Adolescenţa, vârsta marilor întrebări

Poate că despre nici o altă perioadă a vieţii nu s-a vorbit atât de mult ca despre adolescenţă.

Simplu, adolescenţa este perioda de tranziţie între copilărie şi maturitate, dar câte transformări importante, profunde şi rapide au loc acum... atât din punct de vedere fizic cât şi psihologic.

Adolescenţa, nu este un interval încadrat între anumite limite fixe, depinde de la individ la individ, la fete începe puţin mai devreme decât la băieţi, dar în general începe pe la 10-12 ani, cu preadolescenţa şi se finalizează în jurul vârstei de 19 - 21 ani.

Adolescenţa este vârsta maturizării sexuale şi emoţionale, vârsta tulburătoare a căutărilor şi a marilor întrebări. Încercând să-şi găsească propria identitate, adolescentul se simte de multe ori singur şi neînţeles. Furtuna hormonală determină o creştere explozivă, câteodată nearmonioasă a corpului, dar şi comportamente impulsive, contradictorii sau imprevizibile.

Astfel, adolescenţii devin foarte preocupaţi de înfăţişarea fizică şi imaginea corporală, (atât fetele cât şi băieţii), stau multe ore în faţa oglinzii, analizându-se, învăţând să se adapteze şi să-şi accepte noul corp; sunt îngrijoraţi de coşurile apărute peste noapte şi pielea grasă a feţei, sau îşi examinează muşchii de mai multe ori pe zi; apar neliniştile exagerate faţă de starea de sănătate, acuză des cefalee sau oboseală, în special fetele. Băieţii folosesc acţiunea şi violenţa pentru a se elibera de propriile angoase şi de această ipohondrie pasageră. De aici pasiunea pentru filme de groază, SF, sau desene cu monştrii.

Dacă până acum au internalizat valorile şi atitudinile părinţilor, de aici încolo are loc o redefinire a valorilor, judecăţilor şi sentimentelor. Apare atitudinea critică mai ales faţă de valorile impuse, dorinţa de autonomie. Oscilează între a ieşi în evidenţă, a fi unic, original, uneori până la extravaganţă, deoarece, a fi comun este... ''spaima sufletului şi a trupului'' şi nevoia de apartenenţă la un grup, de a fi ca toţi ceilalţi, o anumită vestimentaţie, de ''firmă'', un limbaj specific şi coduri secrete de comunicare.

Se confruntă cu numeroase temeri, printre care: de nu fi suficient de apreciat, de nu răspunde aşteptărilor adulţilor, de a fi ridiculizat, marginalizat, respins. Tot caracteristic acestei perioade este alegerea de modele, sentimentul neplăcut de inferioritate şi presiunea de a se conforma normelor grupului.

Prietenii devin mult mai importanţi. Apar prietenii noi, unele se consolidează, altele se destramă... Tensiunilor interne pe care nu prea ştiu să le gestioneze, li se adaugă conflictele cu părinţii.

Părinţii sunt tulburaţi de sentimentul că îmbătrânesc, că pierd controlul. Pe de altă parte adolescentul încearcă să se distanţeze şi doreşte să fie tratat altfel (de către părinţi, profesori): respectat, mai puţin criticat, fără ''epitete'' jignitoare şi profeţii autoîmplinite, cu efect demoralizator şi distructiv. Vor să fie în primul rând ascultaţi, să li se acorde mai multă încredere, răbdare.

Adolescenţa este o perioadă fascinantă, de mare sensibilitate, care poate fi mai liniştită sau dramatică, dar rămâne un moment de răscruce, în general dificil, de ''criză''(criza adolescenţei sau criza de identitate). În ciuda tuturor acestora, adolescenţii nu vor ''să ne scoată din sărite'' (sau nu intenţionat), ei sunt dornici de a stabili un contact autentic cu părinţii, au mare nevoie să le fim alături, să-i ascultăm cu atenţie, să-i îndrumăm, să le evidenţiem calităţile, dar să avem grijă cu lauda, cu pedepsele nemeritate care duc la trufie, respectiv la amărăciune şi ostilitate. La nevoie, să-i încurajăm să înfrunte presiunea negativă a grupului, explicându-le că de fapt sunt respectaţi cei care au curajul de a fi ei înşişi.

De asemenea să-i facem atenţi la ceea ce greşit valorizează societatea: un anumit tipar (ideal) de frumuseţe, valorile materiale şi atitudinea "descurcăreţului". Să nu minimalizăm puterea exemplului.

Dacă vor căpăta incredere, poate vor incepe să se destăinuie impărtăşindu-ne si nouă din micile lor secrete şi sigur vom ramâne uimiţi de ceea ce vom descoperi in interior: un amestec fragil de gingăşie, puritate şi inocenţă...