Prăbuşirea Berlusconismului în Italia şi amicul Năstase
alte articole
Fostul premier italian a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru evaziune fiscală, din care ar putea executa cel mult unul, la fel ca bunul său prieten, Adrian Năstase. Ar fi o premieră pentru Italia, care n-a reuşit să scape până acum de sistemul numit berlusconism. Paralelele dintre cei doi nu se opresc aici.
Chiar dacă proveneau din două familii politice diferite, pe Silvio Berlusconi şi Adrian Năstase i-a legat o strânsă prietenie. Fostul premier român se lăuda cu vizitele la omologul său italian. Ei au şi astăzi multe în comun. Dincolo de iubirea pentru lux pe care o nutresc amândoi, au mai multe dosare penale în care au fost achitaţi sau care s-au prescris şi câte unul de corupţie care mai recent a dus la condamnare. Amândurora li s-a tras de la tranzacţii financiare dubioase: trafic de influenţă şi, respectiv, evaziune fiscală. Puşi în faţa realităţii că nu sunt deasupra legii, cei doi foşti şefi de guvern au acuzat că sunt persecutaţi politic de oamenii lui Băsescu din justiţie, şi, respectiv, de opoziţia de stânga. Ambii au acuzat dictatura judecătorească şi au pozat în victime politice. Berlusconi a ameninţat chiar că ar putea retrage sprijinul partidului său PdL (Popolo della Liberta) pentru guvernul de criză condus de tehnocratul Mario Monti. El a mai anunţat că rămâne în politică pentru a reforma justiţia.
Ambii lideri n-au înţeles şi n-au acceptat încheierea carierei lor politice, odată cu erodarea la guvernare, cu scandalurile şi dosarele penale în care au fost implicaţi. Năstase a încercat să se sinucidă după ce a înţeles că nu mai este nici el deasupra legii, intangibil. Berlusconi, care a condus de patru ori Italia ca premier, ştie că timpul lui a trecut, dar încă speră să scape de condamnare la Curtea de Apel şi măcar să-şi păstreze afacerile, puternic afectate de criză şi de scandaluri. El nu mai controlează însă nici formaţiunea politică pe care a fondat-o, care aproape a fost ştearsă de pe harta electorală la alegerile locale. Iar, cu un PdL care susţine măsurile de austeritate ale guvernului Monti şi cu alegeri în primăvară, este greu de crezut că formaţiunea nu va pierde şi mai mult electorat mai ales în favoarea mişcării anti-sistem movimento 5 Stelle a comicului Beppe Grillo.
Respingerea berlusconismului
Berlusconi a reuşit să revină de fiecare dată după înfrângeri, dar acum populaţia s-a săturat de berlusconism şi respinge întregul establishment politic, votând pentru contestatarii acestuia. S-a întâmplat şi în România în 2004, când opoziţia a câştigat cu un mesaj centrat puternic pe anticorupţie.
Franco Pavoncello: Italienii i-au dat verdictul într-un mod mult mai benign şi mai paşnic decât au făcut-o alte popoare cu conducătorii lor pe termen lung şi cred că românii înţeleg despre ce vorbesc
”Berlusconi n-a folosit niciodată succesul formidabil care l-a adus la putere pentru a produce o schimbare în ţară. Interesele sale personale şi lipsa sa de leadership politic au condus la stagnare economică şi degradare morală. Dar Berlusconi este istorie iar italienii pot deveni germani în vremuri de criză”, explică politologul italian Franco Pavoncello, profesor de ştiinţe politice la Universitatea americană John Cabot din Roma, pentru Epoch Times. În opinia sa, ex-premierul a fost, cu siguranţă, un inovator când a intrat în politică şi a creat peste noapte un bloc social formidabil cu Forza Italia, Aleanza Naţionale şi Liga Nordului. ”Berlusconi este însă un vânzător. El are nevoie să fie plăcut şi a avut multe interese personale şi conflicte de interese care l-au făcut slab ca lider. El a interpretat politica ca pe un conflict ideologic cu stânga, dar n-a făcut niciodată ce trebuia pentru a moderniza Italia. Şi această lipsă de leadership politic a condus la o stagnare şi la o involuţie, şi pentru ca el este un one-man-show şi s-a înconjurat de oameni dispuşi să-l servească. În final, acest guvern a fost inadecvat şi perceput ca incapabil. El a dus la o deteriorare morală şi la tensiuni sociale, la mai multă corupţie şi la evaziune fiscală. Dar nu este doar vina lui. Şi opoziţia a fost incapabilă să facă schimbări şi să reformeze societatea. Aşa se explică declinul economic din ultimii 10 ani. Dar cea mai puternică scădere a creşterii economice s-a înregistrat în ultimii trei ani din mandatul lui Berlusconi”.
La fel ca în Italia, în România, mandatul lui Năstase, deşi doar unul, a fost marcat de o creştere galopantă a corupţiei, de privatizări păguboase pentru stat şi de un control puternic asupra media. „Berlusconi este terminat politic. El este deja istorie şi nici nu-şi da seama. Italienii i-au dat verdictul într-un mod mult mai benign şi mai paşnic decât au făcut-o alte popoare cu conducătorii lor pe termen lung şi cred că românii înţeleg despre ce vorbesc. Ei vor să scape de Berlusconi din punct de vedere profund psihologic. Şi nici partidul lui nu stă bine. Ultimul sondaj arată că PdL şi-a pierdut o treime din alegători în ultimele câteva luni. Un dezastru de proporţii. Berlusconi nu poate accepta asta pentru că ar însemna să recunoască că în ultimii ani imaginea sa de om de afaceri şi lider politic de succes a fost grav deteriorată”, spune Pavoncello.
Şi Adrian Năstase a încercat să revină şi a fost propulsat ca preşedinte al Consiliului Naţional al PSD, a părut că se întoarce în frunte odată cu alegerea fidelului său Victor Ponta la conducerea partidului. Dar justiţia a funcţionat pentru prima oară într-un astfel de caz. Poate că Berlusconi va fi mai norocos. Mai are două căi de atac, amânările mai pot să ţină câţiva ani. Dar retragerea sa din fruntea partidului este imperios necesară, el riscând să-l tragă şi mai rău în jos. Chiar numirea unui succesor în persoana lui Angelino Alfano, fost ministru de justiţie care i-a luat apărarea în cazul condamnării este neinspirată. Cât despre afacerile sale, nici AC Milan şi nici Mediaset nu merg bine. Iar o retragere a susţinerii pentru cabinetul Monti ar putea să aibă un efect de bumerang pentru PdL în Italia măcinată de criză. Deja la alegerile regionale de ieri din Sicilia, partidul lui Berlusconi a pierdut un important fief al dreptei în favoarea Partidului Democrat.
