Preşedintele Hollande, asaltat de criză şi de probleme personale

Scăderea puterii de cumpărare a cetăţenilor şi perspectiva închiderii masive a mai multor companii pun un sfârşit abrupt scurtei 'perioade de graţie' de care s-a bucurat preşedintele Francois Hollande. Nori negrii se strâng deasupra palatului Elysee, la 69 de zile de la alegerea lui Hollande, încolţit de pierderea puterii de cumpărare a familiilor, de valul de închideri a numeroase firme şi de denunţurile celor care îi impută capitularea în faţa austerităţii şi renunţarea la promisiunile electorale, informează luni ziarul ABC.

Prima lovitură a fost dată de Institutul Naţional al Statisticilor economice, cu o veste proastă: 'Puterea de cumpărare a familiilor va scădea puternic anul acesta, ca urmare a creşterii impozitelor, reducerii activităţii economice şi creşterii şomajului'. CGT, sindicatul majoritar, a dat a doua lovitură: 'Ne temem de închiderea a 40.000 de companii la toamnă'. Peugeot, al doilea mare fabricant de automobile din ţară, s-a grăbit să confirme şi să nuanţeze previziunile proaste confirmând închiderea uzinei sale de la Aulnay-sous-Bois şi suprimarea a 8.000 de locuri de muncă la periferia Parisului'.

Ziarul Le Monde a făcut la rândul său primul bilanţ al noii politici de austeritate: 'Vor fi funcţionarii cei care vor plăti politica de rigoare'. 'Rigoare' este cuvântul oficial pentru a califica primii paşi bugetari ai guvernului lui Hollande: 7,2 miliarde din aplicarea de noi impozite, anul acesta; şi circa 40 şi 65.000 de miliarde de euro, din reduceri şi impozite pentru următoarele 18 luni.

Jean-Luc Melenchon, liderul Frontului de Stânga (Fdi, format din PCF şi din mici grupări de stânga), a fost primul aliat care s-a distanţat de Francois Hollande: 'Preşedintele înce să renunţe la promisiunile sale electorale, adoptând politica de austeritate impusă de Angela Merkel'. Hollande a promis că Franţa nu va ratifica Tratatul bugetar şi fiscal european adoptat de zona euro, sub impulsul german.

Angela Merkel a acceptat să includă promisiunea acordării a 100 de miliarde de euro, întregii Europe pentru a lansa 'programe de creştere' la o dată şi un loc încă neprecizate. Hollande s-a văzut obligat să accepte ratificarea Tratatului, pe care l-a denunţat cu multă vigoare în urmă cu doar câteva luni. Înainte de a fi ales, Hollande a reiterat în repetate ocazii că 'austeritatea nu se poate afla la orizontul nostru'. Două luni mai târziu, preşedintele se vede forţat să încerce să impună 'rigoarea' care are toate aspectele unei agravării a austerităţii: pierderea puterii de cumpărare a cetăţenilor, reduceri bugetare, creştere masivă a impozitelor.

Şi toate acestea în condiţiile unei metamorfozări radicale a personalităţii sale: de la un preşedinte 'normal', el se vede plasat la mijloc între animozităţile actualei sale partenere, Valerie Trierweiler, faţă de mama celor patru copii ai săi, Segolene Royal care, după tentativa - frustrată prin Twitter de Valerie - de a obţine un post de primar, aşteaptă acum să primească un fotoliu de ministru de la Hollande.