Plastica pestriţă din Piteşti

Cum se ştie, Ion C. Brătianu a fost o mare personalitate istorică şi politică a ţării noastre, în general, şi a Argeşului, în special. S-a născut în Piteşti, la 2 iunie 1821. S-a remarcat ca participant activ la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, a militat pentru Unirea Principatelor Române şi a fost unul dintre artizanii aducerii dinastiei vest-europene în România, precum şi al obţinerii Independenţei Naţionale. Ani în şir, Ion C. Brătianu a îndeplinit cu cinste şi responsabilitate funcţia de prim-ministru al Regatului României. La 4 mai 1891, s-a stins din viaţă la vila lui din Ştefăneşti, lângă Piteşti.

Recunoştinţa piteştenilor faţă de ilustrul lor concetăţean s-a manifestat la centenarul naşterii sale, în anul 1921, când, în centrul oraşului, a fost dezvelit un bust reprezentându-l pe marele om politic. Însă bustul a fost demolat în anul 1950, odată cu busturile lui Vintilă I. C. Brătianu şi Ion I. C. Brătianu, precum şi cu statuia lui Mihail Manolescu, important prefect de Argeş.

Anii au trecut, istoria a fost orientată spre o ideologie de extrema stângă, iar importanţa multor evenimente din trecut a fost măsluită. Între altele, răscoala din 1907 a fost prezentată fals, trecându-se sub tăcere faptul că, la începuturile ei, a avut şi un caracter patriotic, nu numai social, fiind îndreptată împotriva unor arendaşi de origine străină, care, profitând de faptul că ţara încă nu era aşezată, îi exploatau la sânge pe ţărani. Din păcate, propaganda marxistă i-a împins pe săteni şi la violenţe nejustificate, fiind, la rândul lor, pedepsiţi cu o mare cruzime. A fost atunci în joc însăşi existenţa statului român.

Oricum, această mare răscoală ţărănească, ultima de acest fel din Europa, nu poate fi scoasă din memoria naţională, şi trebuie ca istoria noastră să şi-o asume, dar să şi încerce s-o prezinte cât mai aproape de adevăr. Aşadar, ţăranii răsculaţi la 1907 aveau şi ei dreptul la un monument, ceea ce s-a şi înfăptuit, la 5 martie 1960, printr-o statuie amplasată în Grădina Publică a oraşului Piteşti, în faţa Muzeului Judeţean Argeş. Statuia, intitulată chiar ”1907”, a fost realizată din piatră de către artista Veturia Ilica. Până aici, lucrurile au avut o anumită logică.

Însă, în anul 2006, unii piteşteni şi-au adus aminte că Ion C. Brătianu s-a născut în oraşul lor şi s-au gândit să-şi exprime recunoştinţa faţă de erou, reparând şi gestul autorităţilor comuniste din anul 1950. Toate bune şi frumoase, dar Consiliul Local Piteşti nu s-a gândit să-i consulte şi pe specialişti cu privire la această iniţiativă, drept care 19 muzeografi, de la Muzeul Judeţean Argeş, au organizat un protest public, la 15 februarie 2006, împotriva demontării statuii ”1907” şi a montării statuii lui Brătianu în Grădina Publică din Piteşti.

Nu a fost prima oară şi, din păcate nici ultima, când autorităţile române au ignorat opiniile specialiştilor, astfel că, la 25 mai 2007, a fost dezvelită statuia care îl reprezintă pe Ion C. Brătianu, autor fiind sculptorul Lucian Irimescu. Lucrarea este din bronz, are o înălţime de 4 m şi o greutate de 5 tone.

Statuia ţăranului de la 1907 a fost mutată şi instalată pe un soclu nou, în partea de Nord a municipiului Piteşti. Îi stă bine şi acolo.

În schimb, statuia lui Brătianu, instalată pe soclul celei vechi, care are dimensiuni prea mari, e departe de a face să freamăte sentimentele patriotice ale vreunui român care o priveşte, fie şi numai pentru faptul că eroul născut la Piteşti are, sau pare a avea, picioarele mult prea scurte în dimensiunea corpului, coborând în derizoriu figura celebrului om politic, care ar fi meritat, cu siguranţă, o reprezentare mai aproape de adevăr. Totodată, pe soclu au rămas basoreliefurile cu ţăranii răsculaţi, înarmaţi cu furci şi alte arme neconvenţionale, porniţi la luptă!

Ce are a face activitatea politică a lui Ion C. Brătianu, mort cu 16 ani înainte de 1907, cu excesele răsculaţilor? Nu e destul că manualele alternative, ”demitizarea istoriei” şi ”corectitudinea politică” ne fac praf orgoliul naţional, în nepăsarea crasă a ”intelighenţiei” române? Iată, şi statuile se fac anapoda! Vai de oraşele şi satele României, pline de vile urâte, de kitsch-uri, de mizerie, tot mai depărtate de calităţile nobile şi de tradiţiile naţionale!