Problema romilor, un subiect politic în contextul anului electoral 2014 din Franţa (presă)

Problema romilor va fi, după toate indiciile, un subiect de neocolit în 2014, când în Franţa vor avea loc alegeri locale şi europene, comentează miercuri publicaţia Atlantico.fr.

Proveniţi din România, Ungaria, Slovacia, Serbia sau Kosovo şi constituind un amestec de diferite cetăţenii şi statute administrative, romii agită deja spiritele politice, adaugă sursa citată.

În această săptămână, Nathalie Kosciusko-Morizet, candidata Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP, de opoziţie) la Paris, se ocupa de problema securităţii. Pe linia sa de ochire se aflau îndeosebi bandele de romi, foarte vizibile pentru parizieni şi care cumulează nemulţumirile comercianţilor, ale turiştilor şi ale locuitorilor.

Anterior, în cursul verii, primarul Nisei era cel care denunţa inerţia guvernului francez faţă de creşterea numărului de tabere ilegale.

Romii au reprezentat un subiect fierbinte de la discursul preşedintelui de dreapta Nicolas Sarkozy din 30 iulie 2010 de la Grenoble. O tornadă mediatică, europeană şi chiar ecleziastică - Biserica Catolică a denunţat politica dusă la acea vreme - s-a abătut asupra executivului.

Totul arată că problema romilor va reprezenta un subiect de neocolit în 2014, dublu an electoral. Povară atât pentru administraţiilor rurale cât şi pentru cele urbane şi simbol - sau ''ţap ispăşitor'' - al unei Europe care nu mai reuşeşte să-şi ţină sub control fluxurile, problema romilor este un chilipir electoral, mai scrie Atlantico.fr.

Motiv de preocupare ce transcende delimitările partizane, prezenţa romilor este într-adevăr un subiect pentru francezi. Potrivit unui studiu Harris Interactive, 70% dintre ei se declară preocupaţi de această problemă, iar 73% consideră, de asemenea, că această temă ar trebui să fie importantă pentru guvernul premierului socialist Jean-Marc Ayrault. În opinia lor, problema romilor trebuie, în mod logic, înscrisă pe agenda politică. Iar focalizarea este masivă în rândul simpatizanţilor Frontului Naţional (FN, extrema-dreaptă) şi ai UMP, unde procentele sunt de 95% şi, respectiv, 90%. Aproape un simpatizant din doi ai Partidului Socialist (PS, la putere) se declară, de asemenea, preocupat de această problemă.

Potrivit Harris Interactive, 86% dintre francezi se opun instalării în apropierea domiciliului lor a taberelor de romi într-un spaţiu neprevăzut pentru acest scop. Caracterul sălbatic al unor tabere este denunţat în mod clar de către francezi, care cer răspunsuri în forţă. Un sondaj IFOP arată că 80% dintre francezii chestionaţi sunt în favoarea desfiinţării taberelor ilegale. În contextul polemicii declanşate de guvernarea Sarkozy, în vara lui 2010, procentul era de 66%.

Dornici să-şi arate dezaprobarea faţă de puterea de dreapta, simpatizanţii socialişti denunţau, cu o largă majoritate, discursul represiv al preşedintelui Sarkozy. În prezent, 70% dintre simpatizanţii socialişti doresc desfiinţarea taberelor ilegale de romi. Prin urmare, respectarea legii reprezintă o cerere transpartizană, care nu este lipsită de unele ambiguităţi. O parte dintre francezi consideră o greşeală faptul că romii n-au dreptul de a sta pe teritoriul francez. Or, cetăţenii din România şi Bulgaria au dreptul, ca membri ai Uniunii Europene, să circule liber în toate ţările membre timp de trei luni, după care sunt supuşi unor restricţii.

În afară de dezbaterea referitoare la legalitate, cifrele indică şi o stare de crispare privind chiar acceptarea romilor pe teritoriul francez. Există, mai întâi, un sentiment al neputinţei, evaluat în urmă cu un an de către IFOP. Potrivit studiului, o majoritate zdrobitoare a francezilor (73 %) consideră că desfiinţarea taberelor de romi de către forţele de ordine nu este o măsură eficientă şi că nu face decât să paseze problema. Există percepţia privind un stat depăşit de o populaţie care sfidează legile, percepţie ce a alimentat, fără îndoială, respingerea masivă a acestei populaţii. În prezent, 44% dintre francezi declară că se opun prezenţei taberelor de romi fie şi într-un spaţiu prevăzut pentru cazarea lor. Mai mult decât legalitatea prezenţei, asimilarea este în general cea pusă în cauză.

Dilema franceză: După cum explica un articol din Délits d'Opinion, societatea franceză în profunzimea sa este cea divizată între cultura ajutorării, refuzul stigmatizării şi cererea tot mai mare de autoritate. Intervievate de LH2 a doua zi după izbucnirea polemicii din 2010, două Franţe se contraziceau, o mică majoritate estimând că politica executivului nu este în conformitate cu principiile Republicii Franceze.

În prezent, dezbaterea nu mai poate fi redusă la o interpretare binară privind populaţia de dreapta contra populaţiei de stânga. Candidaţii locali şi cei de pe listele europene, care nu vor rata să se ocupe de problema romilor, vor oscila între cele două laturi contradictorii ce persistă în societatea franceză şi, probabil, în spiritul fiecăruia. Va trebui să se răspundă cu eficienţă unui sentiment de exasperare ce ameninţă însăşi existenţa pactului social, fără a cădea în obsesia ce ar cristaliza o neputinţă politică mai largă în ceea ce priveşte problema romilor.