"Pavând drumul spre iad": Sistemele de identificare digitală ar putea duce la încălcări grave şi ireversibile ale drepturilor omului

(Captură Foto)

Autorii unui nou raport privind sistemele de identitate digitală au avertizat asupra faptului că "încălcările reale şi potenţiale" ale drepturilor omului care decurg din modelul de identificare digitală pot fi "grave şi potenţial ireversibile".

Raportul de 100 de pagini “Pavarea drumului către Iad? O introducere privind rolul Băncii Mondiale şi al reţelelor globale în promovarea ID-ului digital”, publicat de Centrul pentru Drepturile Omului şi Justiţie Globală a Universităţii din New York (NYU), a îndemnat organizaţiile pentru drepturile omului să ia în considerare ameninţările reprezentate de tendinţa globală de îndreptare spre adoptarea de ID-uri digitale.

Cercetătorii de la NYU au declarat că mulţi susţinători - inclusiv Banca Mondială - prezintă identitatea digitală ca fiind un mijloc de a obţine o mai mare incluziune şi sustenabilitate a mediului, când, de fapt, sistemele sunt susceptibile de a face exact contrariul.

Potrivit raportului, ID-ul digital a fost socotit "o forţă de neoprit şi un semn distinctiv inevitabil al modernizării şi dezvoltării în secolul XXI", ceea ce face ca vocile disidente să fie "catalogate drept luddişti (Luddism = nume dat mişcării spontane de protest a muncitorilor englezi din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi din prima jumătate a secolului al XIX-lea, care s-a manifestat prin distrugerea maşinilor considerate cauza şomajului) şi bariere în calea progresului".

Autorii au pledat pentru o dezbatere deschisă "cu transparenţă totală şi cu implicarea tuturor părţilor interesate relevante", inclusiv a celor mai marginalizate şi mai vulnerabile.

Autorii, printre care se numără şi Christiaan van Veen, L.L.M., consilier special pentru noile tehnologii şi drepturile omului la Organizaţia Naţiunilor Unite, au îndemnat comunitatea drepturilor omului şi organizaţiile societăţii civile aferente să se asigure că deciziile globale privind adoptarea sistemelor de identificare digitală nu sunt luate în grabă, ci se bazează pe "dovezi şi analize serioase".

În cazul în care sistemele digitale de identificare ameninţă drepturile omului, au declarat cercetătorii de la NYU, astfel de eforturi ar trebui "oprite cu totul".

Cine profită cu adevărat?

"Guvernele din întreaga lume au investit masiv în sisteme de identificare digitală, adesea cu componente biometrice", au declarat autorii într-un comunicat.

Sistemele de identificare digitală, care colectează frecvent date biometrice - cum ar fi amprentele digitale, recunoaşterea irisului sau a altor trăsături faciale -, sunt adoptate pentru a înlocui sau completa sistemele guvernamentale de identificare nedigitale.

Potrivit unui raport special al Access Now, realizat în India în octombrie 2021, sistemele digitale de identificare - sau "programele Big ID", aşa cum le-a numit Access Now - sunt promovate de o piaţă de actori care vând şi profită de pe urma sistemelor şi infrastructurii digitale de identificare, adesea punând în pericol drepturile oamenilor care teoretic ar trebui să beneficieze de identitatea digitală.

Cercetătorii de la NYU au ajuns la aceeaşi concluzie:

"Proliferarea rapidă a acestor sisteme este determinată de un nou consens de dezvoltare, ambalat şi promovat de actori globali cheie precum Banca Mondială, dar şi de guverne, fundaţii, vânzători şi firme de consultanţă."

Susţinătorii ID-ului digital pretind că sistemele pot contribui la incluziune şi la dezvoltarea durabilă, unii mergând până într-acolo încât consideră că adoptarea sistemelor de identificare digitală este o condiţie prealabilă pentru împlinirea drepturilor omului.

Însă cercetătorii de la NYU au declarat că, în opinia lor, "obiectivul final" al sistemelor de identificare digitală este de a "facilita tranzacţiile economice şi furnizarea de servicii în sectorul privat, aducând în acelaşi timp noi persoane, mai sărace, în economiile formale şi dând acces la datele lor comportamentale".

"Promisiunile de incluziune şi de înflorire a economiilor digitale ar putea părea atractive pe hârtie", au spus cercetătorii, "dar sistemele digitale de identificare au eşuat în mod constant să respecte aceste promisiuni în situaţii reale, în special pentru cei mai marginalizaţi".

Autorii au adăugat:

"De fapt, apar dovezi din multe ţări, mai ales în cazul mega-proiectului de identificare digitală Aadhaar din India, cu privire la încălcările grave şi pe scară largă ale drepturilor omului legate de acest model. Aceste sisteme pot, de fapt, să exacerbeze formele preexistente de excludere şi discriminare în serviciile publice şi private. Utilizarea noilor tehnologii poate duce, în plus, la forme noi de prejudicii, inclusiv excluderea biometrică, discriminarea şi numeroasele prejudicii asociate cu "capitalismul de supraveghere"."

Beneficiile utilizării ID-ului digital sunt "prost definite" şi "slab documentate", au declarat autorii de la NYU.

"Din dovezile care există, se pare că cei care vor beneficia cel mai mult s-ar putea să nu fie cei "rămaşi în urmă", ci un grup mic de companii şi guverne", au scris aceştia.

Ei au adăugat:

"La urma urmei, sistemele de identificare digitală au avut tendinţa de a excela în generarea de contracte profitabile pentru companiile de biometrie şi îmbunătăţirea capacităţilor guvernelor de supraveghere şi de control al migraţiei."

Mai mult rău decât bine, mai ales pentru cei mai marginalizaţi în lume

Autorii au abordat patru aspecte în raportul lor:

În primul rând, au examinat impactul asupra drepturilor omului al sistemelor naţionale de identificare digitală şi au susţinut că o analiză cost-beneficiu a sistemelor de identificare digitală sugerează că acestea fac mai mult rău decât bine, în special pentru persoanele cele mai marginalizate din lume.

"Prin îmbrăţişarea tehnologiilor digitale, Banca Mondială şi o reţea globală mai largă de actori a promovat o nouă paradigmă pentru sistemele de identitate care acordă prioritate la ceea ce noi numim "identitate economică", au scris autorii.

Aceştia au adăugat:

"Aceste sisteme se concentrează pe alimentarea tranzacţiilor digitale şi pe transformarea persoanelor în date urmăribile. Ele ignoră adesea capacitatea sistemelor de identificare de a recunoaşte nu numai că un individ este unic, ci şi că are un statut juridic cu drepturi asociate.

Cu toate acestea, susţinătorii au învăluit această nouă paradigmă în limbajul drepturilor omului şi al incluziunii, susţinând că astfel de sisteme vor contribui la realizarea mai multor obiective de dezvoltare durabilă."

Autorii au adăugat:

"La fel ca drumurile fizice, sistemele naţionale de identificare digitală cu componente biometrice (sisteme digitale de identificare) sunt prezentate ca fiind infrastructura publică a viitorului digital.

Cu toate acestea, aceste infrastructuri particulare s-au dovedit a fi periculoase, fiind legate de încălcări grave şi pe scară largă ale drepturilor omului într-o serie de ţări din întreaga lume, afectând drepturile sociale, civile şi politice."

Prioritatea acordată "identităţii economice"

În continuare, cercetătorii au analizat modul în care a luat naştere o agendă de "identificare pentru dezvoltare" condusă de mai mulţi actori globali.

Aceştia au discutat despre sistemul de identificare digitală numit Aadhaar, care este testat în prezent de guvernul Indiei, şi despre sistemul de identificare digitală promovat de Banca Mondială - Identificare pentru Dezvoltare, numit în mod obişnuit Iniţiativa ID4D.

Iniţiativa ID4D se inspiră din sistemul de identificare digitală Aadhaar, foarte criticat în India.

În sistemul Aadhaar, persoanelor li se atribuie în mod voluntar un număr aleatoriu de 12 cifre de către Autoritatea de Identificare Unică din India - o autoritate statutară susţinută de guvernul indian - care stabileşte "unicitatea" persoanelor cu ajutorul tehnologiilor demografice şi biometrice.

Potrivit autorilor raportului NYU, acest model de identificare digitală este periculos, deoarece acordă prioritate unei "identităţi economice" în ceea ce priveşte un individ.

Modelul nu se referă doar la identitatea unui individ, a confirmat Joseph Atick, doctor în ştiinţe politice, preşedinte executiv al influenţei ID4Africa, o platformă unde se întâlnesc guvernele africane şi marile companii de pe piaţa de identificare digitală.

Este vorba despre interacţiunile lor economice, a spus Atick.

Modelul ID4D "permite şi interacţionează cu platformele de autentificare, sistemele de plăţi, semnăturile digitale, schimbul de date, sistemele KYC, gestionarea consimţământului şi platformele de prestare profesionale", a anunţat Atick la începutul reuniunii anuale ID4Africa din 2022 de la mijlocul lunii iunie, la Palatul Congreselor din Marrakesh, Maroc.

Autorii raportului NYU au criticat acest model:

"Scopul, atunci, nu este atât de mult identitatea, cât identificarea. Cele trei procese interconectate de identificare, înregistrare şi autorizare sunt un exerciţiu de putere.

"Prin acest proces, un actor recunoaşte sau neagă atributele de identitate ale altui actor. Indivizii pot fi împuterniciţi prin procesul de identificare, dar astfel de sisteme au fost folosite de mult timp în scopul opus: pentru a refuza drepturi anumitor grupuri şi pentru a le exclude."

În al treilea rând, autorii au evaluat aspectele de detaliu ale modului în care Banca Mondială şi reţeaua sa de susţinători ai sistemelor de identificare digitală au lucrat pentru a pune în aplicare o agendă de "identificare pentru dezvoltare" în întreaga lume.

Aceştia au explicat modul în care funcţionează finanţarea şi guvernanţa Iniţiativei ID4D şi au susţinut că Banca Mondială şi partenerii săi corporativi şi guvernamentali "fabrică consens", presupunând că trecerea la un model de identificare digitală este inevitabilă, dezirabilă şi necesară pentru progresul uman.

Însă acest "consens fabricat" nu are nicio bază, au spus ei.

"Dovezile concrete şi solide ale presupuselor beneficii asociate cu sistemele de identificare digitală sunt rareori furnizate, ci doar se afirmă că identificarea digitală va duce la incluziune şi dezvoltare", au scris autorii.

3 măsuri pe care le pot lua susţinătorii vieţii private

În cele din urmă, autorii au subliniat ce pot face organizaţiile pentru drepturile omului şi alţi actori ai societăţii civile, evidenţiind trei moduri de acţiune:

"Nu atât de repede!" Organizaţiile pot cere ca adoptarea guvernamentală a sistemelor de identificare digitală să nu fie grăbită.

Autorii au scris:

"Înainte ca orice sistem de identificare digitală nou sau îmbunătăţit să fie implementat la nivel naţional, este vital să se stabilească o bază de dovezi şi să se ia toate măsurile necesare pentru a anticipa şi a atenua în prealabil posibilele prejudicii. Studiile de referinţă, cercetarea contextului specific, analizele cost-beneficiu, analizele raportului calitate-preţ şi evaluările de impact sunt necesare şi ar trebui să fie solicitate la fiecare pas."

"Dezbateţi public." Proiectarea şi posibila punere în aplicare a unui sistem de identificare digitală trebuie să fie discutate în profunzime în forumuri democratice, inclusiv în mass-media publică şi în Congres sau în parlamente.

"Organizaţiile societăţii civile ar trebui să ceară deschidere în ceea ce priveşte planurile, licitaţiile şi implicarea guvernelor străine şi a organizaţiilor internaţionale", au spus ei.

"Suntem cu toţii părţi interesate". În timp ce Banca Mondială se prezintă ca un consilier respectat al guvernelor, căruia ar trebui să i se permită să modeleze şi să creeze politicile guvernelor în materie de identitate digitală, aceasta este doar un actor.

"Este important să ne dăm seama", au scris autorii, "că, în cele din urmă, toată lumea are un interes în sistemele de identificare, digitale sau de altă natură, care sunt esenţiale pentru a recunoaşte persoanele şi pentru a le realiza drepturile omului."

Aceştia au adăugat:

"Din ce în ce mai multe organizaţii şi experţi încep să se confrunte cu răspândirea rapidă a identificării digitale în întreaga lume, de la organizaţiile pentru drepturile digitale la grupurile care reprezintă persoanele cu dizabilităţi şi de la experţii care lucrează în domeniul drepturilor sociale şi economice la economiştii de dezvoltare.

"Pe măsură ce această gamă de organizaţii creşte, va fi esenţial să facem schimb de experienţe, să învăţăm unii de la alţii şi să coordonăm acţiunile de advocacy."

Alianţele pentru drepturile omului pot "reinventa" "viitorul digital

Potrivit raportului, alianţele multidisciplinare şi diverse din punct de vedere geografic nu numai că pot contribui la asigurarea faptului că sistemele digitale de identificare nu sunt implementate "în modurile dăunătoare descrise în acest abecedar", dar pot "ajuta, de asemenea, la reinventarea modului în care ar putea arăta viitorul digital fără modelul special de sisteme de identificare promovat de Banca Mondială şi alţii".

Cercetătorii de la NYU susţin:

"Întrucât sistemele digitale de identificare determină forma guvernelor şi a societăţilor pe măsură ce ne îndreptăm spre era digitală, întrebările legate de forma şi designul acestora - şi chiar de existenţa lor - sunt esenţiale.

"Ce viziuni alternative putem oferi care să protejeze mai bine drepturile omului şi să păstreze câştigurile obţinute în urma nenumăraţilor ani de luptă, pentru a îmbunătăţi recunoaşterea şi instituţionalizarea drepturilor?

"Atunci când reunim actori care doresc o societate în care drepturile omului pentru fiecare individ şi grup să fie protejate, ce tipuri de sisteme digitale de identificare ne putem imagina? Cum ar putea fi concepute sistemele de identificare digitală pentru a promova cu adevărat bunăstarea umană?

"În ce fel ar putea fi diferită această viziune alternativă de respectarea drepturilor, de identitatea economică şi comercială descrisă aici, aşa cum este promovată de Banca Mondială şi de alţii?". De fapt, am putea avea sisteme de identificare digitalizate?"

Autorii nu au dat răspunsuri la aceste întrebări.

Mai degrabă, ei au urmărit "să reunească munca excelentă pe care partenerii noştri, colegii şi alţii au întreprins-o neobosit în întreaga lume" şi să faciliteze colaborarea "pentru a se asigura că viitorul identificării digitale mai degrabă îmbunătăţeşte decât pune în pericol exercitarea drepturilor omului".