Prevenirea influenţei negative a tehnologiilor informaţionale asupra copiilor în contextul legislaţiei Republicii Moldova

Globalizarea interesului faţă de violenţa în familie este consecinţa conştientizării privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru a părinţilor, juriştilor, avocaţilor şi a organelor de drept responsabili de găsirea unor soluţii, dar şi de mobilizarea acestora pentru implicarea şi participarea la prevenirea şi/sau diminuarea acestui fenomen şi cu ajutorul noilor tehnologii informaţionale.

Dezvoltarea societăţii are ca obiectiv fundamental intensificarea proceselor şi procedeelor de informare; atunci când creşte viteza de comunicare, creşte repede cantitatea de informaţii cu o tematică mult mai variată. În perioada modernizării societăţii, în condiţiile extinderii informaţiei, în faţa omenirii apare obiectivul adaptării la aceste condiţii şi principalul – menţinerea integrităţii morale şi culturale. Societatea contemporană în mod tradiţional introduce modificări globale în procesele istorice, economice, sociale. [1]

La rândul său şi familia a suferit transformări profunde. Termenul „familia” îşi are originea din latină care provine de la „famulus - sclav de casă”. De-a lungul timpului înţelesul cuvântului s-a schimbat. În trecut familia era proprietatea bărbatului (pater familias).

În sensul Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului, familia este privită ca „unitatea fundamentală a societăţii şi mediul natural pentru creşterea şi bunăstarea tuturor membrilor săi, în mod deosebit a copiilor, care trebuie să beneficieze de protecţia şi de asistenţa de care au nevoie pentru ca ei să-şi poată juca pe deplin rolul lor în societate”. [2]

Termenul de familie încorporează realităţi diferite în urma transformărilor intervenite atât la nivel social, cât şi individual. Schimbările politice, sociale, juridice, culturale şi economice din societate, în ultimele decade, au fost însoţite de schimbări în sfera familie. Cea mai spectaculoasă modificare se consideră a fi trecerea de la familia nucleară la o diversitate de modele noi. Astfel familia formată din cuplu conjugal căsătorit potrivit legislaţiei în vigoare şi din copiii acestui cuplu înceatează să mai fie modelul dominant. Acest fenomen care a fost denumit „a doua tranziţie demografică”[3], atrage după sine diverse consecinţe negative exprimate prin agresiuni, acţiuni violente, comportamente nupţiale, prezenţa tendinţelor libertine, etc.

Deşi diversele schimbări pe de o parte constituie aspecte de modernizare a societăţii, acestea totuşi pot constitui şi premise ale violenţei în familie, creând deformări serioase în societate.

Din toate acestea are de suferit, întreaga societate şi în primul rând, tânăra generaţie care este nevoită să îndure dubla presiune pentru schimbare. Schimbări mari se produc la nivelul instituţiilor de învăţământ, procesului de instruire, activităţilor extraşcolare, coabitării familiale şi educării copiilor. Lipsurile materiale, financiare, creşterea numărului de persoane mature şi adolescenţilor care utilizează băuturi spirtoase, utilizarea drogurilor – duce la creşterea agresivităţii, numărului de persoane implicate în diferite acţiuni amorale, criminale, acte de violenţă [4]

De aceea este foarte important ca în fiecare familie părinţii să fie un exemplu şi să educe copiii potrivit normelor morale şi legale. Căci potrivit Codului Familiei, ”copilul are dreptul la educaţie din partea părinţilor, la dezvoltarea capacităţilor intelectuale, la libertatea gândirii şi conştiinţei, la apărarea demnităţii şi onoarei.”[5] Doar astfel poate fi evitată dezvoltarea violenţei atât în cadrul familiei, cât şi între copii.

Conform Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului, ”copilul are dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi a fi îngrijit de aceştia”[6], iar statul va ”veghea ca niciun copil să nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei sale”[7] cu anumite excepţii. Principiul respectiv a fost consacrat încă prin Declaraţia Drepturilor Copilului din 1959. Potrivit acesteia ”pentru dezvoltarea deplină şi armonioasă a personalităţii sale copilul are nevoie de dragoste şi înţelegere. El va creşte, pe cât posibil, sub îngrijirea şi răspunderea părinţilor săi, care vor fi responsabili pentru el.[8]

Însă există diverse circumstanţe ce nu depind de părinţi, care pot afecta minuţios dezvoltarea morală a copiilor.

Astfel, urmând scopul profitului, sunt folosite toate metodele posibile de atragere a maselor largi, pentru a mări tirajele şi ratingul, făcând ca producătorul de informaţii ”parte din care este Internetul”[9] să ofere diverse informaţii cu un conţinut variat. ”Cu părere de rău în multe cazuri, apar multe invitaţii de a accesa şi alte site-uri, altele - automat se deschid, în care se propagă prostituţia, agresivitatea faţă de alte persoane, jocuri cu caracter violent”. [10]

Copii noştri au acces mare la informaţie prin intermediul tehnologiilor noi. De aceea sarcina principală a părinţilor şi a fiecăruia dintre noi este de a utiliza cunoştinţe pentru formarea tinerei generaţii de a lucra cu fluxul de informaţii pentru a crea ”propriul produs informaţii - un instrument care implică activităţi educaţionale inovative”. [11]

În anul 2002, Papa Ioan Paul a declarat că informaţia în Internet trebuie selectată, extrasă şi clasificată minuţios şi este importantă calitatea şi tipul informaţiei utilizate, căci internetul propagă idei şi valori amorale şi inumane, diferite tipuri de violenţă virtuală.

Coroborând normele legale expuse şi cu cele relatate evidenţiem că părinţii sau după caz alţi membri ai familiei sunt responsabili pentru orientarea şi dezvoltarea capacităţilor copilului.

Articolul 5 al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului introduce conceptul de ”responsabilitate părintească” care este în strictă corelare cu drepturile şi obligaţiile recunoscute ocrotitorului legal al copilului în scopul asigurării educării şi creşterii acestuia.

Astfel pentru a evita efectul negativ al emisiunilor TV sau al informaţiilor de pe Internet asupra copiilor, în primul rând părinţii trebuie să stabilească limitele necesare, căci ”răspunderea pentru creşterea copilului şi asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rând părinţilor”. [12]

Este recomandabil părinţilor să ţină cont de următoarele sfaturi:

1. Povestiţi-le copiilor despre televizor în fiecare etapă a creşterii, explicându-le avantajele şi dezavantajele.

2. Limitaţi-vă timpul dvs. la televizor, dând astfel un exemplu copiilor.

3. Uitaţi-vă împreună cu copiii la programele preferate, încurajându-i să aleagă programe în care se vorbeşte despre dragoste, cooperare, prietenie, loialitate.

4. Explicaţi-le copiilor că emisiunile, filmele şi desenele animate ce conţin violenţe au efect negativ pentru dezvoltarea lor.

5. Citiţi-le copiilor mai multe poveşti interesante sau povestiţi-le diverse istorioare ce ar putea să-i intereseze, trezindu-le interesul faţă de frumos.

Evidenţiem că rolul primordial în creşterea şi dezvoltarea copiilor le revine părinţilor.