Putin declară război opoziţiei

'Marşul milioanelor' de la Moscova, încheiat cu ciocniri între forţele de ordine şi opoziţie, precum şi convoiul oficial de la învestirea lui Putin pe fondul străzilor moscovite pustii constituie un început extrem de simbolic pentru cel de-al treilea mandat prezidenţial al lui Vladimir Putin. Nu se putea da mai clar de înţeles oraşului şi lumii întregi că vremea 'flirtului liberal' cu opoziţia s-a încheiat şi că de acum puterea rusă intenţionează să poarte un 'dialog' exclusiv de pe poziţii de forţă.

Se pare însă că şi opoziţia neparlamentară a ajuns la concluzii asemănătoare: există numeroase indicii că, în timpul protestelor din 6 mai, pentru o confruntare în forţă erau 'programaţi' nu doar membrii trupelor speciale, ci şi participanţii marşului de protest, notează cotidianul rus Utro. Mai ales că în ajunul marşului puterea a făcut totul pentru a acutiza conflictul: de la începutul anului Kremlinul nu a făcut niciun pas în întâmpinarea protestatarilor, încercând mai degrabă să 'devalorizeze' concesiile pripite făcute de Dmitri Medvedev după primele acţiuni de protest.

În legea privind alegerile guvernatorilor a fost inserat 'filtrul municipal', care îi îndepărtează practic de la participarea în alegeri pe toţi reprezentanţii opoziţiei neparlamentare. Pentru mai multă siguranţă, conform vechilor reguli au fost numiţi rapid guvernatori pe cinci ani exact în acele regiuni unde ar fi urmat să se desfăşoare în viitorul apropiat alegeri. De asemenea, partidele, care nu mai au nevoie să numere sute de mii de membri, continuă să nu fie înregistrate, din cauza a tot felul de 'nereguli' descoperite în documentele de înscriere.

La rândul său, în lipsa unor succese sesizabile, mişcarea de protest din Rusia s-a confruntat în ultimele luni cu o 'criză a genului', constată Utro. Un indicator în acest sens l-au constituit rândurile rărite ale manifestanţilor pentru alegeri corecte. Devenea clar că ieşitul în stradă s-a epuizat ca soluţie, iar opoziţia trebuia să caute noi instrumente eficiente. De la bun început, radicalizarea protestului a început să se prezinte ca cea mai evidentă ieşire din impas, însă aceasta părea să fie respinsă de majoritate.

În acest context cotidianul rus aminteşte că acţiunea din 5 mai din Piaţa Puşkin din Moscova s-a încheiat relativ paşnic, chiar dacă Serghei Udalţov, coordonatorul 'Frontului de Stânga', şi mai mulţi tovarăşi ai acestuia au fost arestaţi în timpul încercării de a ridica un cort la faţa locului. În realitate, Udalţov exprima deja atunci o aspiraţie destul de răspândită printre o serie de protestatari: renunţarea la compromis în dialogul cu puterea şi iniţierea unui 'atac frontal'. La acea dată aceste atitudini nu au fost determinante, însă către luna mai situaţia s-a schimbat: liderii opoziţiei se află în continuare în impas ideologic, iar puterea a făcut totul pentru a provoca ciocniri. Astfel, forţele de opoziţie radicale au primit argumente solide în disputa cu adepţii protestelor paşnice.

Drept rezultat, în ambele tabere a învins 'partidul războiului'. La Kremlin decizia a fost luată, după toate probabilităţile, la sfârşitul lui decembrie: tocmai în acel moment a fost schimbat însărcinatul cu probleme de politică internă din cadrul Administraţiei prezidenţiale, iar în locul 'maestrului în combinaţii complicate' Vladislav Surkov a venit politicianul mult mai radical Viaceslav Volodin. După aceasta, s-a mizat pe majoritatea pro-Putin şi pe resursele administrative. Puterea a început 'războiul mitingurilor', demonstrând capacitatea de a contracara opoziţia inclusiv în mişcări de stradă.

O consecinţă a înăspririi poziţiei puterii a devenit radicalizarea mişcării de protest, continuă Utro. Următorul pas logic ar trebui să devină înăsprirea represaliilor la adresa opoziţiei protestatare, actuala legislaţie antiextremistă din Rusia fiind destul de flexibilă pentru a putea fi folosită împotriva oponenţilor politici.

Problema este că 'ţinerea în frâu' a străzii nu anulează cauzele profunde ale protestului. Nemulţumirea faţă de starea actuală a lucrurilor, care după alegerile parlamentare a scos pe străzile capitalei ruse zeci de reprezentanţi ai 'clasei de mijloc', constituie o realitate obiectivă şi aceasta nu trebuie pusă exclusiv pe seama 'marginalilor' din politică, subliniază cotidianul rus. În final, este vorba despre cererea privind crearea unui stat mai eficient, iar această cerere capătă tot mai multă forţă: actuala criză pune problema perspectivelor din evoluţia întregului sistem existent sau, mai exact, lipsa unor asemenea perspective.

Probabil, tocmai din acest motiv Vladimir Putin, devenit simbolul actualului model de stat, s-a dovedit un iritant foarte puternic pentru cei nemulţumiţi. Dacă la începutul primăverii mişcarea pentru alegeri corecte nu reuşea să adune demonstraţii numeroase, marşul desfăşurat în timpul învestirii lui Putin s-a dovedit din nou surprinzător de numeros.

Nu se ştie când exact se va manifesta din nou această nemulţumire ascunsă, însă este o certitudine că aceasta se va manifesta: în condiţiile neîncrederii şi iritării reciproce, şansele la un dialog eficient între putere şi societate sunt apropiate de zero, conchide cotidianul rus Utro.