Prin ce se deosebesc OMG-urile de produsele naturale?
(photos.com)
Producătorii de organisme modificate genetic (OMG) susţin că nu există nici o diferenţă dintre propriile lor produse şi cele create de Mama Natură. În acelaşi timp, există o serie de argumente consistente care ne vorbesc contrariul. Spre exemplu, în cadrul analizei comparative a valorii nutritive a doua soiuri de porumb s-a constatat că porumbul modificat genetic demonstrează o insuficienţă serioasă de nutrienţi minerali şi, pe deasupra, abundă în tot felul de toxine.
Potrivit rezultatelor studiului ”Nutriţional Analysis: Comparison of GMO Corn versus Non-GMO Corn”, s-a dovedit că porumbul natural este de 20 de ori mai bogat în diverse substanţe nutritive, energie şi proteine, comparativ cu porumbul modificat genetic. În plus, porumbul autentic ne poate furniza şi un aport net superior de energie: de circa 3400 de ori mai mult per gram pe secundă
Porumbul natural conţine cantităţi mai mari de potasiu, magneziu, calciu, sulf şi mangan. Potrivit evaluării comparative a nutrienţilor, potasiul, care este un element necesar pentru producerea de energie şi funcţionarea celulelor, există în porumbul modificat genetic în cantităţi infime (0,7 ppm). În cazul porumbului normal, acesta este de 13 ori mai mare (9,2 ppm). În plus, porumbul transgenic include de 46 de ori mai puţin magneziu. Diferenţele similare sunt valabile şi în cazul celorlalte elemente nutritive, cum ar fi calciul, sulful şi manganul.
Pe lângă faptul că porumbul ”creat de natură” conţine mai multe substanţe nutritive, acesta nu incorporează toxine de tipul clorurilor, formaldehidei, glifosatului şi altor substanţe chimice nocive. Potrivit datelor studiului, porumbul OMG conţine de 19 ori mai mult glifosat decât norma maximă permisă, precum şi de 200 de ori mai multă formaldehidă comparativ cu limita maximă de inofensivitate (0,97 ppm).
Importanţii producători agricoli de OMG-uri susţin că nu există nici o deosebire dintre produsele lor şi cele furnizate de natură. Cu toate acestea, diferenţele constatate de specialişti nu sunt suficient de semnificative?
