Plantaţiile de palmieri duc la distrugerea pădurilor bogate în carbon din Borneo

Cultivarea palmierilor pentru uleiul de palmier, un produs deseori folosit în alimentele procesate, produsele de îngrijire personală şi săpunuri, este un factor principal în distrugerea pădurii tropicale din Indonezia, a susţinut un nou studiu realizat de cercetătorii de la Yale şi Stanford.

Studiul, publicat duminică, 7 octombrie 2012, în jurnalul Nature Climate Change, arată că plantaţiile de palmieri din Borneo cauzează defrişări masive ale pădurii tropicale, ceea ce duce la o creştere a emisiilor globale de dioxid de carbon.

Expansiunea plantaţiilor de palmier ar putea contribui la emiterea în atmosferă a peste 558 milioane de tone metrice de dioxid de carbon în următorii 8 ani, au declarat cercetătorii. Cifra este mai mare decât emisiile produse de Canada prin folosirea combustibililor fosili.

“În ciuda dezbaterii intense asupra tipurilor şi utilizărilor de terenuri distruse pentru plantaţiile de palmieri, sectorul s-a dezvoltat rapid în ultimii 20 de ani”, a susţinut liderul proiectului Lisa M. Curran, profesoară de antropologie ecologică la Stanford, într-o declaraţie. Echipa ei a folosit măsurători de teren şi a analizat imagini făcute din satelit cu rezoluţie ridicată pentru a ajunge la nişte concluzii.

Indonezia produce majoritatea uleiului de palmier şi ulei din sâmbure de palmier – ambele reprezentând peste 30% din consumul global de ulei vegetal – şi majoritatea expansiunilor plantaţiilor sale de palmieri au loc în Borneo, o insulă aproximativ de mărimea Californiei şi Floridei la un loc. În acelaşi timp, Indonezia are cea de-a treia zonă din lume ca mărime pentru păduri tropicale.

Uleiul este folosit de asemenea la producerea de bio-motorină folosită de autovehicule.

Dar numai în 2010, defrişarea pădurilor a cauzat emisiuni de peste 140 milioane tone metrice de dioxid de carbon, transformând Indonezia într-unul dintre cei mai mari emiţători de gaze cu efect de seră din lume. Cercetătorii atribuie cantitatea mare de astfel de gaze procesului de defrişare rapidă a pădurilor tropicale şi a terenurilor bogate în turbă.

Cercetătorii au creat o hartă a expansiunilor plantaţiilor de palmieri în perioada 1990-2010, prima hartă de acest gen.

“Cu această informaţie suntem capabili să ţinem evidenţa carbonului pentru a determina cantitatea emisiilor de carbon produse de industria uleiului de palmier”, a declarat Kimberly Carlson, doctorand la Yale şi lider al studiului.

Din 1990, expansiunea plantaţiilor de palmieri a forţat curăţarea a 6.200 mile pătrate de terenuri împădurite în Borneo, o zonă de mărime apropiată Hawaii-ului, conform studiului.

Rămâne de văzut dacă urmaşii noştri se vor mai putea bucura de pădurile care încă mai există astăzi. Cu siguranţă, nevoile energetice, economice, financiare şi alimentare ale oamenilor trebuie adresate dar trebuie analizate şi costurile şi consecinţele. Altfel vor rămâne cu o planetă pustiită şi distrusă care nu ne va mai putea susţine pe niciun plan.