Ponta cel tânăr şi neliniştit

Şi ce dacă şi-a copiat teza de doctorat şi toată lumea ştie acest lucru? El tot va merge la Bruxelles. Şi ce dacă va fi întrebat de plagiat sau va fi doar privit într-un anume fel, el poate renunţa lejer la titlul de doctor care oricum nu-i „aduce vreun beneficiu”. Imaginea de sine ca imaginea de sine, se pare că poate dormi şi cu ea mai şifonată. Problema începe atunci când premierul nu înţelege că nu pe sine se reprezintă el. Dar şi aici, ca peste tot, tot Băsescu-i vinovat.

Cine s-a aşteptat însă ca premierul României să se ocupe de urgenţele economice, de absorbţia fondurilor europene şi de strategia de supravieţuire în cazul unui dezastru în zona euro se înşeală. Ponta e preocupat să stea el la masa tratativelor la Bruxelles şi să fie recunoscut el însuşi ca adevăratul reprezentant al României la forurile europene, deşi încalcă Constituţia.

E posibil ca Victor Ponta să fi adunat frustrări declanşate de primirea rece care i s-a făcut în capitala europeană la începutul lunii mai, când preşedintele Consiliului European Herman van Rompuy şi preşedintele CE José Manuel Barroso au refuzat să-l primească deşi acceptaseră să se întâlnească cu ex-premierul, Mihai Răzvan Ungureanu.

Acum crede poate, că dacă va fi el şeful delegaţiei României, atunci oficialii europeni vor fi obligaţi să-l primească indiferent ce cred despre el.

În disperarea sa de a se autovalida şi de a fi recunoscut, a început să facă unele comparaţii aberante. Astfel, în discuţia cu premierul polonez Donald Tusk a invocat dificultăţile pe care acesta din urmă le-a avut cu fostul preşedinte Kaczynski, care forţase şi el o primire la Bruxelles fără să fi fost invitat oficial. Dar s-a făcut de râs încă o dată, pentru că la altă casă regulile sunt altele, iar comparaţia îl pune într-o poziţie stânjenitoare. Donald Tusk nu poate fi acuzat de a se fi băgat cu forţa peste titularul de drept al delegaţiei ţării sale la summit-ul european.

Ei, dar Ponta vrea şi dacă vrea el, trebuie să se facă.

"E posibil ca Victor Ponta să fi adunat frustrări declanşate de primirea rece care i s-a făcut în capitala europeană la începutul lunii mai, când preşedintele Consiliului European Herman van Rompuy şi preşedintele CE José Manuel Barroso au refuzat să-l primească deşi acceptaseră să se întâlnească cu ex-premierul, Mihai Răzvan Ungureanu."

Deci va merge la Bruxelles să-şi defileze tinereţea pe acolo (doar nu degeaba a descoperit că e cel mai tânăr prim-ministru din Europa). Va crede poate că Europa va închide ochii la gafele sale, considerându-le copilării nevinovate, sau îl va mângâia pe creştet - „e copil, nu ştie ce face”, în timp ce întreg Consiliul îi va transmite şi un suspin de părere de rău pentru nefericita păţanie cu glontele a fostului premier.

E posibil ca Victor Ponta să confunde societatea Bruxelles-ului cu societatea alegătorilor din România care, fie din ignoranţă fie din consecvenţă sentimentală cu primul preşedinte post-decembrist al ţării care zâmbea frumos, e posibil să nu bage de seama poziţia anti-europeană a premierului admirator al lui Che Guevara.

Dar în Europa se ştie că el e cel care s-a opus reformelor Monicăi Macovei, că prima sa măsură în fruntea executivului a fost subordonarea Inspectoratului de Stat în Construcţii cu scopul de a a-l salva pe Adrian Năstase de verdictul din procesul "Trofeul Calităţii". Se poate să ştie şi de mişcarea de frondă a intelectualilor români împotriva sa, când a trecut Institutul Cultural Român în subordinea senatului. Şi, cu siguranţă, ştiu acum cu toţii că de numele premierului atârnă greu acum eticheta plagiatului cu toate sugestiile făcute de presa străină că au mai păţit-o şi alţii care au scăpat onorabil, prin retragere din funcţii.

Acestea şi multe altele a făcut premierul Ponta la nici două luni de mandat provizoriu. Prin atâtea peripeţii, cine să-i mai amintească de crearea de noi locuri de muncă, de cele 8 % la salarii, cât si de alte lucruri de care vorbea entuziast înainte de ocuparea guvernului ? O fi având treburi mai urgente...