Primăvara Arabă şi provocările la adresa Israelului

În cadrul unei conferinţe ţinute la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative (SNSPA), reputatul expert în antiterorism Jonathan Fine de la Universitatea Herzlyia din Israel, s-a arătat sceptic faţă de rezultatele Primăverii Arabe în sensul democratizării statelor arabe care şi-au înlăturat dictatorii. Expertul vede mai degrabă o radicalizare prin venirea la putere a islamiştilor şi avertizează că un stat guvernat de şaria, legea islamică, nu poate să fie democratic.

Fine recunoaşte că revoluţiile din lumea arabă au avut şi „aspecte pozitive precum faptul că generaţia Facebook a demonstrat pentru prima oară împotriva problemelor sale reale legate de sărăcie, de şomaj, de încălcarea drepturilor şi pentru prima dată generaţia tânără a fost pregătită să-şi dea viaţa în lupta cu regimul”. De asemenea, în opinia sa, remarcabil este şi faptul că Israelul n-a mai fost acuzat pentru tot ce se întâmplă rău. Totuşi expertul israelian susţine că Egiptul post-Mubarak dominat de Frăţia Musulmană care deţine aproape toate pârghiile puterii nu este o democraţie în accepţiune occidentală după cum piaţa Tahrir şi generaţia Facebook nu sunt elita care conduce ţara în prezent.

În plus, religia joacă un rol important în politică în aceste state pentru că musulmanii în general nu fac deosebiri între politică şi religie. Fine deplânge faptul că puţini cercetători se dedică studierii motivaţiilor religioase ale islamiştilor radicali. Pentru a înţelege mindset-ul militanţilor Al-Qaeda, Hamas şi Hezbollah, în opinia sa, trebuie înţeleasă interpretarea pe care o dau aceştia textelor sfinte, cum îşi definesc duşmanii.

Provocările Israelului

Expertul consideră că Frăţia Musulmană vrea să readucă Orientul Mijlociu în evul mediu şi că lupta se dă acum în regiune între cei care se opun modernizării şi cei care sunt pentru. În opinia sa însă ameninţările principale sunt Pakistanul, Iranul şi Siria. Primul este un stat nuclear cu instituţii fragile, în legătură cu care SUA şi Israelul sunt îngrijorate ca arsenalul nuclear să nu ajungă în mâinile talibanilor mai ales „că logica de descurajare nucleară din timpul Războiului Rece nu poate fi aplicată mişcărilor teroriste”. La fel există pericolul ca armele chimice din Siria să cadă în mâinile Hezbollah sau Al-Qaeda după înlăturarea lui Assad de la putere, mai ales că opoziţia siriană este foarte diversă şi include şi elemente sunnite radicale, celule Al-Qaeda. Fine se întreabă ce se va întâmpla cu alauiţii, secta din care provine Assad după debarcarea acestuia. Vor fonda ei un stat separat pe coasta mediteraneană?

Iar Iranul rămâne o ameninţare pentru vecinii săi prin programul său nuclear. „Nu am nimic cu ţara şi cu cultura persană, dar când vine vorba despre acest regim cred că este cel mai rău de la Germania nazistă în coace mai ales că spune că vrea să şteargă Israelul de pe harta lumii”, susţine analistul.

raţia Musulmană nu este o entitate democratică. Iar un stat şaria nu poate să fie o democraţie. Să nu uităm că Al Qaida şi Hamas se trag doctrinar din Frăţia Musulmană.

Şi Egiptul va fi o mare provocare pentru că evoluţiile de la Cairo vor influenţa întreaga regiune. “Frăţia Musulmană nu este o entitate democratică. Iar un stat şaria nu poate să fie o democraţie. Mai mult, să nu uităm că Al-Qaeda şi Hamas se trag doctrinar din Frăţia Musulmană”, subliniază Jonathan Fine.

În acest mediu ostil, Israelul îşi vede contestat dreptul la existenţă ca stat de către Hamas, Hezbollah sau regimul de la Teheran. “Cele două mari ameninţări la adresa Israelului sunt în prezent programul nuclear al Iranului şi arsenalul biologic al lui Assad care ar putea cădea în mâinile teroriştilor odată cu îndepărtarea acestuia de la putere. Avantajul Israelului este că axa răului Iran-Siria-Liban se dezintegrează. Totuşi nu ştim ce se va întâmpla cu Siria, cu Înălţimile Golan, unde pe fondul stabilităţii regimului Assad nu au mai avut loc atacuri asupra Israelului. Un alt aspect pozitiv rezultat din Primăvara arabă este că ţările cuprinse de revoluţii au atâtea probleme de rezolvat în interior că vor fi prea ocupate să ducă un eventual război împotriva Israelului”, a explicat Fine pentru Epoch Times. În opinia să, „nu se poate vorbi de o Primăvară arabă ca primăvara popoarelor din 1848 pentru că regiunea este dominată de musulmani fundamentalişti”.

Israelienii trebuie să se apere de atentate şi rachete printr-o supraveghere riguroasă care implică limitarea drepturilor civile. Fine consideră că protejarea vieţii cetăţenilor poate justifica aceste măsuri, la fel cum poate justifica aşa numitele targeted killings ordonate de preşedintele Obama prin folosirea dronelor în ţări precum Yemen.