Problema sistemului britanic de asistenţă socială

În această săptămână, 43 de episcopi anglicani au atacat legislaţia (Welfare Benefits Up-Rating Bill) care prevede plafonarea creşterii multor ajutoare sociale la 1% pentru următorii trei ani, avertizând că aceste măsuri vor avea un efect 'profund disproporţionat' asupra copiilor, relatează Wall Street Journal (WSJ).

La acest apel s-a adăugat şi vocea Arhiepiscopului de Canterbury, care a susţinut că plafonarea ar putea împinge în sărăcie până la 200.000 de copii.

Familiile cu copii - susţin episcopii, care au făcut apel la Camera Lorzilor - au fost deja afectate sever de reducerile aplicate creditelor fiscale, ajutoarelor pentru maternitate şi asistenţei pentru locuinţe, astfel încât acestea nu îşi mai pot permite o altă 'pedeapsă'.

De cealaltă parte, ministrul pentru muncă şi pensii, Iain Duncan Smith, insistă că este 'corect' ca nivelul ajutoarelor să nu depăşească valoarea salariului mediu.

Disputele sunt însă la început, notează publicaţia americană. Luna viitoare, prima schemă pilot privind limitarea solicitărilor de ajutoare sociale la 26.000 de lire sterline va debuta în patru consilii din Londra, urmând să se extindă la întreaga ţară în luna septembrie.

Chiar dacă modificările propuse nu contravin legii, miniştrii riscă să piardă războiul propagandei la care s-au angajat prelaţii alături de alte grupuri de interese. În condiţiile în care cazurile de familii muncitoare, cu venit redus, ale căror ajutoare vor fi reduse sunt prezentate atât în mass-media cât şi în Parlament, există pericolul ca politicienii să îşi adapteze din nou cheltuielile la solicitările pe termen scurt.

Însă problemele pe termen lung ale sistemului de asistenţă socială din Marea Britanie sunt mai dificile decât pot prevedea episcopii sau ministrul muncii. Potrivit WSJ, sistemul britanic de protecţie socială este ruinat, deoarece el a încălcat toate regulile prevăzute de fondatorul său, William Beveridge, care a proiectat un sistem de asigurare contributiv în care fiecare gospodărie are nevoie de unul susţinător financiar.

Ajutoarele sociale, credea Beveridge, vor depinde de contribuţiile plătite într-o viaţă de muncă, iar cei care nu au câştigat sau plătit suficient vor primi un ajutor mai mic Sistemul era gândit având în centru principiul că este greşit din punct de vedere moral dacă sistemul îi penalizează pe cei care muncesc sau economisesc, sau dacă celor care nu muncesc le merge mai bine decât celor care câştigă un venit.

Cu toate acestea, până în anii '70, a devenit acceptată ideea că statul poate suplini persoana care care aducea banii într-o familie, oferind locuinţe şi mijloacele de trai pentru o proporţie tot mai mare de persoane.

Potrivit Wall Street Journal, Marea Britanie plăteşte în prezent pentru nerespectarea modelului contributiv, iar economiile care vor rezulta din tăierile propuse vor fi înghiţite de un val de noi dependenţi de ajutoare sociale.