Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 24 (4)
focus
Distrugerea principiilor morale
Distrugerea de către Jiang Zemin a fundamentelor morale ale civilizaţiei chineze se vede cel mai bine în persecutarea celor care cred în „adevăr, compasiune, toleranţă”, adică a adepţilor Falun Gong. Reprimarea Falun Gong este o lovitură teribilă dată eforturile populare ale Chinei de a revitaliza valorile morale a naţiunii. De asemenea, este cea mai mare lovitură dată conştiinţei societăţii.
Jiang a transformat adevărul în crimă, iar cuvintele „adevăr, compasiune, toleranţă” au fost interzise. Acest lucru nu face decât să hrăneacsă lipsa de integritate a Chinei.
Capitol Hill din Washington, DC, reprezintă o atracţie pentru turiştii din China. A existat un caz când un practicant Falun Gong a intrat în discuţie cu mai multe persoane din China despre subiectul suprimării acestei practici şi un turist din China i-a ţipat în faţă: ”Ce este atât de deosebit în adevăr, bunătate, toleranţă!?” O astfel de mentalitate îi alarmează pe cei care au petrecut ceva timp în afara Chinei.
Într-un alt caz, aderenţii Falun Gong din SUA participau la o paradă de Ziua Independenţei, dorind să prezinte societăţii americane cultura tradiţională chineză. Un turist chinez din China continentală, prezent la eveniment, a declarat: „Să promovezi adevăr, compasiune şi toleranţă este similar promovării resturilor pe care China doreşte să le ofere altora”. Această replică ironică scurtă încapsulează o problemă gravă. Persecuţia şi propaganda copleşitoare pe care Jiang a dezlănţuit-o împotriva Falun Gong şi valorilor sale - adevăr, compasiune, toleranţă, a adus la aceea că în mintea multor chinezi aceste valori fundamentale s-au răsturnat, transformându-se în ceva teribil şi de nedorit. Este înfricoşător să te gândeşti la perspectiva unei naţiuni care îmbrăţişează opusul celor trei idealuri. Mulţi observatori din China au observat, că în ultimii ani, valorile morale în societatea chineză au luat o întorsătură vizibilă spre mai rău. Acest lucru s-a întâmplat în perioada în care Jiang Zemin a dezlănţuit suprimarea Falun Gong şi a principilor promovte de „adevăr, compasiune, toleranţă”.
Undeva în nord-estul Chinei, un oficial de rang înalt din Biroul 6-10 a vizitat administraţia locală pentru a discuta unele probleme politice. Imediat după ce secretarul Comitetului PCC i-a prezentat pe cei prezenţi, s-a început şedinţa. Secretarul i-a adresat funcţionarului de la Biroul 6-10 întrebarea: „Cum îi putem identifica pe practicanţii Falun Gong?” Oficialul a răspuns: „Nici unul dintre oficialii corupţi nu practică Falun Gong. De asemenea, între beţivi, narcomani, dependenţi de jocuri de noroc şi cei care vizitează prostituate nu veţi găsi practicanţi Falun Gong. În ceea ce priveşte bandiţii şi huliganii, aceştia nu au răbdare ca să practice. Se pare că şi cei cărora le place să se lupte, să folosească limbaj indecent, cei ce fumează şi beau, de asemenea, nu pot fi practicanţi Falun Gong. Dat fiind faptul că toţi cei prezenţi aici sunt funcţionari de stat, ca şi mine, permiteţi-mi să vorbesc deschis. Practicantul Falun Gong nu va riposta atunci când este atacat. Sunt cei care dau dovadă de politeţe faţă de alţi oameni, vor oferi locul unei persoane în vârstă şi nu aşteaptă recompense – dacă va găsi obiectele pierdute le va returna proprietarului. Aşa arată şi procedează practicanţii Falun Gong. Poţi să-i întâlneşti şi printre comercianţi de stradă care sunt cinstiţi şi nu îşi mint clienţii sau cei care nu tind să profite pe seama altora. Chiar dacă veţi lovi un asemenea om, fără vreun motiv întemeiat, nu se va întâmpla nimic: aceşti oameni cinstiţi şi timizi nu vă vor răspunde cu aceeaşi monedă”.
În cadrul campaniei de suprimare atotcuprinzătoare dezlănţuită de Jiang Zemin, principiile „adevăr, compasiune, toleranţă”, care din toate timpurile erau considerate ca fiind fundamentale pentru cultura chinezilor, au fost brusc interzise.
O utilizatoare a Internetului şi-a dezvăluit adevarata poveste. Ea a trimis prin intermediul Sohu.net şi Sina.net câteva scrisori – cereri de angajare. Toate acestea i-au fost returnate de către servere. Ea nu şi-a putut da seama care este motivul până cînd prietena ei, un practicant Falun Gong, a revizuit scrisorile şi a eliminat propoziţia „posed calităţile unui om cu virtuţi – sinceritate, compasiune şi perseverenţă”. Ulterior e-mailul a ajuns cu succes la destinatar, ceea ce înseamnă că în procesul filtrării corespondenţei din internetul chinez, a fost depistată o frază care prezenta asemănări cu principiile Falun Gong. De aceea scrisorile erau respinse.
Jiang Zemin a folosit diferite tactici în persecutarea Falun Gong. A făcut uz nu doar de violenţă pentru a-i forţa pe practicanţii Falun Gong să renunţe la credinţa lor. Conform ordinului lui, în 2001 a fost înscenată auto-incendierea. Au fost folosite şi alte provocări pentru a instiga masele de oameni la ură. Jiang Zemin a folosit presiunea susţinută de violenţă pentru a-i forţa pe oameni să acţioneze împotriva conştiinţei lor şi a-şi prezinta oprobiul faţă de Falun Gong. El îi pedepsea pe cei care îi simpatizau pe practicanţi.
În mişcarea politică de persecutare a Falun Gong, pentru a supravieţui, oamenii erau obligaţi să acţioneze împotriva conştiinţei lor, să ignore suferinţele oamenilor provocate de torturile brutale, crimele şi violurile. Sufletele oamenilor se pietrificau şi se degradau şi nu mai exista nici un obstacol care să-i împiedice să devină parte la mită, delapidare şi alte scheme ilicite în afaceri. În persecuţia desfăşurată de Jiang, poporul chinez a văzut cum binele şi răul şi-au schimbat cu locurile, iar pe „adevăr, compasiune, toleranţă”, PCC a aplicat o marcă ruşinoasă. Pentru mulţi, minciuna a devenit forţa motrice, iar în ceea ce priveşte torturile inumane, violenţa sau chiar crima (un exemplu fiind adepţii Falun Gong), poţi să faci abstracţie de ele şi să consideri că nu te implici în politică. Prin persecuţii, Jiang a reuşit să înăbuşe în oameni decenţa şi umanitatea – calităţi înnăscute ale naţiunii chineze.
Cele mai multe religii din lume au propriile lor discipline. De exemplu, budismul are cinci precepte fundamentale, care interzic omorul, furtul, desfrânarea, minciuna şi băutul. Biblia, conţine cele Zece Porunci. Scopul acestor interdicţii este de a ajuta oamenii să separe binele de rău şi să elimine ceea ce este negativ şi imoral din natura lor. Respectarea acestor cerinţe prin aplicarea unor reguli clare, reprezintă dacă doriţi, o salvgardare morală.
Biroul 6-10 al lui Jiang Zemin are, de asemenea, precepte. Însă, conţinutul lor se deosebeşte în mod radical de cel al religiilor lumii. Toţi utilizatorii de Internet din China sunt conştienţi de faptul că chat-urile se ascultă, iar corespondenţa este filtrată. Cele mai frecvente cuvinte interzise sunt „adevăr”, „democraţie” şi „drepturile omului”. Atunci când o naţiune nu are nevoie de „adevăr" şi „drepturile omului”, iar cei care cred în „adevăr, compasiune, toleranţă" sunt consideraţi duşmani, care va fi soarta acestei ţări? De fapt, răspunsul este destul de simplu şi clar - deteriorarea morală a societăţii din China. Nu sunt oare corupţia, crimele violente şi abaterea generală de la valorile morale semne periculoase?
Cum s-a exprimat Platon: „Sub suprafaţa aparentă a lucrurilor, există adevăruri invizibile, pe care numai cel mai iluminat le poate înţelege”. Cauzele principale ale dezastrelor ecologice şi economice şi ale crizelor politice care se desfăşoară azi în China, sunt abaterile de la principiile morale. Fără efectul restrictiv al acestora, oamenii exploatează şi distrug totul în calea lor, fără să ţină cont de modul în care se vor reflecta acţiunile lor asupra bunăstării altor persoane şi a generaţiilor viitoare.
În primul rând, este vorba despre natura însăşi şi resursele ei. Spre exemplu, fabricile aflate de-a lungul cursului superior al râului Huai aruncau o mare cantitate de ape uzate direct în râu. Acest lucru a dus la dispariţia formelor acvatice de viaţă pe cursul inferior al fluviului. Resturi de peşte pot fi văzute de-a lungul a sute de kilometri de râu, apa fiind prea poluată pentru ca peştele că poată supravieţui. Populaţia care trăieşte pe malurile râului nu se poate bucura de apă potabilă. Acest lucru ar fi putut fi uşor evitat dacă oamenii ar fi avut o atitudine mai grijulie faţă de valorile oferite de natură şi şi-ar fi menţinut bunul simţ. Mai mult decât atât, dezastrele financiare au fost cauzate de operaţiuni ilegale, de emiterea de informaţii falsificate şi căutarea fondurilor ascunse de pe piaţa de valori.
Jiang nu poate să nu fie învinuit de toate acestea, pentru că toate au avut loc în perioada cârmuirii sale şi reprezintă rezultatele politicii sale şi a programelor sale. Şi aceste consecinţe nu sunt atât de simplu de remediat – se pare că toate acestea vor cădea pe umerii generaţiilor viitoare.
7.Dezastrele naturale emit semnale de alarmă
Poporul chinez a onorat tot timpul Cerul, ca pe o entitate morală imuabilă şi a dorit cu ardoare să trăiască în armonie cu acesta. De-a lungul istoriei seculare ei au considerat că starea de lucruri în lumea umană este supusă fenomenelor cereşti, şi viceversa, fenomenele celeste se manifestă în lumea umană sub formă de semne. Anticii au studiat meticulos legăturile dintre catastrofele naturale şi comportamentul uman şi apreciau dezastrele naturale ca pedeapsă primită de naţiune pentru impertinenţa sa sau pentru abaterile de la calea cea dreaptă. Dacă avertismentele cereşti nu erau luate în seamă, atunci aveau loc calamităţi şi mai dezastruoase, ca avertismente repetate. Dacă şi de această dată omul nu păşea pe drumul cel drept, atunci urma o calamitate imensă.
O dată cu degradarea valorilor morale în China, mai ales odată cu declanşarea persecuţiei împotriva Falun Gong în 1999 de către Jiang Zemin, ţara a fost devastată de secete, inundaţii şi furtuni de nisip. Unele dintre aceste calamităţi au fost catastrofale, iar situaţia se înrăutăţeşte. Din 1949 până în 1999, în China au avut loc furtuni intense de nisip de patruzeci de ori, dintre care douăzeci şi trei au avut loc pe parcursul anilor ’90, ani în care Jiang Zemin a fost la putere. În perioada de început a persecuţiei Falun Gong în 1999, furtunile de nisip au fost cele mai lungi şi puternice. Din martie până la mijlocul lui mai 2000, nordul Chinei a fost bântuit de paisprezece furtuni de nisip, cuprinzând teritorii imense. Acest fenomen s-a repetat de optsprezece ori în primăvara anului 2001. Iar furtuna de nisip din 20 martie 2002, a rămas în memoria locuitorilor Beijing-lui drept semn "apocaliptic". Această furtună a adus în oraş 30.000 de tone de nisip, în medie trei kilograme de nisip pe cap de locuitor.
În ultimul timp, în fiecare vară, ţăranii chinezi sunt afectaţi de invazia lăcustelor. În 2000, lăcustele au acoperit 12 provincii şi 160 de judeţe cu suprafaţa totală de aproximativ 5 milioane de acri. În vara anului 2001, aceste insecte lacome s-au înmulţit pe un teritoriu ocupat de 160 de judeţe în unsprezece provincii, municipalităţi şi regiuni autonome. Pe lângă lăcustele orientale migratoare, un roi de lăcuste locale au ocupat un teritoriu imens de 11 milioane de acri, în Mongolia Interioară, provinciile Xinjiang şi Liaoning. În regiunile cele mai afectate, pe o suprafaţă de 5 milioane de acri, lăcustele au distrus aproape toată recolta. Începând cu aprilie 2002, lăcustele au invadat din nou toată China. Ministrul şi scriitorul Cai Yong al dinastiei Han de Est (anii 25-220 e.n.) a spus odată: "Lăcustele apar pe Pământ, atunci când împăratul şi funcţionarii sunt lacomi şi lipsiţi de scrupule." Analele istoriei chineze sugerează că dezastrele indică prezenţa unui tiran deosebit de crud.
În aprilie 2001, în câteva regiuni ale Chinei continentale au putut fi urmărite fenomene cereşti stranii. De exemplu în provinciile Shijiazhuang şi Guangzhou, noaptea a fost la fel de luminoasă ca ziua. Iar după o furtună de nisip, declanşată în provincia Gansu, a nins. Apoi în oraşul Xi'an şi-au făcut locul precipitaţii neobişnuite - ploi cu noroi. Hong Kong-ul a fost asaltat de o furtună puternică, în timp ce cerul şi pământul şi-au schimbat culorile, iar oraşul a fost lovit de o ploaie torenţială cu grindină şi rafale aspre de vânt.
În 2003, regiunile de sud ale Chinei au fost afectate de inundaţii majore, între timp, o secetă severă a lovit nordul ţării. În total au suferit şase provincii din sudul Chinei şi trei provincii de nord-est. A izbucnit o epidemie virulentă. SARS s-a răspândit brusc în ţară. După aceasta a urmat gripa aviară.
În luna iulie 2004 Beijing-ul a experimentat cea mai călduroasă vară din ultimii cincizeci de ani. Şi oricât de ciudat ar părea, în aceiaşi lună, în raionul Linzi, oraşul Zibo din provincia Shandong a nins. În oraşul Zhengzhou, provincia Henan, au căzut precipitaţii cu grindină de dimensiunea unui ou, cu furtună şi taifun puternice. În oraşul Wenzhou, provincia Zhejiang, în luna august a căzut zăpadă.
Aceste fenomene stranii şi calamităţile celeste pot fi interpretate, pe de o parte, ca avertismente ale Cerului adresate lui Jiang Zemin, care a comis multe crime de neiertat, iar pe de altă parte, ele amintesc poporului chinez, că declinul moral pe care l-a experimentat nu poate trece fără consecinţe, rezultatul fiind dezastre pe o scară chiar mai mare.
8. Ruinarea lumii umane
Degradarea moralităţii care a avut loc în societatea chineză în timpul conducerii lui Jiang Zemin nu are precedent. El a dus China aproape de punctul în care nu mai există întoarcere. Egoismul şi lăcomia lui Jiang au adus o corupţie de neegalat, invidia şi paranoia lui au adus ani de teroare roşie cumplită, iar cruzimea lui a produs un genocid înfricoşător, nemaivăzut în istoria modernă a Chinei. Desfrâul şi prostia lui i-au scris demult destinul. Acela de clovn, lipsit de cele mai elementare caracteristici care l-ar putea încadra în rândul fiinţelor umane. Disgraţia îl va însoţi pretutindeni.
Oamenii s-ar putea întreba cum a putut Jiang să facă toată naţiunea să-i apere propriile interese? Acţiunile sale sunt greu de înţeles. Putem doar presupune, că Jiang a îndeplinit o misiune, menită să aducă discordie şi dezastre. O asemenea explicaţie capătă sens, dacă ţinem cont de originea sa neobişnuită şi de faptul că este total lipsit de calităţile umane. [10]
În legătură cu problema originii, uitându-ne cu mai multă atenţie la înfăţişarea lui, observăm cu destulă uşurinţă că Jiang are o aparenţă de broască sau de creatură acvatică. După ce Jiang a venit la putere, China a fost afectată de foarte multe inundaţii. Pe unde trecea, îl însoţeau tot felul de fenomenele ciudate. În timpul deplasării în Germania, pe un panou unde se afla Jiang, a fost reprezentată o broască gigantică; când a fost în Islanda, în ziarele locale apărea o imagine a unei amfibii; când a vizitat Statele Unite, în emblema unui restaurant din regiunea Consulatului chinez era prezentă imaginea unei broaşte mari.
Iată ceea ce spune un oficial chinez de rang înalt, legat de înclinaţiile sale culinare neobişnuite, "în afară de păsări şi animale rare, dieta lui Jiang include de asemenea lăcuste, broaşte ţestoase, şerpi, scorpioni, crocodili, pui de şobolani, chiar şi creier uman obţinut din Vietnam contra unor sume mari. De asemenea, Jiang ia adesea medicamente stimulatorii, cum ar fi metamfetamină (îngheţată), pentru a se împrospăta şi a-şi ridica vitalitatea. Aceste produse sunt dezgustătoare pentru majoritatea oamenilor, însă Jiang se simte foarte bine şi se relaxează, mănâncând aceste bucate deosebite."
Pentru orice om cu o experienţă normală de viaţă, comportamentul lui Jiang este greu de înţeles. Privindu-l însă pe Jiang ca pe o creatură acvatică în formă umană, care a uzurpat tronul, înţelegem că de fapt nu avem de a face cu o chestiune anormală. În istoria Chinei, Daji, o concubină a conducătorului Di Xin (cunoscut de asemenea sub numele de Zhou) al dinastiei Shang a fost, conform legendei, întruchiparea unui spirit de vulpe, un animal cu chip frumos dar înşelător. Ea a format cu Di Xin o echipă, omorând funcţionarii buni ai curţii regale. În acest scop ei aplicau cele mai draconice metode. Astăzi suntem martori la ceva asemănător: Jiang Zemin, un mănunchi condensat de energie cosmică sinistră şi veche de o mie de ani, întrupată în formă umană. Scopul lui este ruinarea lumii umane.
*******
Fără îndoială, istoria de cinci mii de ani a Chinei a văzut mulţi alţi tirani şi trădători (mulţi îşi vor aminti de Jie şi Zhou), funcţionari haini şi infractori, cum ar fi Zhao Gao şi Qin Gui. Dar poporul chinez aflat în sărăcie, confruntându-se cu războaie şi dezastre naturale, a supravieţuit. Cu schimbarea dinastiei, de regulă începea o perioadă de reînnoire, totul renăştea şi se umplea cu viaţă. După câteva decenii de revitalizare, civilizaţia înflorea din nou, ţara se restaura şi devenea puternică. Asta atâta timp cât spiritul naţiunii rămânea viu şi resursele sale naturale erau sustenabile.
Astăzi motivele pentru optimism sunt foarte puţine. După ce Jiang Zemin folosind toate mijloacele s-a urcat în vârful puterii, bazele existenţiale ale Chinei au fost zdruncinate şi destrămate. Peste un milion de kilometri pătraţi de pământ, pe care au trăit generaţii de strămoşi, a fost dat în secret străinilor. Resurse naturale neregenerabile, acumulate de-a lungul multor ani, au fost risipite iraţional în cantităţi excesive. Valorile morale care au fost transmise de mii de ani de la o generaţie la alta sunt acum distorsionate şi denaturate. Oamenii şi-au pierdut credinţa – cursa după câştig material a scăpat de sub control. Ciocnindu-se de minciuni pe scară largă, spălare pe creier, ameninţări şi violenţă, mulţi şi-au compromis ceea ce preţuiau cel mai mult în viaţă - onestitatea, bunătatea, umanitatea, modestia şi respectul pentru viaţă umană. Acum oamenii „plutesc precum bate vântul”, răspund la rău cu rău, nu mai întind mâna la nevoie şi comit tot felul de crime din egoism.
În timp ce zeci de milioane de lucrători concediaţi şi peste o sută de milioane ţărani luptau pentru a-şi câştiga pâinea, Jiang risipea sute de milioane de dolari din banii contribuabililor pe escapade extravagante. Filozoful Mencius a remarcat o dată: "Dacă un conducător este un exemplu negativ, acesta va fi urmat de subordonaţii săi." Nimic nu a stimulat mai puternic apariţia corupţiei în China precum guvernarea depravată a lui Jiang. Această problemă a generat multe altele. În timp scurt, oficialii chinezi îngroşeau rândurile negustorilor desfrânaţi. Mita s-a răspândit peste tot. Societatea este dominată de bandiţi. În ziua de azi a apărut o diferenţă enormă dintre bogaţi şi săraci, care, cuplată cu multiplele probleme economice ameninţă să arunce China în haos. Bolile infecţioase cauzate de comportamentul sexual imoral şi drogurile duc la ruinarea sănătăţii fizice a oamenilor. În acelaşi timp, goana exagerată după bogăţia materială distruge spiritul Chinei. Consumul iraţional al resurselor naturale, implică reducerea zilnică a spaţiilor de lucru şi de trai. Dacă lucrurile vor continua în acelaşi mod, atunci urmaşii nu se vor mai putea bucura de o bucată de pământ pur, de un pahar de apă curată sau de o gură de aer proaspăt.
Chiar şi cel mai scurt rezumat al crimelor lui Jiang Zemin este suficient pentru a-ţi îngreuna inima. Calamităţile fără număr şi fără precedent, pe care Jiang le-a adus şi ţării şi poporul său, depăşesc cu mult ceea ce a fost descris aici. Dezvăluind povestea reală a lui Jiang Zemin, descoperim că Jiang este vinovat de crime odioase. Crime prea numeroase pentru a puta fi catalogate.
Istoria Chinei abundă în exemple de imperii care păreau invincibile, dar au fost nimicite ca urmare a declinului moral. Jiang Zemin a ales acelaşi drum, împingând întreaga naţiune într-o prăpastie fără fund. Bombardamentele, incendierile, împuşcăturile, otrăvirile, frauda neînfrânată şi banditismul clocotesc acum, instaurând în sufletul fiecăruia sentimentul de pericol. Cutremurele, inundaţiile, secetele, invaziile lăcustelor, furtunile de nisip au devenit tot mai intense. Fenomene cereşti neobişnuite apar tot mai des, sunând asemenea unui avertisment cosmic.
Crimele şi atrocităţile lui Jiang determină sfârşitul său fără lauri. El nu va putea scăpa de pedeapsă sau să fugă de responsabilitate. A venit timpul pentru a pronunţa sentinţa definitivă împotriva lui Jiang Zemin.
Această carte a fost scrisă din dorinţa de a prezenta probe documentate despre răul comis de Jiang. Deoarece chiar şi astăzi au loc calamităţi pe care Jiang le-a adus în China şi în lume, prin persecutarea nemiloasă a celor care cred în "Adevăr, Compasiune, Toleranţă," deoarece noi încă ne confruntăm cu aceste realităţi - cu cruzimea şi nebunia lui, urmate de degradarea valorilor morale şi a conştiinţei umane în China, fiecare dintre noi trebuie să facă o alegere între bine şi rău. Este un test de conştiinţă pentru toţi oamenii aceastei lumi. Cerul va ajuta la aducerea lui Jiang în faţa justiţiei, la salvarea Chinei de la moartea definitivă şi la restabilirea splendidei civilizaţii care a fost cândva în China. Dar până atunci, să ne facem treaba: să facem alegerea corectă.
(Copyright © 2005 The Epoch Times)
