Partenerii Rusiei din cadrul CSI sunt împotriva avanposturilor ruseşti în regiune

Toţi preşedinţii Rusiei au acordat în politica lor externă un loc special Comunităţii Statelor Independente (CSI). Relaţiile cu ţările CSI au fost considerate întotdeauna prioritare, iar anul acesta, încă înainte de anunţarea rezultatelor prezidenţiale, Vladimir Putin le-a acordat un statut special, 'absolut prioritare', confirmând inclusiv în timpul recentului raport din faţa Dumei de Stat că această strategie este pe întreaga durată a preşedinţiei sale.

Rusia celui de-al treilea mandat al lui Putin a luat cursul spre crearea unui spaţiu de securitate comun pentru CSI, numit Uniunea Eurasiatică. S-a dovedit, însă, că pentru realizarea cu succes a acestei idei metodele 'forţei soft' - culturale, umanitare, sociale - nu sunt suficiente. În ceea ce priveşte intenţia Moscovei de a atinge acest scop prin extinderea influenţei sale militaro-politice în spaţiul postsovietic, lucru despre care Putin a vorbit în timpul paradei militare din 23 februarie, aceasta este interpretată în mod echivoc, notează cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.

Astfel, şeful Departamentului politic al Administraţiei prezidenţiale azere, Ali Gasanov, a declarat recent pentru presa din Turcia că Baku nu va admite transformarea Nagono-Karabah într-un avanpost al altei ţări şi îşi va 'elibera cu orice preţ teritoriile'. Gasanov a explicat că ar fi naiv să se aştepte o politică independentă din partea Armeniei, care a devenit 'avanpostul Rusiei în regiune'. Gasanov a formulat de asemenea critici la adresa Grupului OSCE de la Minsk, care în 20 de ani nu a reuşit să schimbe absolut nimic în reglementarea problemei karabahe. Nu s-a soldat cu succes nici iniţiativa lui Dmitri Medvedev de a reconcilia părţile implicate.

La începutul acestei săptămâni, aceeaşi idee - însă deja despre avanpostul Rusiei de la graniţele estice cu Uniunea Europeană, în Transnistria - s-a făcut auzită la Chişinău, relatează cotidianul rus. Ministrul pentru reintegrare a Republicii Moldova, Eugen Karpov, i-a propus Rusiei să înceapă consultaţii în vederea transformării actualei misiuni de pacificare de pe Nistru. Autorităţile de la Chişinău consideră că pacificatorii ruşi şi-au îndeplinit demult scopul - în regiune nu mai este de 20 de ani război - şi din acest motiv ar fi mai bine ca misiunea militară de pacificare să fie înlocuită cu una civilă internaţională.

Karpov a subliniat că aceste probleme trebuie să fie rezolvate de Moscova şi Chişinău, deoarece misiunea de pacificare de la Nistru se realizează pe baza unui acord semnat de preşedinţii celor două ţări în 1992. De altfel, potrivit lui Karpov, ceilalţi participanţi ai conflictului transnistrean - Ucraina, OSCE, SUA şi UE - sprijină iniţiativa Chişinăului. Între timp, doritori de a sprijini Chişinăul în negocierile privind Transnistria sunt din ce în ce mai mulţi. Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), Jean-Claude Mignon, a declarat luni că intenţionează să aibă o întrevedere cu delegaţia rusă pentru a discuta problema.

Experţii sunt de părere că o asemenea 'prelucrare în masă' a mediatorilor ruşi constituie o replică la intenţiile Moscovei de a lucra cu Transnistria direct. Analistul Vladimir Sokor, expert al Institutului american neguvernamental Jamestown Foundation, remarcă asemănarea dintre evenimentele din Republica Moldova şi Transnistria cu ceea ce s-a întâmplat înainte de proclamarea regiunilor georgiene. 'În aprilie 2008, cu trei luni înainte de războiul cu Georgia, Putin a emis un decret care permitea relaţiile directe cu autorităţile abhaze şi osetine, fapt care a precedat recunoaşterea oficială a acestor regiuni de către Rusia.

Liderii de la Chişinău sunt de părere că memorandumul Medvedev-Merkel privind reglementarea accelerată a conflictului din Transnistria nu a dat niciun rezultat şi încearcă să-i găsească pe cei care vor sprijini planul Chişinăului menit să eludeze Rusia. Pentru a se putea menţine în regiune şi a scăpa de 'masca lupului', Moscova trebuie să caute noi forme de relaţii şi să propună o nouă cale, nu scenariul georgian de evoluţie a evenimentelor, conchide Nezavisimaia Gazeta.