Pesticide: Model matematic menit să simuleze reacţia insectelor sociale la un 'stres chimic subtil, dar cronic'
Expunerea chiar şi la doze mici de anumite pesticide - aşa-zisele neonicotinoide - poate provoca dispariţia 'insectelor sociale'. Studiul realizat de John Bryden (Royal Holloway University of London) şi publicat în revista Ecology Letters se adaugă altor câtorva desfăşurate în ultimii ani şi care dezvăluie că efectul pesticidelor sistemice, folosite în tratarea solurilor şi seminţelor, pot să se manifeste de o manieră 'sub-letală': pot provoca dispariţia coloniilor, fără a avea efect letal asupra fiecărei insecte din grup, informează cotidianul francez Le Monde.
Publicarea studiului cercetătorilor britanici intervine într-un moment când Federaţia Franceză a Apicultorilor Profesionişti (FFAP) a prezentat miercuri, 6 noiembrie, în timpul adunării sale generale anuale, un raport dramatic privind apicultura. Potrivit FFAP, mortalitatea albinelor domestice (Apis mellifera) continuă să crească, având drept cauză majoră de declin utilizarea de pesticide.
Originalitatea studiilor realizate de Bryden şi coautorii săi ţine de elaborarea unui model matematic capabil să simuleze reacţia unei colonii la un factor de stres subtil, însă cronic. Literatura ştiinţifică permite listarea mai multor efecte aşa-zis 'sub-letale' asupra albinelor sau trântorilor: deficitul de succes reproductiv, deficitul de capacităţi cognitive, deficitul de imunitate... Autorii au integrat aceşti parametri unui model dinamic al coloniilor. 'Coloniile de albine sociale depind de eficacitatea cooperării din cadrul mulţimii de albine muncitoare, iar sarcini precum recoltarea, reglarea termică a stupului şi grija de larve sunt necesare pentru a menţine şi ameliora funcţionarea coloniei', notează oamenii de ştiinţă.
Aceştia au căutat să controleze experimental capacitatea modelului lor matematic de a simula evoluţia coloniilor de trântori comuni (Bombus terrestris) supuse sau nu unor mici doze cotidiene de imidacloprid - unul dintre insecticidele neoniotinoide cele mai utilizate pe plan global şi comercializate cândva în Franţa de compania Bayer, sub numele Gaucho.
Coloniile de trântori au fost tratate cu un sirop dulce 'îmbogăţit' cu imidaclorid într-o concetraţie de 10 părţi pe miliard (ppb). Oamenii de ştiinţă precizează că această concentraţie 'corespunde nivelului maxim al concentraţiei raportate în nectar şi polen' în cazul culturilor tratate. De asemenea, cercetătorii precizează că au folosit colonii de trântori şi nu de albine domestice, deoarece acestea dintâi sunt mai mici şi permit o monitorizare mai precisă a populaţiei totale a unei colonii şi a evoluţiei ei. Experimentul s-a desfăşurat de-a lungul a 42 de zile.
Care sunt rezultatele? Modelul desfăşurat de cercetătorii britanici reproduce fidel realitatea observată. Acest lucru arată că în primele 20 de zile de experiment, coloniile tratate şi coloniile martore au o dinamică asemănătoare: ele cresc în mod regulat şi continuu. Diferenţele intervin după aceste prime trei săptămâni, când coloniile tratate înregistrează un declin, în timp ce coloniile martor îşi continuă dezvoltarea.
Potrivit modelului matematic construit de cercetători, un stres chimic limitat dar constant poate fi suportat de colonie până la un 'punct de basculare'. De la acest nivel, schimbări minime - nu neapărat legate de pesticide - pot să antreneze colonia într-o spirală de declin care să o ducă la dispariţie. 'Dacă stresul rămâne sub acest nivel, colonia îşi poate continua creşterea', au constat cercetătorii, precizând că modelul lor 'poate explica aspecte enigmatice legate de declinul coloniilor de albine şi pune în lumină rolul important pe care stresul sub-letal îl are în acest declin', conchid cercetătorii.
'Aceste studii nu constituie o dovadă biologică, ci mai degrabă un instrument care permite eventual să se înţeleagă în ce mod se pot petrece lucrurile. Zeci de modele asemănătoare au fost deja construite', rezumă la rândul său un apidolog francez.
Cu toate acestea, studiul britanic arată de o manieră incontestabilă, cum au arătat şi cele de dinaintea lui, că reglementările care permit punerea în vânzare a insecticidelor nu sunt unele adecvate: acestea nu determină decât dozele letale şi nu evaluează efectele subtile produse de o expunere cronică la doze non-letale. De altfel, aceste scăpări ale testelor reglementare sunt cunoscute de multă vreme: un raport al experţilor Autorităţii Europene pentru Securitatea Alimentelor (EFSA) le-a semnalat încă în mai 2012, aminteşte Le Monde.
