Pătlagina, o valoroasă plantă medicinală

Pătlagina este o plantă erbacee care creşte în flora spontană, începând cu zona de câmpie până în cea montană, în culturi, păşuni sau pe marginea drumurilor. Nu este pretenţioasă, se adaptează în diverse tipuri de habitat.

Cu numele generic de Pătlagină (Plantago) sunt cunoscute aproximativ 200 de specii de plante. Unele dintre ele sunt cultivate ca plante ornamentale. Pătlagina care cunoaşte o mare răspândire, este Plantago major (cu frunze mari, late), iar cea care se cultivă este doar Plantago lanceolata (pătlagina îngustă).

Planta atinge o înălţime de până la 50 cm, are rădăcina sub formă de rizom scurt, bine înfipt în pământ, tulpina dreaptă. Frunzele sunt în funcţie de specie, cu câte 3 sau 5 nervuri longitudinale. Floarea este o inflorescenţă - un spic constituit din floricele mici, gălbui, roz sau alb-albăstrui care sunt polenizate de vânt. Pătlagina înfloreşte din luna mai până în septembrie.

Puterile tămăduitoare ale plantei erau cunoscute din timpurile vechi, medicii antici Galen şi Dioscorides o citează în scrierile lor, iar pentru vechii saşi pătlagina era o plantă sacră. In Egiptul Antic, seminţele de psyllium (Plantago psyllium) erau folosite în tratarea inflamaţiilor căilor urinare. Plantago psyllium se cultivă în India, Spania, Franţa, iar seminţele acesteia sunt cunoscute datorită proprietăţilor lor laxative.

Si la noi, în medicina populară, era foarte preţuită. Este cunoscută ca un bun remediu în cazul înţepăturilor de insecte, în răni, furuncule, echimoze, în bătături, pentru calmarea urzicăturilor sau a durerilor din zona zoster, aplicându-se pe locul respectiv sucul, apoi frunza proaspătă, puţin zdrobită, care a fost în prealabil spălată si uscată.

Din fibrele de pătlagină ajunsă la maturitate pe vremuri se mai făcea sfoară sau diverse împletituri.

Pătlagina este una dintre plantele complet lipsite de toxicitate. Ea conţine mucilagii, saponine, alantoină, aucubină, tanin, polifenoli, ulei volatil, vitaminele A, K, C, iar dintre minerale: calciu, potasiu, zinc, magneziu.

Datorită proprietăţilor sale antiseptice, emoliente, depurative, expectorante, hemostatice, diuretice, cicatrizante, hipocolesterolemiante, uşor hipotensoare, pătlagina este o valoroasă plantă medicinală.

Astfel, are indicaţii în afecţiunile aparatului respirator, ajutând în special la fluidifierea secreţiilor faringo-bronşice, calmarea crizelor de astm bronşic, este adjuvant în ulcerul gastric şi duodenal, pentru diminuarea acidităţii, în infecţii urinare, hemoroizi. O altă recomandare este în stările de încordare, pătlagina stimulează atenţia, calmează psihicul, redă liniştea sufletească restabilind echilibrul interior şi armonia.

Intern se utilizează mai ales sub formă de infuzie dar şi pulbere, sirop, tinctură. Extern în cataplasme, spălături, ca unguent.

Infuzia se prepară de obicei dintr-o lingură de frunze la o cană de apă care se bea treptat, în cursul unei zile, se pot bea până la 3-4 căni pe zi. Pentru o infuzie mai concentrată se folosesc 2 linguri de plantă la o cană cu apă din care se ia câte o înghiţitură la 2, 3 ore. Putem adăuga lămâie şi miere de albine pentru îndulcit, după preferinţă.

Pulberea se poate folosi pentru diminuarea acidităţii gastrice, câte 1/2 linguriţă de 2, 3 ori/zi.

Pentru hemoroizi sunt indicate băile locale, călduţe cu infuzie din 30g plantă la 1 litru de apă.

Sub formă de comprese cu infuzie concentrată, din 3 linguri de plantă la o cană de apă, pătlagina se foloseşte în cosmetica feţei, pentru tenurile uscate, având o acţiune emolientă.

De asemenea, frunzele tinere ale plantei pot fi consumate crude în salate sau gătite, cu legume, adăugate la omlete. Gustul este uşor amărui - acrişor, de ciuperci, fără miros specific.