneavoastră, incompetenţă sau complicitate?
Valentin Naumescu: Nu ne putem explica, dar este grav că am ajuns în această situaţie. Acum vedem că apar date internaţionale, în UE, în care se spune că în ultimii ani au fost cel puţin 50 de atacuri hibride ale Rusiei în 13 ţări, dacă nu mă înşel.
Deci eu nu înţeleg ce au aşteptat autorităţile de la noi în frunte cu preşedintele, care ne dădeau asigurări că procesul electoral decurge normal, că nu sunt neregularităţi, pentru ca, dintr-odată, să ne dăm seama că lucrurile au fost atât de grave. Acest raport, realmente, trebuie să apară şi, în opinia mea, sau a noastră, a celor care au lucrat la acest comunicat, nu eu personal l-am scris, ci juriştii noştri, el trebuie să apară înainte de începerea campaniei electorale.
Pentru că există acum un calendar electoral. Ştim deja că ar trebui, cel târziu, în câteva săptămâni, deci în februarie, să avem aceste explicaţii din partea autorităţilor române, tocmai pentru a avea o campanie electorală centrată pe elementele de interes public. Pentru că acum nimeni nu mai vorbeşte, de fapt, de oferte electorale, nici măcar alţi candidaţi. Toată lumea este concentrată şi atenţia opiniei publice este, în practică, deturnată şi distorsionată, în loc să discutăm, să vedem ce le propun alţi candidaţi în domeniul politicii externe şi de securitate, în domeniul justiţiei şi statului de drept, deci pe atribuţiile constituţionale ale preşedintelui.
Toată lumea vorbeşte ca în titlul celebrului film „A fost sau n-a fost?”. Noi nu putem rămâne la nesfârşit cu această dilemă. Probabil că a fost, credem lucrul acesta, dar am vrea să trecem dincolo de nişte documente preliminare şi destul de sumare. Totuşi vrem lucruri mai serioase şi mai aprofundate, tocmai pentru a linişti atmosfera şi a o detensiona din perspectiva alegerilor prezidenţiale.
Reporter: Bine, acum ştim că a apărut şi informaţia că şi PNL-ul a fost implicat în campania lui Călin Georgescu de pe Tik Tok şi mulţi oameni, după ce au apărut informaţii despre PNL, au exclus ruşii, deşi nu se exclud unele pe altele.
Valentin Naumescu: Asta e o mare greşeală, adică chestiunile nu se exclud. Atenţie, este foarte posibil ca cele două partide politice tradiţionale, mainstream, să spunem aşa, PSD şi PNL, să se fi jucat cu focul în această campanie electorală şi să fi încercat diverse prostioare de strategii electorale, prin care credeau ele că pot ajunge la un anumit tur 2.
Deci, ca să o spunem direct, PSD-ul transferă voturi lui Simion în speranţa unui tur 2 Ciolacu-Simion, iar PNL-ul, care se teme de scenariul finalei Ciolacu-Simion, încearcă să-l ajute pe Călin Georgescu pentru a-l scădea de fapt pe Simion, crezând că astfel îl ajută pe Nicolae Ciucă să intre în turul 2. Deci iată că ambele s-au înşelat, şi PSD şi PNL, şi până la urmă în turul 2 nu a intrat nici candidatul PSD-ului, nici candidatul PNL-ului. Deci este ironia, istoria politicii, dacă vrei, ambele partide s-au păcălit în strategia lor.
Dar asta nu exclude interferenţa Rusiei şi un atac hibrid, foarte profesionist organizat. Da, profesionist din punct de vedere al organizării reţelelor sociale şi al algoritmilor. Eu nu sunt specialist, deci nici nu am măcar cont pe tiktok, dar înţeleg că această reţea poate fi exploatată într-un anumit sens de către cei care cunosc algoritmii ei.
Deci nu se exclud cele două lucruri: greşelile sau naivităţile celor două partide tradiţionale, PSD şi PNL, care fiecare credea că îşi promovează în felul acesta interesele propriului candidat. Şi nici atacul hibrid al Rusiei nu este exclus. Dar totuşi nu ne putem limita la ceea ce am primit public noi toţi, ca societate, acele desecretizări de la CSAT, care au fost binevenite, dar sunt insuficiente înaintea deciziei CCR.
